ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4633/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 14/ F din 2

februarie 2006, Tribunalul Vâlcea, secția penală, în baza art. 20 raportat la art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G.C., la 5 ani

închisoare, pentru tentativă de tâlhărie.

A descontopit pedepsele de 4 ani și

6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 59 din 19 ianuarie 2005 a

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea; 7 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin sentința

penală nr. 242 din 25 februarie 2004; 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1580/1997; 6 ani închisoare, conform sentinței penale nr. 157/1997,

toate ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, un an și 6 luni închisoare (sentința

penală nr. 2/2001 a Judecătoriei Horezu, 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă

aplicată prin sentința penală nr. 857/1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și

sporul de 3 ani închisoare).

A menținut liberarea condiționată

pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1580/1997 a Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea.

Tribunalul a contopit toate aceste

pedepse și pedeapsa de 5 ani aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare plus sporul de 3 ani, în total 10 ani

închisoare.

A dedus perioadele executate: 17

noiembrie 1991 - 28 septembrie 1994; 19 martie 1995 - 5 aprilie 1996, 29

noiembrie 1996 - 15 iulie 1998; 11 februarie 1999 - 31 octombrie 2001; 4 martie

2002 - 6 mai 2004 și a constatat executată pedeapsa.

S-a constatat că partea vătămată M.S.

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la 150 lei

noi, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul a reținut că, în noaptea

de 26 iulie 1998, prin escaladarea unei ferestre și cu ajutorul unei frânghii,

inculpatul M.G.C. a pătruns într-un apartament situat la ultimul etaj al

blocului situat în Râmnicu Vâlcea, cu scopul de a sustrage bunuri. Fiind

surprins de proprietarul locuinței M.S., inculpatul l-a lovit cu ușa și cu o

șurubelniță, reușind astfel să-și asigure scăparea.

Prin decizia nr. 67/ A din 26

aprilie 2006, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea împotriva sentinței menționate.

În considerentele deciziei, Curtea

de apel motivează că sentința penală nr. 59/2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea,

prin care au fost greșit contopite unele pedepse, este o hotărâre definitivă

intrată în puterea lucrului judecat și nu mai poate fi modificată nici de

instanța de fond și nici de instanța de apel. Tot astfel, sunt definitive și

celelalte hotărâri de condamnare prin care au fost deduse din pedepse perioadele

executate de inculpat.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, susținând că ambele

hotărâri sunt contrare legii întrucât nu putea fi dedusă din pedeapsa aplicată

perioada executată anterior săvârșirii infracțiunii, chiar ca urmare a

contopirii dispuse prin sentința atacată cu apel.

Totodată, în opinia recurentului,

trebuia revocat beneficiul liberării condiționate, iar restul din pedeapsă

rămas neexecutat de 573 zile închisoare trebuia contopit cu pedeapsa aplicată

în cauză și ca efect al contopirii se impunea aplicarea unui alt spor, până la

5 ani.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat, pentru

argumentele ce urmează:

Cu privire la obligativitatea

revocării liberării condiționate, prevederile art. 61 alin. (1) și (2) C. pen,

sunt clare, în sensul că, în afara situațiilor prevăzute în alin. (2), situații

inexistențe în cauză, când instanța este obligată să revoce liberarea

condiționată, în toate celelalte cazuri instanța, ținând seama de gravitatea

faptei, poate dispune, potrivit alin. (1) al aceluiași articol, fie menținerea

liberării condiționate, fie revocarea.

Or, instanțele au apreciat corect că,

în raport cu fapta comisă (tentativă de tâlhărie), nu este cazul să fie

revocată liberarea condiționată, dispoziție care se încadrează în prevederile

textului menționat.

Pe de altă parte, contopirea

restului de pedeapsă și posibilitatea aplicării unui spor nu mai poate fi

discutată, cât timp instanțele nu au dispus revocarea liberării condiționate.

Referitor la greșita contopire și,

respectiv, deducere din pedeapsă a unor perioade executate anterior săvârșirii

infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, instanțele, reținând

autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare de condamnare, nu puteau

modifica nici contopirea greșită și nici deducerile eronate, astfel cum în mod

judicios observă Curtea de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.

Se va constata că intimatul inculpat

este arestat în altă cauză.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei

penale nr. 67/ A din 26 aprilie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția penală,

privind pe inculpatul M.G.C.

Constată că intimatul inculpat M.G.C.

este arestat în altă cauză.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 lei noi, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iulie 2006.