ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4828/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 646/ F din

26 mai 2006, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

D.D.,

la:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în temeiul art. 88 C. pen., din

pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 16

ianuarie 2006, la zi.

S-a luat act că partea vătămată D.A.

nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat

prin restituirea sumei de bani sustrasă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 19 decembrie 2005, partea

vătămată D.A. a mers la Oficiul Poștal, situat lângă Teatrul M. de unde a

ridicat suma de 294 RON.

După ce și-a ridicat banii, partea vătămată,

în vârstă de 70 de ani, s-a deplasat la Dispensarul pentru Adulți din B-dul

Bucureștii Noi, pentru a se odihni, loc unde și-a numărat și banii.

La acest dispensar se afla și

inculpatul D.D. care aștepta să i se elibereze o rețetă, motiv pentru care a

predat buletinul de identitate numitului B.C., asistent medical la dispensar.

Observând că partea vătămată este în

posesia unei sume de bani, în momentul în care a ieșit din dispensar, în

stradă, inculpatul, prin exercitarea de violențe, a deposedat-o de suma de 291 RON.

Urmare celor petrecute, au fost

sesizate organele de poliție, care în urma investigațiilor făcute și a

buletinului de identitate rămas la dispensar și ridicat de la asistentul

medical, au stabilit că autorul faptei de tâlhărie este inculpatul D.D.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel în termen legal, inculpatul D.D. pe care a criticat-o cu privire

la modalitatea de executare a pedepsei, în sensul de a se dispune suspendarea

condiționată sub supraveghere a acesteia, având în vedere că este căsătorit,

are un copil minor, nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta

comisă.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 543/

A din 5 iulie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.D.,

pe care l-a obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru

apărarea din oficiu, urmează a se suporta de Ministerul Justiției.

A fost menținută starea de arest a inculpatului

și s-a dedus, la zi, durata arestului preventiv.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că pedeapsa aplicată de instanța de fond, 3 ani

închisoare, coborâtă sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii

de circumstanțe atenuante, a fost corect individualizată și datată pentru a

răspunde dublului scop educativ-coercitiv pe care trebuie să-l îndeplinească.

Cu privire la modalitatea de

executare a pedepsei, s-a arătat că „având în vedere limitele de pedeapsă

pentru infracțiunea comisă se situează între 5 și 20 de ani, iar suspendarea condiționată

a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, motivul de apel

al inculpatului vizând o atare situație apare nefondat”.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpatul D.D. pe care a motivat-o cu privire la:

- pedeapsa aplicată pe care o

consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin acordarea unei mai

mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa și,

- modalitatea de executare a

pedepsei în sensul de a se dispune suspendarea condiționată a executării, fiind

îndeplinite condițiile art. 81 C. pen.

Recursul declarat de inculpatul D.D.

este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor de

la dosar se constată că în cauză a fost reținută o corectă situație de fapt,

care își găsește corespondent în probele administrate, fapta comisă fiind

încadrară în textele de lege corespunzătoare pentru care s-a aplicat

inculpatului o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72

și 52 C. pen.

Pedeapsa de 4 ani închisoare, cu mult

sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, în condițiile restituirii

de circumstanțe atenuante nu poate fi considerată, severă dacă se au în vedere

limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (5-20 ani închisoare) și pericolul

social concret al faptei comisă. Prin urmare, fiind aplicată cu respectarea

criteriilor de individualizare prevăzute de lege în lipsa altor elemente decât

cele avute în vedere la data stabilirii pedepsei nu există temeiuri de reducere

a acesteia.

În ce privește modalitatea de

executare a pedepsei, prin privare de libertate, se constată că a fost bine

aleasă de instanțe și nu există nici un temei pentru a se dispune înlăturarea

acesteia cu aceea a suspendării condiționate chiar dacă legea permite acest

lucru, câtă vreme fapta comisă și făptuitorul prezintă pericol pentru

societate, iar procesul de reeducare a acestuia impune un tratament mai sever,

se ce poate realiza numai în condițiile privării de libertate.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și de prevederile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a

altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata

că recursul declarat de inculpatul D.D. este nefondat și a fi respins, ca atare,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune

potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva

deciziei penale nr. 543/ A din 5 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii

și arestării preventive de la 16 ianuarie 2006 la 16 august 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2006.