ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 133/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 decembrie 2005, C.L.M. - PRIMĂRIA COMUNEI MĂTĂSARI a solicitat obligarea pârâtei SC C.E.T. SA – E.M. JILȚ la plata sumei de 7.097.293.467 lei ROL reprezentând taxă pentru terenul de 12.930.030 mp. aferentă anului 2005; la 0,5 % dobânzi pe fiecare zi de întârziere cu începere de la 15 martie 2005 și până la data plății la 0,5 % pe lună penalități cu începere din luna martie 2005 până la efectuarea plății. Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca reclamanta să fie obligată la 582.710 lei Ron reprezentând sumă încasată în plus cu titlu de taxă pe teren.

Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 61 din 21 martie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei și a anulat, ca netimbrată, cererea reconvențională. Prin decizia nr. 172 din 13 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamanții C.L.M. - PRIMĂRIA COMUNEI MĂTĂSARI. S-a reținut în considerentele deciziei că taxa pe teren a fost reglementată inițial prin O.G. nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale, dar aceasta a fost abrogată prin intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, respectiv Legea nr. 571/2003. Intimata a făcut dovada achitării impozitului pe teren conform art. 248 C. fisc., în care nu se mai prevede taxa pentru teren.

Că hotărârea Consiliului Local Mătăsari nr. 13/2004 nu reprezintă titlu executoriu în ceea ce privește taxa pe teren ce s-ar datora de către intimată. Împotriva acestei decizii reclamantele PRIMĂRIA COMUNEI MĂTĂSARI – C.L.M. au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. și au solicitat admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Au susținut recurenții că ambele instanțe și-au depășit atribuțiile și s-au pronunțat pe un aspect cu care nu au fost investite, respectiv legalitatea hotărârii Consiliului Local care nu a fost atacată la instanța de contencios administrativ. Că taxa de teren este datorată pentru terenurile din extravilanul localității, teren pe care pârâta îl folosește și deci nu este impozit pe teren.

S-a invocat că nici una din instanțe nu a făcut referire la dispozițiile art. 228 din H.G. nr. 44/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal care printre alte taxe datorate prevede și taxa pe teren. Recurenții au precizat că hotărârea Consiliului Local nr. 13 din 30 noiembrie 2004 reprezintă un titlu executoriu, care nu a fost atacat la instanța de contencios administrativ. Prin întâmpinare, intimata SC C.E.T. SA a solicitat respingerea recursului întrucât în mod corect ambele instanțe au reținut că în prezent taxa pe teren nu mai este reglementată legal. Recursul nu este fondat. Taxa pe teren a fost reglementată prin art. 17 din O.G. nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale.

Aceasta a fost abrogată prin Legea nr. 571/2003 care la art. 2 prevede care sunt impozitele și taxele datorate, printre care nu se regăsește taxa pe teren. Faptul că instanțele în raport de noua reglementare din Codul fiscal au constatat că intimata-pârâtă nu datorează taxa pe teren, nu înseamnă că acestea și-au depășit atribuțiile și s-au pronunțat pe legalitatea hotărârii Consiliului Local nr. 13 din 30 noiembrie 2004. Afirmația recurentei că această taxă ar fi prevăzută de art. 246 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, nu are temei legal, aceste dispoziții se referă la taxe locale și nu la taxa pe teren. Pe de altă parte, Codul fiscal în art. 248 prevede impozitele și taxele locale care trebuie achitate de contribuabili la bugetul statului și taxele care pot fi stabilite de autoritățile locale, în care nu se regăsește taxa pe teren.

Față de considerentele reținute, critica recurentei că intimata datorează această taxă întrucât nu a atacat în contencios administrativ hotărârea Consiliului Local nu are temei legal. Susținerea recurentei că în notele scrise depuse la instanța de fond a invocat dispozițiile art. 228 din H.G. nr. 44/2004, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal care prevăd și taxa pe teren, dar instanțele nu au examinat această apărare, nu este fondată, pe de o parte că nu a făcut obiectul dezbaterilor în fond a litigiului, iar pe de altă parte Codul fiscal a abrogat O.G. nr. 36/2002 care reglementa această taxă. Așa fiind, decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, și urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele PRIMĂRIA COMUNEI MĂTĂSARI și C.L.M. împotriva deciziei 172 din 13 septembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.