ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3208/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 35 I.A din 2 mai 2006, Curtea de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, investită cu soluționarea

apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 170 din 21 martie 2006 a

Tribunalului Satu Mare, a dispus, în baza art. 300

2

, cu referire la art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării

preventive a inculpatului C.Z.M.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel

a reținut că „temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au dispărut,

ele subzistând în continuare, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o

hotărâre de condamnare, care, chiar nedefinitivă, este de natură să justifice

continuarea privării de liberate”, cu atât mai mult cu cât inculpatul se află

în stare de recidivă postcondamnatorie.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat, în

termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsurii

arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.,

„când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive”.

Dispoziția instanței de apel, de a se menține

arestarea preventivă, este legală și temeinică, avându-se în vedere că temeiurile

care au determinat arestarea inculpatului, condamnat deja de prima instanță, la

8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea sa de libertate, pentru

buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul este

recidivist, fiind condamnat anterior de cinci ori.

Față de această situație, urmează a se constata că în

cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării

preventive și că pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la

revocarea acestei măsuri.

Înalta Curte, în raport cu cele expuse, constată că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică și pentru buna desfășurare în continuare a procesului.

Recursul declarat fiind așadar, nefondat, urmează ca,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul

apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul inculpat C.Z.M. împotriva încheierii penale nr. 35 IA din 2 mai 2006

a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100

RON (1.000.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2006.