ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3208/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 35 I.A din 2 mai 2006, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, investită cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 170 din 21 martie 2006 a Tribunalului Satu Mare, a dispus, în baza art. 300 2 , cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.Z.M. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că „temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au dispărut, ele subzistând în continuare, iar pe de altă parte, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare, care, chiar nedefinitivă, este de natură să justifice continuarea privării de liberate”, cu atât mai mult cu cât inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”. Dispoziția instanței de apel, de a se menține arestarea preventivă, este legală și temeinică, avându-se în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, condamnat deja de prima instanță, la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea sa de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior de cinci ori.

Față de această situație, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri. Înalta Curte, în raport cu cele expuse, constată că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare în continuare a procesului. Recursul declarat fiind așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C.Z.M. împotriva încheierii penale nr. 35 IA din 2 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2006.