ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3735/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea precizată, reclamantul

R.D.V., în contradictoriu cu pârâții SC C.P.S. SA Gherla, A.P.A.P.S., în

prezent A.V.A.S., și I.A. a solicitat obligarea pârâților persoane juridice să

emită dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamantului, în temeiul

Legii nr. 10/2001 pentru moara situată în comuna Palatca (identificat în C.F.

546). Au fost solicitate și obiectele de inventar pe care le deținea.

În motivarea acțiunii se arată că

imobilul nu a făcut obiectul vreunui act de naționalizare ci a fost

„rechiziționat” printr-un proces verbal în anul 1952, de la tatăl său.

După apariția Legii nr. 10/2001

tatăl său a făcut notificarea legală, dar i se refuză restituirea.

Mai mult, imobilul a fost vândut la

licitație pârâtei I.A.

Prin acțiunea inițială, reclamantul

a solicitat și anularea oricărui act juridic prin care a fost transferată

proprietatea. Prin precizarea acțiunii a fost indicată pârâta I.A. ca

beneficiară a unui act prin care i s-a transferat proprietatea asupra

imobilului.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința nr. 636 din 12 aprilie 2005 a admis în parte acțiunea (plângerea)

împotriva pârâtei A.V.A.S. pe care a obligat-o să formuleze o ofertă de

acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001

în favoarea reclamantului pentru imobilul în litigiu, clădirea morii din comuna

Palatca și cota de 1/7 din terenul pe care este situată moara; a fost respinsă

cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru utilajele morii; a fost respins

petitul privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare cu

privire la imobilul în litigiu încheiat între SC C.P.S. Gherla și I.A.;

reclamantul a fost obligat la 20.000.000 lei (ROL) în favoarea pârâtei I.A. cu

titlu de cheltuieli de judecată; pârâtul A.V.A.S. a fost obligat să plătească

reclamantului suma de 5.000.000 lei (ROL) cu același titlu.

Instanța a reținut că după intrarea

în vigoarea Legii nr. 10/2001 antecesorul reclamantului a formulat notificare

către unitatea deținătoare a imobilului, S.C.C.P.S. C. GHERLA și a solicitat

restituirea în natură a morii. Unitatea fiind privatizată notificarea a fost

trimisă către A.P.A.P.S. Până la introducerea acțiunii notificarea nu a fost

soluționată.

Se mai reține că imobilul a fost

preluat de la antecesorul reclamantului, acesta dovedind calitatea de

proprietar al morii. Drept consecință reclamantul este îndreptățit la măsuri

reparatorii prin echivalent de la A.V.A.S, unitatea deținătoare fiind

privatizată. Aceasta putea dispune cum dorește de bunul imobil, astfel că nu

este întemeiat petitul privind anularea contractului de vânzare-cumpărare

încheiat cu pârâta I.A..

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamantul R.D.V., pârâții I.A. și A.V.A.S.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 804

din 29 septembrie 2005 a admis apelul declarat de pârâta I.A., admite în parte

apelul A.V.A.S., schimbă sentința în sensul că respinge în întregime plângerea

reclamantului R.D.V., înlătură dispoziția din sentință referitoare la obligarea

A.V.A.S. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 5.000.000 lei cheltuieli

de judecată; obligă reclamantul la plata către pârâta I.A. a sumei de

58.479.090 lei în loc de 20.000.000 lei cheltuielile de judecată; respinge ca

nefondat apelul reclamantului.

Se reține, în susținerea soluției,

că imobilul, moară, a fost preluat printr-o veritabilă naționalizare în temeiul

Legii nr. 119/1948 și nu prin „rechiziție” în sensul Legii nr. 139/1940, chiar

dacă în procesul verbal de preluare nu se folosește expres expresia

„naționalizare”.

Imobilul fiind preluat cu titlu

valabil și apoi privatizat erau incidente prevederile art. 46 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 în ce privește vânzarea acesteia către I.A.

Măsurile reparatorii prin echivalent

nefiind solicitate de reclamant (acesta a insistat numai pentru restituirea în

natură) astfel că instanța de fond nu se putea pronunța asupra unor asemenea

măsuri.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs:

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că imobilul

în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, că un asemenea imobil nu

poate fi considerat privatizat legal. Pârâta SC C.P.S. SA Gherla nu putea vinde

pârâtei I.A. moara în litigiu deoarece nu îi aparținea. Buna-credință a

părților nu a fost analizată.

său numai plata cheltuielilor de judecată solicitând majorarea acestora la

89.466.139 lei.

Cu privire la primul recurs.

Autorul reclamantului a fost

proprietarul unei mori țărănești situată în comuna Palatca și evidențiată în

C.F. nr. 547 nr.top. 185/2. În aceste evidențe cadastrale nu a fost niciodată

evidențiat vreun drept de orice natură al statului.

La 4 iunie 1952 prin „proces verbal”

se menționează că în prezența proprietarului R.V. se rechiziționează moara

țărănească din satul Palatca. Nici măcar acest proces-verbal nu este notat în

Cartea Funciară.

În aceste condiții apărarea

pârâților și însușită de instanță în sensul preluării „cu titlu” a imobilului

în litigiu nu are suport legal. Aprecierea că preluarea s-a făcut în temeiul

Legii nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare,

de asigurări, miniere și de transporturi, rămâne o simplă supoziție,

neconfirmată de probatoriul administrat.

Documentul privind preluarea de

către stat a imobilului în litigiu rămâne „procesul verbal” amintit, în care se

vorbește, fără echivoc, de rechiziție.

Privatizarea pârâtei SC C.P.S. SA

Gherla s-a făcut în etape și s-a realizat prin vânzarea de acțiuni nu de

active.

Deoarece statul nu poseda un titlu

de proprietate, chiar prin preluare abuzivă, nu putea cuprinde în valoarea

acțiunilor vândute, un bun imobil pe care îl poseda abuziv, fără un titlu

valabil, și fără vreo notare în C.F.

După intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001 R.V., autorul reclamantului, notifică unitatea deținătoare solicitând

restituirea în natură a imobilului. (Notificarea a fost formulată la 6 august

2001). Această unitate trimite notificarea către A.P.A.P.S., astăzi A.V.A.S.

Nici una din persoanele juridice menționate nu răspund la notificare.

Deoarece notificatorul a decedat

fără a-și vedea soluționată cererea, fiul acestuia reclamantul R.D.V. introduce

prezenta acțiune, la 17 iulie 2003.

Unitatea juridică notificată, SC

C.P.S. SA Gherla, care deși și-a „trecut” în patrimoniu un imobil (activ)

pentru care vânzătorul de acțiuni nu i-a putut prezenta un titlu de proprietate

al statului, nu poseda un certificat de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenului, și nu intabulase vreun drept în Cartea Funciară cu privire la

imobil, vinde pârâtei I.A. imobilul, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.

25 din 4 februarie 2003, deci la aproape 2 ani după ce proprietarul de drept

își manifestase expres intenția de a reintra în posesia bunului.

Mai mult, între părțile contractante

se încheie și un act adițional prin care vânzătorul înstrăinează odată cu

imobilul și dreptul la folosință asupra terenului aferent clădirii dobândit

odată cu dreptul de proprietate asupra clădirii.

În aceste condiții, în speță, nu

sunt aplicabile prevederile art. 46 alin. (4) ci cele ale art. 46 alin. (2) (în

numerotarea inițială) din Legea nr. 10/2001.

Instanța trebuia să analizeze

buna-credință a părților în legătură cu actul juridic de înstrăinare menționat.

Probatoriul administrat relevă că

vânzătoarea nu a fost de bună-credință deoarece: Statul nu avea un titlu

valabil pentru imobil, cu consecința neincluderii, în valoarea acțiunilor a

acestui activ (imobil); nu deținea un certificat de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului; nu își intabulase vreun drept în C.F. care atesta

dreptul de proprietate privată asupra imobilului vândut.

Nici cumpărătorul nu a fost de

bună-credință deoarece era necesar să solicite existența la dosarul vânzării a

unui extras de C.F. sau măcar să facă minima diligență să verifice C.F.

Dacă ar fi făcut diligențele arătate

ar fi văzut că vânzătorul nu are clarificată situația de C.F., nu este

proprietar tabular și chiar fără o pregătire juridică putea sesiza riscul la

care se expune. Mai mult, dacă ar fi continuat cercetările cu privire la

situația juridică a imobilului ar fi aflat că acesta a fost deja revendicat

conform Legii nr. 10/2001.

În consecință instanțele au

pronunțat hotărâri cu aplicarea greșită a legii (Legea nr. 10/2001) astfel:

Imobilul a fost preluat de stat, nu

numai abuziv, dar și fără titlu valabil, fiind aplicabile prevederile art. 1

alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. r), g), i) și alin. (2) din Legea nr.

10/2001. Drept urmare trebuia aplicată regula restituirii în natură.

Contractul de vânzare-cumpărare nr.

25 din 4 februarie 2003 și actul adițional din aceeași dată încheiat între

pârâtele SC C.P.S. SA Gherla și I.A. sunt lovite de nulitate conform art. 46

alin. (2) din legea citată.

Astfel fiind, se privește ca

întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a

fi casate atât sentința instanței de fond cât și decizia instanței de recurs.

Rejudecând cauza, pentru motivele

sus arătate se va admite în parte acțiunea reclamantului.

Se va constata că imobilul moară și

terenul aferent înscris în C.F. nr. 546 nr.top. 185/2 localitatea Palatca a

fost preluat fără titlu.

Contractul de vânzare-cumpărare nr.

25 din 4 februarie 2003 precum și actul adițional cu același număr din aceeași

dată vor fi anulate.

Va fi obligată pârâta SA C.S. Gherla

să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului solicitat prin

notificare.

Capătul de cerere privind acordarea

măsurilor reparatorii pentru utilajele morii va fi respins, conform art. 6

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece acestea nu au putut fi identificate

ca fiind existente.

Cu privire la al doilea recurs.

Acesta va fi respins deoarece

reclamantul nu a căzut în pretenții, conform art. 274 C. proc. civ., față de

pârâta-recurentă, capătul de cerere respins neavând legătură cu apărările sale

și pretențiile reclamantului privind utilajele morii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

R.D.V. împotriva deciziei nr. 804/A din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale și de familie.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 636 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului Cluj și rejudecând

admite în parte acțiunea reclamantului R.D.V. împotriva pârâților I.A.,

A.V.A.S. și SC C.S. Gherla SA.

Constată că imobilul moară și teren

aferent înscris în C.F. 546 nr. top. 185/2 localitatea Palatca a fost preluat

fără titlu.

Anulează contractul de

vânzare-cumpărare încheiat între pârâții SC C.S. Gherla SA I.A. nr. 25 din 4

februarie 2003, precum și actul adițional cu același număr, din aceeași dată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.