ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 58/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 23 august 2004, reclamanții P.K., P.K.M. și P.A., prin împuternicit I.S.G., au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Vatra Dornei, prin primar, solicitând anularea Dispoziției nr. 888 din 7 iulie 2004 și obligarea acestuia la recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra cotei părți de 1/8 din imobilul situat în Vatra Dornei, și restituirea ei. Ulterior, respectiv la 5 octombrie 2004, reclamanții au solicitat să fie recunoscuți ca persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 și să primească diferența dintre despăgubirea acordată proprietarului și valoarea reală a imobilului (care include și anexele preluate fără titlu), actualizată cu indicele de inflație.

În motivarea acțiunii (al cărei temei juridic nu a fost indicat) și precizările ulterioare, reclamanții au susținut că: - în anul 1987, consecutiv aprobării plecării definitive din țară, cota indiviză de 1/8 din imobilul menționat, proprietatea lui P.A.G., antecesorul lor, a fost preluată de stat, conform Decretului nr. 223/1974; - această preluare s-a realizat diferențiat, respectiv cu plată în privința construcției (10.000 lei despăgubiri) și gratuit pentru terenul aferent; - la stabilirea despăgubirilor acordate proprietarului s-a avut în vedere exclusiv casa, fără anexe; - în anul 1988, cota preluată de stat, precum și anexele, au fost vândute unui chiriaș cu prețul de 21.520 lei; - prin dispoziția atacată, pârâtul a respins notificarea formulată de ei potrivit Legii nr. 10/2001, pe considerentul că preluarea cotei indivize de 1/8 a defunctului P.A.G.

nu a fost abuzivă. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 1047 din 16 noiembrie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că: - reclamanții sunt moștenitorii defunctului P.A.G., care era proprietarul cotei indivize de 3/24 (1/8) din imobilul (construcție și teren) situat în Vatra Dornei; - această cotă a fost preluată de stat, cu plata unei despăgubiri de 10.000 lei, consecutiv aprobării cererii defunctului, de plecare definitivă din țară; - terenul aferent cotei defunctului a trecut în proprietatea statului fără plată; - Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr. 827/1988, definitivă, pronunțată într-un proces de ieșire din indiviziune, a atribuit lui P.C.

cota preluată de stat, care a primit 21.520 lei sultă; - ulterior, s-a emis un titlu de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, în privința terenului aferent construcției, corespunzător cotelor stabilite de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc prin sentința civilă nr. 827/1988. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 597 din 14 iunie 2005, a respins apelul declarat de reclamanți, cu motivarea că: - potrivit art. 1 pct. 1.4 lit. B) teza a II-a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, preluarea de către stat a imobilelor persoanelor care au făcut cerere de plecare definitivă din țară nu este considerată abuzivă. - suprafața de 68 mp, teren aferent cotei de 1/8 preluată de stat, pentru care s-a emis deja titlu de proprietate în favoarea dobânditorului construcției, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Reclamanții au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, cu schimbarea sentinței și admiterea acțiunii. În motivarea recursului întemeiat pe art. 304 pct. 7-10 C. proc.

civ., reclamanții au susținut că: - preluarea imobilelor de către stat conform Decretului nr. 223/1974 era abuzivă deoarece, obligația de a înstrăina, impusă celui care urma să părăsească definitiv țara, încălca regimul constituțional al ocrotirii proprietății personale și crea discriminări între cetățenii români după criteriul stabilirii domiciliului; - interpretarea propusă prin Normele metodologice este contrară Legii nr. 10/2001; - tribunalul și curtea de apel nu s-au pronunțat asupra criticii referitoare la anexele clădirii, care, fără a fi evaluate la data preluării și menționate în decizia subsecventă, au fost ulterior înstrăinate unor terți; - prin înlăturarea lor de la beneficiul Legii nr. 10/2001, instanțele de fond și apel au asigurat o îmbogățire injustă statului, care a încasat la vânzare un preț mai mare decât despăgubirea acordată defunctului.

Primele două critici sunt fondate deoarece Decretul nr. 223/1974 era contrar Constituției din 1965, Codului civil și tratatelor internaționale ratificate de România, astfel că preluările unor imobile de către stat în temeiul acestui act normativ au fost evident abuzive. Recurenții au cerut însă restituirea în natură a cotei preluate abuziv de stat și înstrăinată ulterior în urma unui proces de ieșire din indiviziune. Această solicitare nu poate fi acceptată atâta timp cât reclamanții nu au pretins și nici nu au dovedit reaua credință a dobânditorului cotei antecesorului lor. Următoarea critică este nefondată deoarece din actele depuse la dosar rezultă că la stabilirea despăgubirilor acordate defunctului P.A.G.

și preluarea cotei acestuia au fost avute în vedere și anexele clădirii. Ultima critică este fondată dar lipsită de relevanță în raport de obiectul cererii reclamanților. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P.K., P.K.M. și P.A. împotriva deciziei nr. 597 din 14 iunie 2005 a Curții de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2006.