ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4895/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 682 din 10 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Constanța,

secția civilă, s-a dispus admiterea acțiunii, în sensul în care a fost ulterior

restrânsă, formulate de reclamanții T.D. și Ț.G. împotriva pârâților Statul

Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Constanța, orașul

Eforie prin Primar, Consiliul local Eforie, R.A. A.P.P.S. prin S.R.P. Neptun.

A

fost de asemenea admisă în parte cererea reconvențională modificată formulată

de pârâta R.A. A.P.P.S. prin S.R.P. Neptun.

S-a

dispus obligarea pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și

liniștită posesie imobilul situat în Eforie Nord, (vila S.), compus din teren

de 300 mp și construcție, cu vecinătățile stabilite în raportul de expertiză

tehnică.

Reclamanții

au fost obligați să plătească pârâtei reconvenționale suma de 89.910.445 lei

reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate și s-a instituit în

favoarea acesteia un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea

sumei menționate.

Pentru

a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență că:

-

reclamanții au dovedit că sunt moștenitori, în calitate de descendenți, ai

proprietarilor imobilului;

-

bunul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, cu încălcarea evidentă a

prevederilor art. II din acest act normativ;

-

pârâta reconvențională a efectuat lucrări de investiții la imobil, fiind

îndreptățită să i se restituie contravaloarea lor.

Apelul

declarat de pârâta-reclamantă R.A. A.P.P.S. împotriva acestei sentințe a fost

admis prin decizia civilă nr. 172 din 8 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, care a schimbat-o în totalitate în sensul respingerii acțiunii ca

nefondate.

Instanța

de apel a reținut și motivat că imobilul în litigiu face parte din domeniul

public al statului, aflându-se în administrarea pârâtei-reclamante, astfel

încât este inalienabil și nu poate fi retrocedat reclamanților.

Împotriva

acestei decizii reclamanții au declarat recursul de față, întemeiat pe

prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Printr-o

întâmpinare numită „precizări”, intimata R.A. A.P.P.S. a arătat că nu mai are

calitate procesuală pasivă în cauză, bunul litigios fiind transmis prin

hotărâre de guvern din domeniul privat al statului în patrimoniul SC N.O. SA.

La

termenul de judecată de la 8 martie 2002, Înalta Curte de Casație și Justiție a

dispus, la cererea recurenților reclamanți, în temeiul art. 47 din Legea nr.

10/2001, suspendarea judecării cauzei până la rezolvarea notificări formulate conform

acestui act normativ.

Pe

parcursul soluționării recursului reclamanții recurenți au decedat, Înalta

Curte dispunând introducerea în cauză a moștenitorilor T.M.M., T.M.F.D.C.,

T.G.M.Ș., respectiv Ț.C.B.

După

repunerea pe rol a cauzei, s-au depus la dosar înscrisuri, confirmate de toate

părțile, care atestă că prin decizia nr. 57 din 15 iulie 2005, emisă de SC N.O.

SA în temeiul Legii nr. 10/2001, imobilul în litigiu a fost restituit în natură

moștenitorilor reclamanților, care au și fost puși în posesie.

În

aceste condiții, Înalta Curte va admite recursul deoarece, sub un prim aspect,

decizia Curții de Apel Constanța este greșită, titlul statului neputând fi

considerat valabil în contextul art. 6 din Legea nr. 213/1998. S-a făcut dovada

certă că au fost încălcate prevederile art. II din Decretul nr. 92/1950,

naționalizându-se imobilul unui intelectual profesionist exceptat de la această

măsură.

Cum

însă acțiunea în revendicare a rămas fără obiect prin realizarea drepturilor

reclamanților în cadrul procedurii instituite prin Legea nr. 10/2001, decizia

atacată va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii ca rămasă fără

obiect, iar nu ca nefondată.

Se

vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanții T.D., continuat de moștenitorii T.M.M.,

T.M.F.D.C., T.G.M.Ș. și Ț.G., continuat de moștenitorul Ț.C.B. împotriva

deciziei civile nr. 172/C din 8 mai 2001 a Curții de Apel Constanța.

Modifică

decizia în parte, în sensul că:

Respinge

acțiunea ca rămasă fără obiect.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2006.