CtEDO 25.07.2006 Auto

AFFAIRE MEHMET SAİT KAYA c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
25.07.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MEHMET SAİT KAYA c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MEHMET KAYA c. TURCIA (solicitarea nr. 17747/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 iulie 2006 DEFINIF 25/10/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Mehmet Sait Kaya c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Domnii J.-P. Costa, președinte, A.B. Baka, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, mi E. Fura-Sandström, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și de domnul Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 iulie 2006, Renunță la hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată judiciară La originea cauzei se află o cerere (n (1774/03) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, Mehmet Sait Kaya ( La 15 septembrie 2005, Curtea (secțiunea) a decis să comunice cererea guvernului. În temeiul art. 29 alin. (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze, în același timp, admisibilitatea și fondul cauzei. În 1999, pentru construirea barajului Birecik, Ministerul Energiei și Resurselor Naturale ( La 31 iulie 1998, în dezacord cu suma plătită de către administrație, reclamantul a introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Nizip. Prin hotărârea din 3 februarie 1999, instanța a acordat parțial reclamantului un câștig de cauză și a condamnat administrația să îi plătească o indemnizație suplimentară de 3 871 557 500 de lire turcești (TRL) [aproximativ 10 131 de euro (EUR) ] cu dobânzi restante începând cu 7 august 1998. Prin hotărârea din 27 noiembrie 2000, Curtea de Casație a respins recursul formulat de administrație și a confirmat astfel hotărârea de primă instanță. La 3 decembrie 2002, administrația a trimis reclamantului suma de 12 857 442 458 TRL [aproximativ 7 963 EUR] în temeiul suplimentului din oficiu. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 10. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., p. 1305-1306, § 13-16) și Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec. 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N 11. Reclamantul se plânge de o pierdere de valoare a fondului suplimentar de expropriere, din cauza insuficienței dobânzilor restante în raport cu rata foarte ridicată de inflație din Turcia. În acest sens, acesta invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Potrivit guvernului, reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, din cauza faptului că nu a inițiat procedura de executare forțată. 13. Curtea reamintește că a respins deja o excepție similară (a se vedea, printre altele, Yalçćnkaya c. Turcia, n 14796/03, 2 februarie 2006, Fad al Yalmaz c. Turcia, n 28171/02, 21 iulie 2005, Metaxas c. Grecia, 8415/02, 27 mai 2004 și Karahalios c. Grecia, n 62503/00, 11 decembrie 2003. Curtea nu percepe niciun motiv de derogare de la concluziile sale anterioare și, prin urmare, respinge excepția guvernului. 14. Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș , menționat anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că respondența trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Ea constată într-adevăr că aceasta nu se confruntă cu nici un motiv de refuz. Pe fond 15. Curtea a tratat în repetate rânduri de afaceri cu chestiuni similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Akkuș) , citată anterior, p. 1317 § 31 și Aka , citată anterior, p. 2682 § 50-51. 16. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön Õa furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este atribuită administrației expropriante, care i-a cauzat proprietarului un prejudiciu distinct care adaugă la exproprierea proprietății sale. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția dreptului la respectarea bunurilor. 17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 18. De asemenea, recurentul se plânge că durata procedurilor judiciare a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție. Cu privire la admisibilitate 19. Curtea consideră că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Având în vedere încheierea unei încălcări a domeniului de aplicare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră că este necesar să se ia în considerare chestiunea separat din perspectiva articolului 6 alineatul (1). III. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 21. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la . În plus, acesta solicită repararea unei daune morale de 5 000 EUR. 23. Guvernul contestă aceste revendicări. 24. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (citată anterior, p. 1331§ 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă 3 500 EUR reclamantului ca daune materiale. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. Comisioane și cheltuieli de judecată 25. Reclamantul solicită, de asemenea, 50 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Curții. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă suma de 50 EUR și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L. UNANIMITATE, declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Déclare quel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 3 500 EUR (trei mii cinci sute EUR) pentru daune materiale și 50 EUR (cinci euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 25 iulie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-03-06
0,97
AFFAIRE MEHMET HANİFİ KAYA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MEHMET HANİFİ KAYA c. TURQUIE (Requête n o 17742/03) ARRÊT STRASBOURG 6 mars 2007 DÉFINITIF 06/06/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2006-10-03
0,97
AFFAIRE MEHMET KAPLAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MEHMET KAPLAN c. TURQUIE (Requête n o 6366/03) ARRÊT STRASBOURG 3 octobre 2006 DÉFINITIF 03/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-10-10
0,97
AFFAIRE MEHMET EMİN ACAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MEHMET EMİN ACAR c. TURQUIE (Requête n o 1901/02) ARRÊT STRASBOURG 10 octobre 2006 DÉFINITIF 10/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2005-11-08
0,97
AFFAIRE HAYDAR KAYA c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE HAYDAR KAYA c. TURQUIE (Requête n o 48387/99) ARRÊT STRASBOURG 8 novembre 2005 DÉFINITIF 08/02/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-11-14
0,97
AFFAIRE METİN TURAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE METİN TURAN c. TURQUIE (Requête n o 20868/02) ARRÊT STRASBOURG 14 novembre 2006 DÉFINITIF 14/02/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
Sursă