ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată în data

de 13 aprilie 2005, la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.D., în calitate

de moștenitor al defunctei C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Constanța, obligarea pârâtei la comunicarea hotărârii emise

în dosarul nr. 64972/2003 și anularea hotărârii dată în acest dosar și

acordarea indemnizației pentru perioada 26 iunie 2003 - 22 iunie 2004.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că la data de 26 aprilie 2003, defuncta C.E. a depus o cerere la Casa Județeană de Pensii Constanța, prin care a solicitat acordarea indemnizațiilor prevăzute

de dispozițiile Legii nr. 189/2000. La data de 22 iunie 2004, titulara cererii

a decedat, iar ulterior, reclamantul a aflat că cererea autoarei sale a fost

respinsă. Întrucât nu s-a comunicat nici un răspuns cu privire la modul de

rezolvare a cererii, reclamantul s-a adresat în mai multe rânduri pârâtei, fără,

însă, a i se comunica hotărârea pronunțată.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pe motiv că,

potrivit Legii nr. 189/2000, drepturile prevăzute de acest act normativ se

transmit numai soțului supraviețuitor al celui decedat, nu și celorlalți

moștenitori legali.

Pe fond s-a susținut că prin

sentința civilă nr. 305 din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Constanța a

respins cererea formulată de C.E., ca fiind introdusă de o persoană fără

calitate procesuală activă, întrucât aceasta a decedat la 22 iunie 2004.

Prin sentința civilă nr. 344/CA din

27 octombrie 2005, Curtea de Apel Constanța a admis excepția lipsei calității

procesuale a reclamantului și a respins acțiunea, ca fiind formulată de o

persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

pe motiv că nu a solicitat o transmitere a calității de beneficiar al Legii nr.

189/2000, ci a solicitat stabilirea acestei calității a defunctei C.E.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940 și

până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind

strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Instanța de fond în mod corect a

reținut că drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 se transmit numai soțului

supraviețuitor, și nu celorlalți moștenitori legali și în consecință, a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins

acțiunea.

Hotărârea instanței de fond fiind

legală și temeinică, recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.D.,

moștenitor al lui C.E., împotriva sentinței civile nr. 344/CA din 27 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2006.