ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6491/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 17

februarie 2006, M.A.I., D.G.P., a solicitat instanței în baza dispozițiilor

art. 28,art. 39 și art. 55 din Legea nr. 248/2005, restrângerea dreptului la

liberă circulație în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, intimatului B.G.M.

În motivarea cererii, s-a arătat că

la data de 5 decembrie 2005, pârâtul a fost returnat din Belgia, în baza

Acordului dintre România și Belgia privind readmisia persoanelor, iar în baza

art. 14 lit. e) din O.U.G. nr. 65/1997, S.P.C.E.E.P.S. Dolj, i-a suspendat

dreptul de folosință al pașaportului, pentru o perioadă de 1 an de zile,

respectiv până la data de 5 decembrie 2006.

Intimatul a formulat întâmpinare și

cerere reconvențională solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată și

ridicarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosință a

pașaportului, luată de reclamantă întrucât nu a depășit termenul de ședere

legală prevăzut de lege.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 154 din 27 februarie 2006, a

respins cererea și a dispus totodată, disjungerea cererii reconvenționale

formulată de intimat pe care a scos-o de pe rol și a înaintat-o spre

soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a aceluiași tribunal.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 din H.G.

nr. 278/1994, întrucât intimatul având dreptul de lungă ședere în Belgia, nu se

poate pune problema de a se afla ilegal pe teritoriul acestei țări.

În ce privește cererea

reconvențională formulată în cauză, s-a apreciat că aceasta este de competența

instanței de contencios administrativ, în condițiile în care, suspendarea

temporară a dreptului de folosință a pașaportului este o măsură luată printr-un

act administrativ.

Cu aceeași motivare, Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr.c248 din 22 martie 2006, a respins ca

nefondat apelul reclamantei.

În

cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., M.A.I.,

D.G.P. care, susține în esență că în mod greșit s-a respins cererea de

transformare a suspendării dreptului de folosință a pașaportului în

restrângerea dreptului la libera circulație, întrucât măsura este stipulată

prin dispozițiile art. 55 din Legea nr. 248/2005, lege specială ale cărei

dispoziții au în vedere și stoparea migrației ilegale.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 38 lit. a)

din Legea nr. 248/2005, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G.

nr. 5 din 19 ianuarie 2006 – „privind regimul liberei circulații a cetățenilor

români în străinătate”, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație

în străinătate a cetățenilor români, poate fi dispusă pentru o perioadă de cel

mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, în baza

unui acord de readmisie încheiat între România și acest stat.

Corelativ, art. 55 din același act

normativ dispune că măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul

dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 încetează de

drept, cu excepția celor dispuse cu privire la cetățenii români returnați în

baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în

vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de

expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la libera

circulație în străinătate.

Ca atare, așa cum în mod corect a

reținut instanța de apel, suspendarea temporară a dreptului de a folosi

pașaportul nu implică în mod obligatoriu și restrângerea exercitării dreptului

la libera circulație în străinătate a cetățeanului român căruia i s-a aplicat o

asemenea sancțiune.

În cauză, este adevărat că intimatul

a fost returnat din Belgia la 5 decembrie 2005, însă ulterior, la 21 martie

2006 a primit viză pentru încă 3 luni, respectiv până la 20 iunie 2006 (a se

vedea în acest sens, copie pașaport, fila 12, dos. 1004/civ/2006 al Curții de

Apel Craiova).

Totodată, prin adresa nr. 237 din 24

ianuarie 2006, Ambasada Belgiei la București atestă faptul că intimatul B.G.M. ,

are dreptul la viză de lungă ședere pentru Belgia (f.6 dosar 1023/civ/2006 al

Tribunalului Dolj, secția civilă).

În consecință, în mod judicios s-a

apreciat că nu este necesar a fi luată față de intimat măsura limitării

dreptului la liberă circulație în străinătate, avându-se în vedere și

dispozițiile art. 2 pct. 2 și 3 din Protocolul nr. 4/1963 adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În considerarea celor ce preced,

recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul M.A.I., D.G.P. împotriva deciziei nr.

248 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2006.