Decizia nr. 6491/2006 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 17 februarie 2006, M.A.I., D.G.P., a solicitat instanței în baza dispozițiilor art. 28,art. 39 și art. 55 din Legea nr. 248/2005, restrângerea dreptului la liberă circulație în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, intimatului B.G.M. În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 5 decembrie 2005, pârâtul a fost returnat din Belgia, în baza Acordului dintre România și Belgia privind readmisia persoanelor, iar în baza art. 14 lit. e) din O.U.G. nr. 65/1997, S.P.C.E.E.P.S.

Dolj, i-a suspendat dreptul de folosință al pașaportului, pentru o perioadă de 1 an de zile, respectiv până la data de 5 decembrie 2006. Intimatul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată și ridicarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosință a pașaportului, luată de reclamantă întrucât nu a depășit termenul de ședere legală prevăzut de lege. Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 154 din 27 februarie 2006, a respins cererea și a dispus totodată, disjungerea cererii reconvenționale formulată de intimat pe care a scos-o de pe rol și a înaintat-o spre soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a aceluiași tribunal.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 din H.G. nr. 278/1994, întrucât intimatul având dreptul de lungă ședere în Belgia, nu se poate pune problema de a se afla ilegal pe teritoriul acestei țări. În ce privește cererea reconvențională formulată în cauză, s-a apreciat că aceasta este de competența instanței de contencios administrativ, în condițiile în care, suspendarea temporară a dreptului de folosință a pașaportului este o măsură luată printr-un act administrativ. Cu aceeași motivare, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr.c248 din 22 martie 2006, a respins ca nefondat apelul reclamantei. În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., M.A.I., D.G.P. care, susține în esență că în mod greșit s-a respins cererea de transformare a suspendării dreptului de folosință a pașaportului în restrângerea dreptului la libera circulație, întrucât măsura este stipulată prin dispozițiile art. 55 din Legea nr. 248/2005, lege specială ale cărei dispoziții au în vedere și stoparea migrației ilegale. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 5 din 19 ianuarie 2006 – „privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate”, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români, poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acest stat.

Corelativ, art. 55 din același act normativ dispune că măsurile de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 încetează de drept, cu excepția celor dispuse cu privire la cetățenii români returnați în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la libera circulație în străinătate. Ca atare, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, suspendarea temporară a dreptului de a folosi pașaportul nu implică în mod obligatoriu și restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățeanului român căruia i s-a aplicat o asemenea sancțiune.

În cauză, este adevărat că intimatul a fost returnat din Belgia la 5 decembrie 2005, însă ulterior, la 21 martie 2006 a primit viză pentru încă 3 luni, respectiv până la 20 iunie 2006 (a se vedea în acest sens, copie pașaport, fila 12, dos. 1004/civ/2006 al Curții de Apel Craiova). Totodată, prin adresa nr. 237 din 24 ianuarie 2006, Ambasada Belgiei la București atestă faptul că intimatul B.G.M. , are dreptul la viză de lungă ședere pentru Belgia (f.6 dosar 1023/civ/2006 al Tribunalului Dolj, secția civilă). În consecință, în mod judicios s-a apreciat că nu este necesar a fi luată față de intimat măsura limitării dreptului la liberă circulație în străinătate, avându-se în vedere și dispozițiile art. 2 pct. 2 și 3 din Protocolul nr. 4/1963 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.A.I., D.G.P. împotriva deciziei nr. 248 din 22 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2006.