ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.01.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 785/2007

HOTĂRÂRE
30.01.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 785/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Teleorman, secția civilă, la 10 mai 2004 G.E. a solicitat, în

contradictoriu cu intimații Primăria orașului Zimnicea,

Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S., anularea dispoziției

nr. 708 din 5 aprilie 2004 emisă de Primarul municipiului Zimnicea și

obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din

Zimnicea.

În motivarea cererii s-a arătat că

reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare a

părinților săi precum și a faptului că imobilul pentru

care s-au solicitat despăgubiri a fost preluat abuziv. Construcția a

fost demolată iar o parte din teren este în prezent liber.

Prin sentința civilă nr. 390 din 10 mai

2005 Tribunalul Teleorman, secția civilă a admis contestația, a

anulat dispoziția nr. 708 din 5 aprilie 2004 emisă de Primăria

municipiului Zimnicea și a stabilit că reclamantei i se cuvine suma

de 2.255.224.000 lei cu titlu de despăgubiri. A obligat Primăria

municipiului Zimnicea să restituie contestatoarei terenul de 510 mp situat

în Zimnicea. A fost respinsă contestația împotriva A.V.A.S. pentru

lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel prima instanță

a reținut că autorii contestatoarei au avut o proprietate

imobiliară care a trecut în proprietatea statului fără să

se fi emis un act din care să rezulte modalitatea trecerii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

Primăria orașului Zimnicea și D.G.F.P. Teleorman. Prin decizia

civilă nr. 296 din 5 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă, a fost respins apelul Primăriei orașului Zimnicea

și a fost admis apelul D.G.F.P. Teleorman. Sentința a fost

schimbată în parte în sensul că a fost respinsă contestația

împotriva Ministerului Finanțelor Publice pentru lipsa calității

procesuale pasive a acestuia.

În considerentele hotărârii sale instanța

de apel a arătat că față de dispozițiile art. 11 alin.

(8) din Legea nr. 10/2001 în mod legal și temeinic instanța de fond a

acordat contestatoarei despăgubiri pentru construcțiile demolate,

suma fiind stabilită pe baza unei expertize tehnice de specialitate.

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra

excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice. În cauză calitate procesuală pasivă are

numai emitentul dispoziției/deciziei.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu

recurs de Primăria orașului Zimnicea care, după ce a reluat în

sinteză cele hotărâte prin sentință a arătat că

litigiul a fost soluționat nelegal în raport cu prevederile art. 11 alin. (8)

din Legea nr. 10/2001, fiind stabilit dreptul contestatoarei la măsuri

reparatorii sub formă de despăgubiri bănești. Potrivit

acestui articol, măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea

de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau acțiuni la societăți comerciale

tranzacționate pe piața de capital.

În mod greșit i-a fost restituit contestatoarei

terenul în natură deoarece a solicitat numai despăgubiri

bănești.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Analizând hotărârea atacată, în limitele

criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile

administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat că

recursul este întemeiat în sensul următoarelor considerente:

în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu

soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite

sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv.

În condițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente,

deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu

soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după

caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale

învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au

consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire,

însoțite, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele

construcții demolate depuse de persoana îndreptățită

și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe

județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai

târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Iar conform alin. (5) și (6) al aceluiași

text, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de

restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi

transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului,

evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de

specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite

Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Așadar, după modificarea Legii nr. 10/2001

despăgubirile pentru imobilele care nu mai pot fi restituite în

natură, se acordă potrivit legii speciale 247/2005, după

procedura instituită de titlul VII.

În speță, construcția preluată de

la autorii contestatoarei a fost demolată în întregime. Drept urmare, în

privința imobilului construcție devin incidente dispozițiile

susmenționate.

Întrucât prima instanță a stabilit

cuantumul despăgubirilor, iar instanța de apel a păstrat

această soluție, respingând apelul declarat de pârâtă, s-a

făcut aplicarea greșită a prevederilor susmenționate.

Drept urmare această critică

întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;

terenului nu poate fi primită întrucât ea nu a fost dedusă și

instanței de apel. Ca atare,

omisso medio

nu se poate verifica

dacă instanțele au făcut sau nu aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea

atacată va fi modificată în parte în sensul că, în temeiul art.

296 C. proc. civ. va fi admis apelul Primăriei orașului Zimnicea.

Sentința va fi schimbată în parte în sensul că se constată

dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii prin echivalent constând în

despăgubiri potrivit legii speciale. Urmează să păstreze

celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

Admite recursul declarat de pârâta Primăria

orașului Zimnicea împotriva deciziei civile nr. 296 din 5 iulie 2006 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și în

consecință:

Modifică în parte decizia în sensul că

admite apelul declarat de Primăria orașului Zimnicea împotriva

sentinței civile nr. 390 din 10 mai 2005 a Tribunalului Teleorman, secția

civilă.

Schimbă în parte sentința în sensul că

se constată dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii prin

echivalent constând în despăgubiri potrivit legii speciale pentru imobilul

construcție.

Păstrează celelalte dispoziții ale

deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-13
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5142/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 303 din 26 aprilie 2004 a Tribunalului Teleorman, secția civilă, a admis în parte plângerea formulată de M.G. împotriva deciziei
ÎCCJ 2006-03-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2470/2006
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 mai 2004, la Tribunalul Teleorman, reclamanții S.N. și S.S. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea dis
ÎCCJ 2005-12-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10131/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Teleorman, secția civilă, la 19 februarie 2003, reclamantul T.Ș. a solicitat anularea dispoziției nr. 20 din 17
ÎCCJ 2012-02-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 892/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 24 din 17 martie 2008, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis plângerea formulată de petenții R.P.D. și P.P. împotriva dispoziției de respingere nr. 1729 din 9 noie
ÎCCJ 2010-04-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2256/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 24 din 17 martie 2008 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea formulată de R.P.D. și P.P. împotriva dispoziției nr. 179 din 9 noiembrie 2007 emisă de Primarul orașului Zimn
Sursă