ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10131/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10131/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la

Tribunalul Teleorman, secția civilă, la 19 februarie 2003, reclamantul T.Ș. a

solicitat anularea dispoziției nr. 20 din 17 ianuarie 2003 emisă de Primarul

Orașului Zimnicea, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să i se acorde

despăgubiri bănești, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul

compus din casă de locuit în suprafața de 88,23 mp, anexe gospodărești și

terenul aferent în suprafața de 768 mp situat în Zimnicea, județul Teleorman,

imobil expropriat abuziv și trecut în proprietatea statului conform deciziei

nr. 136 din 16 mai 1977.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că imobilul construcție a fost demolat, iar în prezent este ocupat de

blocuri, și că în baza Legii nr. 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de

proprietate pentru suprafața de 600 mp, amplasată într-o solă învecinată cu

intravilanul orașului, pe care sunt depozitate gunoaie.

Tribunalul Teleorman, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 471 din 25 august 2003, a admis plângerea

reclamantului și a modificat dispoziția nr. 20/17 ianuarie 2003 emisă de

Primarul orașului Zimnicea în sensul că a stabilit despăgubiri bănești pentru

imobilul expropriat situat în Zimnicea, județul Teleorman, în sumă de

286.188.000 lei.

A fost obligat reclamantul la

1.200.000 lei diferență pentru onorariul expertului tehnic D.N.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, prin notificarea din 23 iulie 2003 depusă în

temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul T.Ș. a solicitat, în calitate de

moștenitor al mamei sale, T.E., măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de

despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Zimnicea, preluat în baza

deciziei Consiliului Local nr. 136/1977 și demolat în anula 1977, pentru care a

primit suma de 27.238 lei.

S-a reținut că evaluarea imobilului

la suma menționată s-a făcut fără a ține seamă de contravaloarea materialelor

rezultate din demolare, astfel cum rezultă din extrasul procesului-verbal de

evaluare și din adresa nr. 413 din 26 ianuarie 2001 a Primăriei Zimnicea.

Tribunalul a apreciat că măsurile

reparatorii prin echivalent urmează să se acorde numai pentru acoperirea

diferenței dintre valoarea reală a imobilului și cuantumul despăgubirilor

primite, actualizate potrivit ratei inflației.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru încălcarea

dispozițiilor, cuprinse în alin. (8) al art. 11 din Legea nr. 10/2001 în sensul

că s-au stabilit eronat despăgubiri bănești, măsurile reparatorii prin echivalent

constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe

piața de capital, în situația imobilelor cu destinație de locuință, demolate.

Totodată s-a susținut că petentul

primise deja despăgubiri bănești la data exproprierii, astfel că s-au încălcat

dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, iar prima instanță nu a

avut în vedere că din suprafața expropriată s-au restituit 600 mp, motiv pentru

care despăgubirile trebuiau calculate numai pentru 168 mp.

De asemenea, apelanta a arătat că

instanța de fond a fost lipsită de rol activ și a analizat un raport de

expertiză efectuat cu încălcarea art. 11 pct. 5, 6 și 7 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

III- a civilă, prin decizia civilă nr. 79 A/21 ianuarie 2004, a respins ca

nefondat apelul pârâtei Primăria Orașului Zimnicea, reținând că dispozițiile

art. 11 alin. (8) nu sunt dispoziții imperative, enumerarea măsurilor

reparatorii prin echivalent nefiind limitativă și că textul de lege menționat

poate fi complinit de dispoziția din art. 24 alin. (2) incidentă în speță,

întrucât construcția expropriată de la intimat avea destinația de locuință,

iar, urmare a demolării ei, restituirea în natură nu mai este posibilă.

Critica potrivit căreia, prin

acordarea de despăgubiri intimatului, s-au încălcat dispozițiile art. 11 alin. (5)

din Legea nr. 10/2001, a fost respinsă cu motivarea că prevederile art. 11

alin. (7) statuează că, în cazul construcțiilor expropriate și demolate,

valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea

valorii actualizate a despăgubirilor primite pe construcții și teren din

valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat ce nu se poate

restitui în natură.

S-a apreciat că despăgubiri bănești

au fost legal stabilite prin expertiza efectuată de către expertul tehnic D.N.,

la care apelanta-pârâtă nu a formulat obiecțiuni.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs Primăria Orașului Zimnicea la 26 martie 2004, criticând-o ca

nelegală și netemeinică pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că s-a apreciat eronat de către instanța de apel că dispozițiile

art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 nu sunt imperative, în realitate

măsurile reparatorii prin echivalent ce se pot acorda pentru imobilele cu

destinație de locuință expropriate și a căror restituire în natură nu mai e

posibilă, fiind expres stabilite.

Recurenta a învederat că

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile

imobilelor ce cad sub incidența art. 11, atâta timp cât legiuitorul tratează

situația acestora separat față de situația celorlalte imobile preluate abuziv.

Ultima critică formulată prin

motivele de recurs a vizat greșita acordare a despăgubirilor, în condițiile în

care, la momentul exproprierii, intimatului-reclamant i-au fost calculate și

acordate, conform actelor normative în vigoare la momentul respectiv,

despăgubiri în valoare de 27.238 lei și, în dosar, nu s-a făcut dovada că

acestea au fost subevaluate.

Intimatul T.C.Ș. a formulat la 2

iunie 2005 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca

nefondat.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză raportat la criticile invocate de recurenta-pârâtă, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează să aprecieze că recursul este nefondat

având în vedere următoarele considerente:

Interpretarea dată de recurentă

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în ce privește art. 11 alin. (8) este eronată.

Enumerarea măsurilor reparatorii prin echivalent făcută de dispoziția legală

menționată nu este limitativă. Așa cum corect a apreciat instanța de apel,

textul art. 11 alin. (8) poate fi complinit cu dispoziția din art. 24 alin. (2),

întrucât și în cazul imobilelor construcții cu destinații de locuință,

expropriate și demolate, restituirea în natură nu mai este posibilă. În speță,

construcția expropriată de la autoarea reclamantului avea destinația de

locuință și, urmare a demolării ei, restituirea în natură nu poate avea loc.

Critica referitoare la încălcarea

dispozițiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit căreia

reclamantul nu ar trebui să mai primească despăgubiri întrucât acestea au fost

legal stabilite și acordate la momentul exproprierii, este, de asemenea,

neîntemeiată.

Potrivit art. 11 alin. (7), în cazul

construcțiilor expropriate și demolate, valoarea măsurilor reparatorii în

echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor

primite pentru construcții și teren din valoarea corespunzătoare a părții din

imobilul expropriat care nu se poate restitui în natură.

În acest mod, legiuitorul a înțeles

să despăgubească pe foștii proprietari ai imobilelor expropriate ce nu pot fi

restituite în natură cu diferența între valoarea actuală a despăgubirilor

calculate conform Legii nr. 10/2001 și valoarea reactualizată a despăgubirilor

primite la data exproprierii.

Nici dispozițiile Legii nr. 10/2001

și nici Normele metodologice de aplicare a acesteia nu fac referire în mod

expres la condiția subevaluării, în legătură cu care recurenta pretinde că nu

s-au făcut dovezi de către intimatul-reclamant.

Din probele administrate în cauză,

respectiv din extrasul procesului-verbal de evaluare a imobilului și adresa nr.

413 din 26 octombrie 2001 a Primăriei Zimnicea rezultă că evaluarea imobilului

la 27.238 lei nu a inclus și contravaloarea materialelor rezultate din

demolare.

De altfel, expertiza tehnică

efectuată în cauză și asupra căreia nu au existat obiecțiuni, indică valoarea

reală a imobilului expropriat la suma de 589.730.000 lei și cum valoarea

actualizată a sumei primite cu titlu de despăgubiri este de 303.507.000 lei, reclamantul

intimat este îndreptățit să primească despăgubiri bănești raportat la valoarea

integrală a imobilului.

Ca atare, corect, instanța de apel a

făcut aplicarea art. 11 din Legea nr. 10/2001, acordându-i intimatului

diferența de 286.180.000 lei.

Față de aceste considerente se va

aprecia că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se

va respinge recursul pârâtei Primăria Orașului Zimnicea, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

Primăria Orașului Zimnicea împotriva deciziei nr. 79 A din 21 ianuarie 2004 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2005.