ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6936/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta C.M.F. a chemat în

judecată pe pârâta SC T.A. SA, solicitând Tribunalului Argeș, pe rolul căruia

cauza a fost înregistrată sub nr. 7570/2002, să dispună obligarea pârâtei de

a-i restitui în natură imobilele situate în comuna Tigveni, sat Birsești,

imobile care au aparținut în proprietate autorului său, B.P.

În motivarea cererii întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta arătat că a notificat-o pe pârâtă

pentru a-i restitui în natură imobilele preluate abuziv din patrimoniul

autorului său, aceasta refuzând să se conformeze prevederilor Legii nr.

10/2001.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 14 din 13 ianuarie 2003, a respins cererea ca

inadmisibilă cu motivarea că, în lipsa unei decizii sau dispoziții motivate,

emisă potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită nu are la

îndemână acțiunea directă în justiție, prin care să solicite obligarea unității

deținătoare la restituirea în natură a imobilelor cerute prin notificare.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantă, potrivit deciziei

civile nr. 64/A din 24 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția civilă, în dosarul nr. 1661/2003.

Instanța de apel și-a însușit

argumentele în raport cu care prima instanță a admis excepția

inadmisibilității, cu motivarea suplimentară, în sensul că „reclamanta a

formulat o acțiune civilă de drept comun, calificată ca atare în mod expres

prin motivarea apelului (...), acțiune prin care tinde la eludarea procedurii

speciale instituite în mod exclusiv prin Legea nr. 10/2001, cerând practic

instanței de judecată de a soluționa cererea obiect al notificării, deși o

asemenea atribuție excede competenței materiale a acesteia”.

S-a mai reținut că neîndeplinirea de

către pârâtă a obligației stabilită prin art. 23 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, nu deschide reclamantei calea plângerii reglementate prin art. 24

alin. (7) din lege.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs,

reclamanta precizează că, deși a depus la dosarul constituit urmare a

înregistrării notificării înscrisurile care îi demonstrează calitatea de

persoană îndreptățită (certificatele de calitate de moștenitor, acte de stare

civilă, acte privind proprietatea și proprietarul imobilelor revendicate) și a

încercat să obțină de la pârâtă o decizie motivată, a primit numai niște simple

adrese prin care pârâta continua să-i solicite și alte acte, situație în care a

pornit acțiunea în instanță.

Recurenta critică admiterea

excepției de prematuritate a acțiunii, menționând că prin întâmpinarea depusă

în apel, pârâta „susține că nu-i recunoaște calitatea de moștenitor și, deci,

nu va emite o hotărâre motivată în acest sens”.

Urmare a decesului recurentei,

intervenit la data de 10 noiembrie 2003, în temeiul dispozițiilor art. 243 pct.

1 C. proc. civ. au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, F.L. și

F.D.D.

Recursul este fondat.

S-a reținut de către instanța de

apel și este de necontestat că reclamanta s-a conformat cerințelor impuse de

prevederile art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001, în timp ce unitatea

deținătoare notificată nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 23 alin. (1)

din actul normativ.

Este adevărat că potrivit

dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile în care prin legi

speciale sunt reglementate proceduri prealabile, sesizarea instanței de

judecată este condiționată de îndeplinirea procedurii prealabile și că legea

specială de reparație nu stabilește calea de urmat pentru persoana îndreptățită

în situația în care persoana juridică notificată nu a emis dispoziție/decizie

motivată în termenul prescris de art. 23 alin. (1).

Cu toate acestea, din perspectiva

reclamantului titular al notificării, procedura prealabilă reglementată de

Legea 10/2001 a fost îndeplinită iar refuzul persoanei juridice deținătoare de

a soluționa cererea de restituire nu poate fi apreciat ca un impediment legal

pentru titularul notificării de a se adresa instanței de judecată pentru

valorificarea drepturilor recunoscute de legea specială de reparație, sub

pretextul inadmisibilității cererii de chemare în judecată, o asemenea teză

contravenind spiritului legii analizate și principiului liberului acces la

justiție consacrat de dispozițiile art. 21 din Constituție.

Prin nerespectarea termenului de

soluționare a notificării unitatea notificată a acceptat posibilitatea

acționării sale în judecată, reclamanta neavând altă posibilitate de a obține

soluționarea cererii de restituire într-un termen rezonabil, cu atât mai mult

cu cât, în prezenta cauză, prin întâmpinările depuse în apel și recurs, pârâta

a susținut în termeni neechivoci faptul că reclamanta nu ar fi îndreptățită la

restituirea imobilului (în natură sau prin echivalent), atitudine procesuală

care echivalează cu o soluție de respingere a cererii de restituire.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 314

C. proc. civ., constatând că instanțele anterioare au soluționat în mod greșit

litigiul pe calea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată,

Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia curții de apel și sentința

tribunalului și să trimită cauza pentru rejudecare la Tribunalul Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta C.M.F., continuat de moștenitorii F.M.L. și F.D.D. împotriva

deciziei nr. 64/A din 24 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia precum și sentința

civilă nr.14 din 13 ianuarie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă, și

trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 septembrie 2006.