ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2510/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.C. a declarat recurs împotriva hotărârii nr. 533 din 9 noiembrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea acesteia și promovarea sa într-o funcție de execuție la Curtea de Apel București. În motivarea cererii de recurs arată că s-a apreciat greșit de către intimat, aplicabilitatea actelor administrative emise pentru stabilirea numărului de posturi vacante ce urmau să fie ocupate în urma promovării examenului din sesiunea octombrie - noiembrie 2003, neținând cont de notele interne nr. I/7393 și nr. I/7395 ale Ministerului Justiției, prin care s-a suplimentat numărul de posturi anunțate cu încă 5 posturi.

Mai arată că prin anularea notei interne nr. I/6043 a Ministerului Justiției, prin decizia nr. 3231 din 24 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au rămas în vigoare adresa prin care s-a anunțat un număr de 46 posturi și notele interne nr. I/7393 și nr. I/7395 ale Ministerului Justiției, prin care s-a dispus majorarea numărului de locuri, cu încă 5, astfel că numărul total de locuri a ajuns la 51. Menționează că a obținut media 8,77 și s-a clasat pe poziția nr. 49, îndeplinind cele două condiții prevăzute de Ordinul nr. 2958/C/2001, și anume, obținerea unei medii peste 8 și clasarea pe o poziție corespunzătoare numărului de locuri anunțat pentru examenul de promovare din sesiunea octombrie - noiembrie 2003. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat ca recursul să fie respins ca nefondat.

Susține că recurentul a participat la examenul de promovare într-o funcție de execuție vacantă sau pe loc, organizat de Ministerul Justiției în sesiunea octombrie - noiembrie 2003, pentru ocuparea unuia din cele 46 de locuri vacante la Curtea de Apel București, număr de posturi ce a fost apoi redus la 38 și care s-a majorat ulterior cu încă 5 posturi.

Mai susține că pentru cele 43 posturi vacante s-au înscris la examen 64 de judecători, iar recurentul s-a clasat pe poziția nr. 49, cu media generală 8, 77. Menționează că prin decizia nr. 3231 din 24 mai 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat măsura reducerii numărului de posturi, ceea ce a impus ca prin hotărârea nr. 345 din 8 septembrie 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, să se dispună validarea rezultatelor obținute de judecătorii situați pe locurile nr. 44 - 46. Consideră că prin anularea măsurii reducerii numărului de posturi s-a ajuns la menținerea numărului de posturi anunțat inițial, de 46 și în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea examenului de promovare, pentru a putea fi declarat reușit, candidatul trebuia să obțină cel puțin media 8 și să fie promovat în ordinea mediilor și în limita numărului de posturi vacante.

Analizând motivele de recurs invocate, ținând cont de materialul probator administrat și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Recurentul s-a înscris la examenul de promovare într-o funcție de execuție vacantă, organizat în perioada octombrie - noiembrie 2003, de către Ministerul Justiției, pentru ocuparea celor 46 de locuri vacante de la Curtea de Apel București. Ulterior, s-a redus numărul de posturi, de la 46, la 38, conform notei interne nr. I/4063 din 16 octombrie 2003, a Ministerului Justiției, număr care s-a majorat cu 5 posturi, în baza notelor interne nr. I/7393 și nr. I/7395 din 11 decembrie 2003 ale Ministerului Justiției, ajungându-se la 43 posturi de judecător.

Deoarece s-a reținut că nelegal s-a redus numărul de posturi de la 46, la 38, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3231 din 24 mai 2005, a anulat măsura Ministerului Justiției, de reducere a posturilor vacante de la 46, la 38, astfel că ulterior, a trebuit ca și judecătorii care s-au situat pe locurile 44 - 46, în urma susținerii examenului desfășurat în perioada octombrie - noiembrie 2003, pentru ocuparea posturilor vacante de la Curtea de Apel București, să fie declarați reușiți. Recurentul susține că în urma deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, numărul de posturi scoase la examenul de promovare pentru Curtea de Apel București, a crescut de la 46, la 51 și pentru că s-a clasat pe locul nr. 49, trebuie să fie considerat că a promovat examenul.

Punctul său de vedere nu poate fi reținut ca fiind cel corect. Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată mult după desfășurarea examenului din perioada octombrie - noiembrie 2003, s-a reținut că numărul de posturi vacante ce s-au scos pentru promovarea în funcția de judecător la Curtea de Apel București, a fost de 46, fiind, astfel, irelevantă, împrejurarea că între timp s-a suplimentat numărul de posturi de la 39, la 43. Trebuie reținut faptul că și prin suplimentarea numărului de posturi de judecător de la 38, la 43, nu s-a ajuns la numărul de 46, cât s-a anunțat inițial ca fiind vacante, număr ce s-a apreciat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind cel legal scos pentru promovare.

Cum recurentul s-a clasat pe locul nr. 49, iar numărul de posturi vacante a fost de numai 46, corect i s-a respins cererea prin care solicita recunoașterea gradului de judecător de curte de apel, în urma promovării examenului de promovare într-o funcție de execuție vacantă sau pe loc, care a avut loc în perioada octombrie - noiembrie 2003. Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului, în vederea promovării într-o funcție vacantă sau pe loc la instanțe și parchetele de pe lângă acestea, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2958/C din 10 decembrie 2001, modificat prin Ordinul nr. 2648/C/2003, în vigoare la data organizării examenului, prevedea la art. 21, 23 și 24, obținerea mediei de cel puțin 8 pentru declararea ca reușit, iar promovarea să se facă pentru cei declarați reușiți în ordinea mediilor obținute și în limita numărului de posturi vacante, ceea ce s-a și realizat.

Deoarece se constată că hotărârea atacată cu prezentul recurs, este legală și temeinică, urmează să se dispună respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul art. 29 alin. (7) și (9) din Legea nr. 317/2004, republicată și a art. 299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C. împotriva hotărârii nr. 533 din 9 noiembrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2006.