ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9110/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 819 din 27

mai 2002 pronunțată de Tribunalul București, s-a admis excepția lipsei

calității procesuale active și, în consecință s-a respins acțiunea principală

formulată de reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâții Muzeul Național de

Artă al României, Ministerul Finanțelor Publice și intervenientul-pârât

Ministerul Culturii și Cultelor.

S-a reținut că bunurile revendicate

au fost confiscate prin procesul verbal din 15 septembrie 1986, măsura luată

fiind definitivă iar față de aceste efecte ale procesului verbal bunurile au

intrat în proprietatea statului și pe cale de consecință, dreptul de

proprietate al autorilor reclamantei s-a stins, aceștia neavând în patrimoniu

acest drept pentru a-l transmite reclamantei.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 515 din 12 decembrie 2002, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta G.A. împotriva sentinței civilenr. 819 din 27 mai 2002 a

Tribunalului București, a respins și excepțiile privind lipsa calității procesuale

pasive și a informității apelului, ridicate de pârâtul Muzeul Național de Artă

al României.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a reținut de asemeni că bunurile fiind confiscate și măsura definitivă, au

intrat în proprietatea statului, iar dreptul de proprietate al autorilor

reclamantei s-a stins, astfel că la decesul acestora, dreptul respectiv nu s-a

mai transmis reclamantei.

În ce privește excepțiile invocate,

s-a apreciat că acestea nu sunt fondate, cererea de apel cuprinzând toate

cerințele prevăzute de art. 287 alin. (1) și art. 112 C. proc. civ. iar

bunurile care formează obiectul acțiunii se află în posesia pârâtului Muzeul

Național de Artă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, criticând în esență hotărârea pentru modul greșit în care a

fost soluționată, astfel, excepția privind lipsa calității procesuale active.

Recursul este fondat potrivit celor

ce urmează:

Acțiunea de față a avut ca obiect

obligarea pârâților de a restitui reclamantei, ca moștenitoare a părinților

săi, o serie de bunuri mobile-obiecte de artă decorative-care au fost preluate

abuziv, prin confiscare, în aplicarea Legii nr. 18/1968 respectiv a Legii nr. 63/1974.

Evident, cererea a fost formulată

astfel în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari, antecesorii

reclamantei.

Așa fiind, este de reținut că,

raportat la prevederile art. 65 și urm. C. proc. civ., obiectul transmisiunii

succesorale îl formează, de principiu patrimoniul celui decedat, ca

universalitate juridică, cuprinzând, printre altele totalitatea drepturilor cu

conținut patrimonial aparținând defunctului, printre acestea aflându-se desigur

și acțiunile patrimoniale în justiție.

Așadar, în speță, tocmai din acest

punct de vedere trebuia analizată excepția lipsei calității procesuale active,

cu referire deci la existența sau nu a dreptului procesual la acțiune, drept

care, față de cele arătate, există.

Nu mai puțin, trebuie observat, că

toate chestiunile reținute prin hotărârea atacată în sprijinul soluției date

astfel privind caracterul definitiv al procesului verbal de contravenție, în

temeiul căruia bunurile au fost confiscate, trecând ca atare în proprietatea

statului, țin mai degrabă de fondul dreptului dedus judecății și nu de

existența dreptului la acțiune în persoana reclamantei ca moștenitoare a

fostului proprietar.

Față de cele arătate în temeiul art.

312 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, a se casa ambele hotărâri și a

se trimite cauza primei instanțe pentru o nouă judecată pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta G.A. împotriva deciziei nr. 515/A din 12 decembrie 2002 a Curții de

Apel București, secția a III a civilă.

Casează această decizie precum și sentința nr. 819

din 27 mai 2002 a Tribunalului București, secția a IV a civilă, și trimite

cauza spre rejudecare în fond la Judecătoria sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11

noiembrie 2005.