ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5901/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5901/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 620 din 7

iunie 2005, Tribunalul București a admis contestația formulată de contestatorii

S.H.I. și S.C., în

contradictoriu cu Municipiul București prin primarul general și a fost obligat

Primarul general al municipiului București să emită o dispoziție completatoare

a dispoziției nr. 3651/2004, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin

echivalent, în favoarea ambilor contestatori, S.H.I. și S.C., pentru întregul

imobil situat în București, compus din: apartamentul nr. 2 în suprafață de

161,22 mp; apartamentul nr. 3 în suprafață de 116,66 mp; teren în suprafață de

480 mp și garaj în suprafață de 34,4 mp, în valoare totală de 11.983.016.000

lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că ambii contestatori au calitate de persoane

îndreptățite, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, deoarece, potrivit

actelor depuse la dosar, au făcut dovada că sunt moștenitorii defunctei S.S. și

proprietari ai imobilului preluat abuziv de stat.

Dispoziția nr. 3651 din 28 decembrie

2004 a fost emisă numai în favoarea contestatorului S.H.I., deși notificarea

completată în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 a fost

formulată și de S.C., așa cum rezultă din înscrisul înregistrat la Primăria

municipiului București, sub nr. 2561/C din 22 octombrie 2001.

De asemenea, greșit la stabilirea

despăgubirilor ce urmează a fi acordate s-a avut în vedere numai suprafața de

195 mp teren, în loc de 480 mp, așa cum rezultă din contractele de

vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. 7926 din 6 octombrie 1967, nr. 2817

din 15 martie 1972, nr. 633 din 24 ianuarie 1975 și nr. 634 din 24 ianuarie

1975, iar în dispoziție nu există mențiuni privitoare la apartamentele preluate

de stat în mod abuziv și la garajul în suprafață de 34,4 mp.

Fiind încălcate dispozițiile art. 23

și art. 24 din Legea nr. 10/2001, se impune completarea dispoziției contestate,

iar la stabilirea valorii totale a imobilului compus din 2 apartamente, terenul

în suprafață de 480 mp și garajul în suprafață de 34,4 mp se are în vedere

raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic C.F.

În privința terenului preluat de

stat în baza Legii nr. 58/1974, se reține că preluarea a fost abuzivă, pentru

că dispozițiile acestei legi aveau caracter neconstituțional față de prevederile

art. 12 și art. 36 din Constituția României din 1965 și legea a fost abuzivă,

în raport de prevederile art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 670/A din 17 octombrie 2005, a respins apelul declarat de

Municipiul București prin primarul general împotriva sentinței tribunalului,

instanța de apel reținând că norma care se referă la comunicarea notificării

prin intermediul executorului judecătoresc nu este imperativă. Prevederea este

stabilită în beneficiul și pentru protecția persoanelor îndreptățite, fiind o

garanție pentru acestea, în sensul asigurării comunicării cererilor.

De aceea, comunicarea notificării

prin mijloace obișnuite nu poate fi sancționată cu lipsa calității procesuale a

titularului cererii, iar dispoziția contestată a fost emisă la data de 28

decembrie 2004 „cu mult peste termenul prevăzut de art. 23 din lege, față de

data de 23 mai 2001 când s-a depus notificarea și de data de 22 octombrie 2001

când a fost completată prima notificare”.

Cu privire la obiectul cererii,

apelantul este în eroare, pentru că intimații-contestatori au cerut titluri de

valoare, adică ceea ce legea le permite, iar oferta de restituire prin

echivalent trebuia să corespundă valorii întregului imobil și nu a unei părți

din bun.

Se mai reține, că prin completarea

dispoziției de restituire cu numele celei de a doua persoane îndreptățite nu

sunt afectate interesele apelantului și, pentru că terenul și construcția

formează un singur imobil, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 și nu

cele ale Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Municipiul București prin primarul general care, fără să invoce

vreun motiv de recurs, susține că s-a admis contestația și s-a reținut

calitatea procesuală a contestatorului

S.C., prin aprecierea greșită că înscrisul intitulat

completare la notificare este notificare în sensul art. 21 din Legea nr.

10/2001, deși notificarea trebuie să aibă conținutul prevăzut de acest text și

să fie comunicată prin executorul judecătoresc. Faptul că S.C. nu figurează în

cuprinsul dispoziției nr. 3651/2004 se datorează nedepunerii notificării în

condițiile legii și nu omisiunii emitentului actului.

Din examinarea dispoziției

contestate și a actelor care au stat la baza emiterii ei, rezultă că s-a

respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 480 mp și a

garajului și s-au propus măsuri reparatorii în echivalent. Terenul înscris în

fișa tehnică a imobilului are o suprafață mai mare, însă prin Decretul nr.

152/1980 a fost expropriată numai suprafața de 195 mp, pentru care s-a stabilit

valoarea în echivalent de 1.635.000.000 lei, care cuprinde atât valoarea

terenului, cât și a garajului. S-au acordat titluri de valoare, însă, potrivit

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, poate fi urmată procedura prevăzută la

capitolul IV din lege.

Instanțele s-au pronunțat cu privire

la o suprafață de teren care, potrivit art. 1.4 lit. c) din Normele

metodologice, nu face obiectul Legii nr. 10/2001 și cu privire la două

apartamente care nu au fost cerute prin notificare. Problema terenurilor care

au fost preluate de stat în temeiul art. 30 și art. 31 din Legea nr. 58/1974

este soluționată în favoarea dobânditorilor construcției și nu cade sub incidența

Legii nr. 10/2001, având regimul juridic stabilit prin art. 36 din Legea nr.

18/1991, iar apartamentele nu au făcut obiectul notificării și au fost vândute

succesiv.

Apartamentul nr. 3 a fost vândut de

S.H.I. și S.S., fiicei lor S.A.C. și aceasta l-a vândut lui S.C., iar

apartamentul nr. 2 este dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.

7926/1967 de către S.H.I. și S.S. Tribunalul s-a pronunțat fără să aibă în

vedere suprafețele preluate efectiv în proprietatea statului și faptul că s-au

încasat despăgubiri.

Mai susține recurentul că, potrivit

art. 21 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuie formulată în termen de 6

luni, cu consecința pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri

reparatorii dacă nu se respectă termenul prevăzut de lege, iar, conform art. 22

din lege, actele doveditoare se depun în termen de 18 luni de la data intrării

în vigoare a legii.

Reclamanții aveau obligația să

depună notificarea până la data de 14 februarie 2002 și, pentru că legea

stabilește obligația depunerii notificării într-un anumit termen, cererea

reclamanților pentru restituirea apartamentelor nr. 2 și nr. 3, care nu au

făcut obiectul notificării nr. 159/2001, este inadmisibilă.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că nu este fondat.

Susținerile recurentului că

intimatul-contestator S.C. nu are calitate procesuală, pentru că nu a expediat

notificarea prin executorul judecătoresc în termenul legal și că pentru cele două

apartamente nu s-au cerut măsuri reparatorii printr-o notificare formulată în

condițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt întemeiate.

Potrivit înscrisurilor depuse la

dosar, anterior preluării de către stat, întregul imobil care face obiectul

pricinii (terenul în suprafață de 480 mp, 2 apartamente și garajul), situat în

București, a fost proprietatea intimaților-reclamanți.

Inițial, imobilul a aparținut

intimatului

S.H.I. și

soției acestuia S.S., care a decedat. Moștenitori ai defunctei sunt

intimații-reclamanți și numita S.A.C.(fiica intimatului S.H.I. și sora

intimatului S.C.).

Intimatul-reclamant S.C. a dobândit

dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.3, cumpărat de la sora sa

S.A.C., care îl cumpărase de la părinții săi, S.H.I. și S.S.

Potrivit art. 21 din Legea nr.

10/2001, persoana care urmărește restituirea în natură sau prin echivalent a

unui imobil preluat abuziv trebuie să notifice persoana juridică deținătoare a

bunului în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, iar în prezenta

cauză, inițial, prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului

București, la data de 23 mai 2001, sub nr. 7159, expediată prin executorul

judecătoresc, intimatul-reclamant S.H.I. a cerut să-i fie acordate măsuri

reparatorii pentru terenul în suprafață de 480 mp, situat în strada P. nr. 8 și

pentru garajul în suprafață de 35 mp, care a fost preluat și demolat o dată cu

locuința.

Înăuntrul termenului prevăzut de

art. 21 din Legea nr. 10/2001 (art. 22 din legea, republicată), la data de 22

octombrie 2001, a fost înregistrată la Primăria municipiului București, la nr.

2561/C, o notificare formulată de ambii intimați-reclamanți, prin care au cerut

să li se acorde măsuri reparatorii și pentru apartamentele situate la etajele 1

și 2.

În această notificare există

mențiunea că cererea este o completare la notificarea formulată inițial.

Corect prin hotărârea atacată s-a

reținut că această cerere îndeplinește condițiile prevăzute de art. 21 din lege

și că Primăria municipiului București a fost legal investită de ambii

notificatori pentru întregul imobil, inclusiv apartamentele menționate în

cererea completatoare.

Notificarea care, conform art. 21

alin. (3) din lege (art. 22 din legea, republicată), se comunică prin

executorul judecătoresc, constituie modalitatea de exercitare de către persoana

îndreptățită a drepturilor recunoscute de lege și face dovada respectării

termenului stabilit pentru valorificarea dreptului la reparație în fața

oricărei autorități, persoane fizice sau juridice.

Prin lege nu este stabilită vreo

sancțiune pentru nerespectarea obligației de comunicare a notificării prin

executorul judecătoresc.

De aceea, neexpedierea notificării

din 22 octombrie 2001 prin executorul judecătoresc nu produce consecința

nerespectării termenului prevăzut de lege pentru formularea notificării, așa

cum susține recurentul.

Existând dovada certă că

intimații-reclamanți s-au adresat primăriei în termenul prevăzut de lege, în

raport cu această entitate, cererea produce toate efectele, iar tribunalul și

instanța de apel, față de refuzul de acordare a măsurilor reparatorii în

beneficiul intimatului-reclamant S.C. și de recunoaștere a dreptului

notificatorilor la măsuri reparatorii pentru apartamentele identificate în

această cerere, corect au stabilit dreptul acestora pentru cele două

apartamente.

Faptul că în Decretul de expropriere

nr. 152/1980 este trecută numai suprafața de 195 mp teren, nu limitează dreptul

foștilor proprietari la măsurile reparatorii, calculate pentru această

suprafață de teren.

Deoarece întreaga suprafață de teren

înscrisă în contractele de vânzare-cumpărare invocate de intimați a fost

preluată efectiv de stat, iar, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

este abuzivă orice preluare, indiferent de modalitatea în care s-a realizat,

dreptul la despăgubiri există pentru întreaga suprafață de teren preluată în

fapt de stat, chiar dacă în actul de preluare a fost înscrisă o suprafață mai

mică.

În privința suprafețelor celor două

apartamente, expertul, analizând toate înscrisurile depuse la dosar, a stabilit

că apartamentul nr. 2 avea anterior preluării suprafața de 125,80 mp, iar

apartamentul nr. 3 avea suprafața de 116,66 mp.

Imobilul fiind preluat în întregime,

corect prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată, s-au avut în

vedere suprafețele stabilite de expert și nu cele înscrise în procesul verbal

de preluare.

Prin art. 36 din Legea nr. 18/1991

dreptul la constituire pentru suprafețele de teren trecute în proprietatea

statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 a fost stabilit în favoarea

dobânditorilor construcției cumpărate, titulari la data intrării în vigoare a

legii ai dreptului de folosință pentru terenul aferent locuinței.

În prezenta cauză, însă, construcția

fiind preluată prin expropriere și demolată anterior anului 1991 când a intrat

în vigoare Legea nr. 18/1991, regimul juridic al terenului nu mai este cel

stabilit de art. 36 alin. (3) din această lege, așa cum susține recurentul, iar

dreptul reclamantului S.H.I., din proprietatea căruia s-a preluat terenul aferent

construcției, pretins prin notificarea formulată la data de 23 mai 2001, poate

fi analizat în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, așa cum s-a reținut

prin decizia atacată.

Neîntemeiată este și susținerea că

nu s-a avut în vedere faptul încasării despăgubirilor de către intimați.

Prin sentința tribunalului, păstrată

prin decizia atacată, recurentul-pârât nu a fost obligat la plata de

despăgubiri și nici nu a fost stabilit tipul de echivalent.

Primarul general al municipiului

București care, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată,

emite dispoziția în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale a fost obligat să emită o dispoziție pentru acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent, în beneficiul ambilor reclamanți și

pentru întregul imobil a cărui valoare a fost stabilită de expert.

Prin urmare, primarul general al

municipiului București, obligat să emită dispoziția pentru întregul imobil

evaluat de expert și în beneficiul ambilor intimați-reclamanți, urmează ca la

emiterea dispoziției să aibă în vedere prevederile Legii nr. 10/2001,

republicată, care sunt de imediată aplicare, inclusiv art. 11 alin. (7) din

lege.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de pârât va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâtul Municipiului București prin Primar General

împotriva deciziei civile nr. 670/A din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 iunie

2006.