ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2389/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Judecătoria Ploiești, prin încheierea nr. 1796 din 24

februarie 2004, a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate

asupra imobilului situat în Ploiești, formulată de petentul C.M., reținând că

imobilul este intabulat în C.F. Ploiești iar ca proprietar este menționat S.V.,

care a dobândit dreptul prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 595 din 16

aprilie 2003.

Prin decizia civilă nr. 1177 din 16

aprilie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul declarat de petent

împotriva acestei încheieri.

Instanța de apel a reținut că,

potrivit art. 24 din Legea nr. 7/1996, înscrierea dreptului în cartea funciară

se poate efectua numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era

înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută.

Reclamantul a dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilului prin adjudecare de la debitoarea P.A.L., iar

dreptul cu privire la apartament nu este înscris pe numele acesteia. Ca titular

al dreptului este înscris numitul S.V. cu care petentul nu se află în vreun

raport juridic.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, arată că

hotărârea atacată este nelegală, deoarece a dobândit dreptul de proprietate

asupra imobilului la data de 11 iulie 2003. Susține recurentul, că fostul

proprietar a încheiat actul de vânzare cumpărare cu numitul S.V. după data

notării somației în cartea funciară, și pentru că, potrivit art. 497 alin. (4)

C. proc. civ., orice act de înstrăinare sau constituire de drepturi reale cu

privire la imobilul urmărit este inopozabil, afară de cazul în care creditorul

sau adjucatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau

dobânditorul imobilului a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce se

urmăresc, actul de vânzare nu-și produce efectele, fiindu-i inopozabil și cere

înscrierea în cartea funciară, conform dispozițiilor art. 517 alin. (1) și art.

518 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul va fi admis, pentru

următoarele considerente.

Criticile formulate fac posibilă

încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile înscrise în acest

text sunt incidente în cauză.

Recurentul, prin cererea

înregistrată la Judecătoria Ploiești, biroul de carte funciară, la data de 29

ianuarie 2004, a solicitat ca dreptul său de proprietate asupra imobilului

dobândit prin vânzare la licitație să fie înscris în cartea funciară, iar la

cerere a anexat actul de adjudecare întocmit la data de 11 iulie 2003.

Cu privire la S.V., înscris în

cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate pentru același imobil, a

invocat inopozabilitatea contractului de vânzare cumpărare, încheiat de acesta

cu debitoarea după notarea somației și a depus la dosar mai multe acte: somația

emisă la data de 9 aprilie 2003, încheierea nr. 4003/2003 care atestă

înscrierea somației în cartea funciară, certificatul fiscal privind impozitele

și taxele locale nr. 237797 din 26 ianuarie 2004 și sentința civilă nr. 7140

din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Ploiești, prin care a fost respinsă

contestația la executare formulată de S.V. și S.L.

Raportat la actele depuse de petent

la dosar și la dispozițiile art. 497 alin. (4), art. 517, art. 518 C. proc.

civ. și art. 27, art. 28, art. 50 din Legea nr. 7/1996, soluția respingerii

apelului și păstrării încheierii de respingere a cererii de înscriere în cartea

funciară este nelegală.

Articolul 497 alin. (4) C. proc.

civ. prevede că din momentul notării somației în cartea funciară orice act de

înstrăinare sau constituire de drepturi reale cu privire la imobilul urmărit

este inopozabil, iar art. 517 alin. (1) C. proc. civ. dispune că un exemplar de

pe actul de adjudecare se predă dobânditorului spre a-i servi ca titlu de

proprietate și pentru a fi înscris în cartea funciară.

Înscrierile în cartea funciară

devin, conform art. 27 din lege, opozabile față de terți de la data

înregistrării cererii, iar ordinea înregistrării cererilor determină rangul

înscrierii.

Acest text consacră principiul

priorității, potrivit căruia, titular al dreptului înscris este acela care cere

primul înscrierea, chiar dacă titlul său ar avea o dată posterioară celei a

altui dobânditor, însă una din excepțiile de la acest principiu este cea

prevăzută de art.28 din lege. Textul dispune „dreptul de proprietate și

celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscriere în cartea

funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune,

iar în privința forței probante a înscrierilor de drepturi reale, conform

art.33 din lege, se prezumă că dreptul real înscris în cartea funciară există

numai dacă a fost dobândit cu bună credință.

De aceea, chiar dacă art. 24 din Legea nr. 7/1996 consacră

principiul relativității înscrierii, iar art. 50, art. 51 din lege pe cel al

legalității înscrierii, fiind consacrat deopotrivă și principiul priorității,

nu este exclusă înscrierea în cartea funciară a cererii privitoare la un imobil

înscris pe numele altei persoane, cum este cazul în speță, deoarece în asemenea

situații titularul dreptului se stabilește în raport cu dispozițiile legale

referitoare la opozabilitatea dreptului și stabilirea rangului înscrierii.

Prin urmare, în prezenta cauză,

cererea petentului, al cărui drept dobândit prin vânzare silită este opozabil

față de terți chiar și fără înscriere în cartea funciară, greșit a fost

respinsă.

Cererea este întemeiată, deoarece

înscrisul invocat de petentul-recurent îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 50 din Legea nr. 7/1996, iar actul de înstrăinare pe baza căruia titularul

dreptului s-a înscris în cartea funciară este încheiat după data notării

somației de vânzare la licitație.

Pentru considerentele expuse, va fi

admis recursul declarat de petent, hotărârea instanței de apel și încheierea

dată de judecătorie vor fi casate, se va admite cererea petentului și se va

dispune înscrierea dreptului acestuia asupra imobilului dobândit prin actul de

adjudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de petentul C.M.

Casează decizia civilă nr. 1177 din

16 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești și încheierea nr. 796 din 24

februarie 2004 dată de Judecătoria Ploiești, Biroul de Carte funciară.

Admite cererea formulată de petentul

C.M. și dispune înscrierea dreptului de proprietate al petentului asupra

imobilului situat în Ploiești, în C.F. a localității Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 martie 2005.