ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1026/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1026/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 5
decembrie 2005, reclamantul B.G. a solicitat să se constate nelegalitatea
Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de
serviciu cuprinse în Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, precum
și suspendarea dosarului de fond, până la soluționarea excepției de
nelegalitate.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.
30/CA/2006 - PI din 16 februarie 2006, a admis excepția invocată și a constatat că dispozițiile art. 24 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
303/2004, referitoare la pensiile de serviciu, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005
și cele din Anexa nr. 1 la aceste norme, referitoare la mențiunea „optez pentru
pensia cea mai avantajoasă”, sunt nelegale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că prevederile art. 24 din normele menționate nu se regăsesc
nici în Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraților și nici în cuprinsul
Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii, fiind, prin urmare, o
adăugare la lege. S-a considerat, de asemenea, o lipsă a acestor dispoziții,
faptul că nu reglementează criteriile care determină încadrarea într-un anumit
sistem de pensii, prin alegerea dintre mai multe posibilități și nici
sancțiunea aplicabilă pentru nerespectarea obligației de a aduce la cunoștința
diverselor sisteme, forma de pensie pentru care s-a optat.
S-a mai reținut că nici sintagma
„Optez pentru pensia cea mai avantajoasă”, din Anexa nr. 1 a Normelor, nu își găsește corespondent în prevederile legilor menționate și s-a făcut trimitere la
dispozițiile art. 18 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, care prevăd
posibilitatea, pentru magistrații militari, de a opta între pensia de serviciu
și pensia militară de serviciu.
Împotriva acestei sentințe au
declarat recurs, pârâții Casa Județeană de Pensii Satu Mare și Ministerul
Justiției, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii excepției de
nelegalitate invocată de reclamant.
Recurenții au susținut, în esență,
că magistrații beneficiază prin Legea nr. 303/2004, de un drept special, și
anume, pensia de serviciu, care reprezintă diferența dintre 80% din media
venitului brut pe ultimele 12 luni și pensia cuvenită magistraților, diferență ce
se achită din bugetul de stat, în timp ce restul pensiei se suportă din sumele
vărsate în sistemul asigurărilor sociale.
Pe cale de consecință, așa cum
sumele achitate acestui din urmă sistem se regăsesc în pensia magistratului, nu
se poate vorbi de privarea acestuia de dreptul la sumele vărsate cu titlu de
contribuție la sistemul de asigurări și prin urmare, de nelegalitatea art. 24
din Normele metodologice de aplicare a legii.
S-a mai susținut că art. 24 din
norme trebuie analizat în raport și cu dispozițiile art. 86 din Legea nr.
303/2004, care enumeră sistemele de asigurări sociale ce sunt avute în vedere
la stabilirea pensiei pentru vechime în magistratură.
Referitor la expresia cuprinsă în
Anexa nr. 1 din norme: „Optez pentru pensia cea mai avantajoasă”, s-a apreciat
că rațiunea ei este aceea de a proteja beneficiarul, prin posibilitatea unei
asemenea opțiuni și s-au invocat dispozițiile art. 82 alin. (7) din Legea nr.
303/2004, privind dreptul judecătorilor militari de a opta între pensia de
serviciu și cea militară de serviciu, concluzionându-se că nici această
sintagmă nu poate fi considerată nelegală.
Recursurile sunt fondate pentru
următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.
24 din norme, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, „Dacă vechimea în magistratură
se obține prin însumarea unor perioade realizate în sisteme de asigurări
sociale diferite, care, potrivit legii, constituie vechime în magistratură,
pensia de serviciu se acordă persoanei îndreptățite, la cererea acesteia, numai
de un singur sistem.
În acest caz, în vederea evitării
unei eventuale fraude, instituția care stabilește și plătește drepturile de
pensie de serviciu, va înștiința despre acest fapt, celelalte sisteme în care
beneficiarul a realizat stagii de cotizare sau vechime în serviciu”.
Față de prevederile referitoare la
pensia de serviciu a magistraților, această prevedere este necesară și în
conformitate cu legea, o persoană neputând beneficia de două pensii.
În mod greșit instanța de fond a
opinat în sens contrar, arătând doar că Legea nr. 303/2004 nu reglementează o
asemenea opțiune.
Articolul contestat nu adaugă la
lege, ci face vorbire de pensia de serviciu, dar și de pensia realizată în
sistemul de asigurări sociale, consacrând vocația magistratului la ambele categorii
de pensii.
Instanța de fond nu a avut în vedere
dispozițiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, conform cărora „Partea
din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public de
asigurări sociale, se suportă din bugetul de stat”.
Totodată, potrivit art. 17 din
norme: „Casa teritorială de pensii emite o singură decizie de pensie, pensia
din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și diferența dintre
cele două pensii care urmează a fi suportată de la bugetul de stat. Această
diferență urmează a fi evidențiată distinct și în fișa pentru evidența
drepturilor bănești ale pensionarului”.
Rezultă, așadar, că dispozițiile mai
sus arătate sunt derogatorii de la Legea nr. 19/2000, privind sistemul public
de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, instituind un regim juridic
special de pensionare a magistraților, fără, însă, a-i exclude de la
categoriile de pensii recunoscute de sistemul public de pensii.
În contextul acelorași prevederi,
pentru partea din pensia de serviciu care se suportă din bugetul asigurărilor
sociale, se aplică toate principiile și prevederile Legii nr. 19/2000, cu
modificările și completările ulterioare, iar intimatul-reclamant nu poate
solicita în plus față de această pensie, o altă pensie din sistemul public,
care să fie suportată din fondul de asigurări sociale.
În concret, cuantumul pensiei din
sistemul public, cuvenită magistratului, se stabilește cu luarea în considerare
a întregii perioade de cotizare la sistemul asigurărilor sociale, deci și a
perioadei care constituie vechime în magistratură.
În condițiile stabilite de Legea nr.
303/2004, republicată, magistrații beneficiază de un drept special, constând în
pensia de serviciu.
Prevederea cuprinsă în art. 24 din
norme, contestat în cauză, are în vedere situația în care vechimea în
magistratură se obține prin însumarea unor perioade realizate în sisteme de
asigurări sociale diferite, iar la art. 86 din Legea nr. 303/2004 sunt
reglementate expres perioadele care constituie vechime în magistratură,
realizate în sisteme de asigurări sociale diferite.
În aceste condiții apare ca
nefundamentat argumentul instanței, în sensul că art. 24 din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, republicată, aprobată prin H.G.
nr. 1275/2005, nu are corespondent în lege.
Nici dispoziția cuprinsă la Anexa nr. 1 din norme: „optez pentru pensia cea mai avantajoasă” nu poate fi apreciată ca
nelegală, rațiunea acestei prevederi constând în protejarea interesului
beneficiarului, în sensul că obligă casele de pensii să asigure în plată
cuantumul pensiei mai avantajoase.
Având în vedere cele mai sus expuse,
se vor admite ambele recursuri, se va modifica sentința atacată, în sensul
respingerii excepției de nelegalitate invocată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Casa
Județeană de Pensii Satu Mare și Ministerul Justiției împotriva sentinței
civile nr. 30/CA/2006 - PI din 16 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată și
respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantul B.G., privind art. 24
din Normele aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 martie 2006.