ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1026/2006

HOTĂRÂRE
23.03.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1026/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5

decembrie 2005, reclamantul B.G. a solicitat să se constate nelegalitatea

Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de

serviciu cuprinse în Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, precum

și suspendarea dosarului de fond, până la soluționarea excepției de

nelegalitate.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

30/CA/2006 - PI din 16 februarie 2006, a admis excepția invocată și a constatat că dispozițiile art. 24 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

303/2004, referitoare la pensiile de serviciu, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005

și cele din Anexa nr. 1 la aceste norme, referitoare la mențiunea „optez pentru

pensia cea mai avantajoasă”, sunt nelegale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prevederile art. 24 din normele menționate nu se regăsesc

nici în Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraților și nici în cuprinsul

Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii, fiind, prin urmare, o

adăugare la lege. S-a considerat, de asemenea, o lipsă a acestor dispoziții,

faptul că nu reglementează criteriile care determină încadrarea într-un anumit

sistem de pensii, prin alegerea dintre mai multe posibilități și nici

sancțiunea aplicabilă pentru nerespectarea obligației de a aduce la cunoștința

diverselor sisteme, forma de pensie pentru care s-a optat.

S-a mai reținut că nici sintagma

„Optez pentru pensia cea mai avantajoasă”, din Anexa nr. 1 a Normelor, nu își găsește corespondent în prevederile legilor menționate și s-a făcut trimitere la

dispozițiile art. 18 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, care prevăd

posibilitatea, pentru magistrații militari, de a opta între pensia de serviciu

și pensia militară de serviciu.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, pârâții Casa Județeană de Pensii Satu Mare și Ministerul

Justiției, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii excepției de

nelegalitate invocată de reclamant.

Recurenții au susținut, în esență,

că magistrații beneficiază prin Legea nr. 303/2004, de un drept special, și

anume, pensia de serviciu, care reprezintă diferența dintre 80% din media

venitului brut pe ultimele 12 luni și pensia cuvenită magistraților, diferență ce

se achită din bugetul de stat, în timp ce restul pensiei se suportă din sumele

vărsate în sistemul asigurărilor sociale.

Pe cale de consecință, așa cum

sumele achitate acestui din urmă sistem se regăsesc în pensia magistratului, nu

se poate vorbi de privarea acestuia de dreptul la sumele vărsate cu titlu de

contribuție la sistemul de asigurări și prin urmare, de nelegalitatea art. 24

din Normele metodologice de aplicare a legii.

S-a mai susținut că art. 24 din

norme trebuie analizat în raport și cu dispozițiile art. 86 din Legea nr.

303/2004, care enumeră sistemele de asigurări sociale ce sunt avute în vedere

la stabilirea pensiei pentru vechime în magistratură.

Referitor la expresia cuprinsă în

Anexa nr. 1 din norme: „Optez pentru pensia cea mai avantajoasă”, s-a apreciat

că rațiunea ei este aceea de a proteja beneficiarul, prin posibilitatea unei

asemenea opțiuni și s-au invocat dispozițiile art. 82 alin. (7) din Legea nr.

303/2004, privind dreptul judecătorilor militari de a opta între pensia de

serviciu și cea militară de serviciu, concluzionându-se că nici această

sintagmă nu poate fi considerată nelegală.

Recursurile sunt fondate pentru

următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art.

24 din norme, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, „Dacă vechimea în magistratură

se obține prin însumarea unor perioade realizate în sisteme de asigurări

sociale diferite, care, potrivit legii, constituie vechime în magistratură,

pensia de serviciu se acordă persoanei îndreptățite, la cererea acesteia, numai

de un singur sistem.

În acest caz, în vederea evitării

unei eventuale fraude, instituția care stabilește și plătește drepturile de

pensie de serviciu, va înștiința despre acest fapt, celelalte sisteme în care

beneficiarul a realizat stagii de cotizare sau vechime în serviciu”.

Față de prevederile referitoare la

pensia de serviciu a magistraților, această prevedere este necesară și în

conformitate cu legea, o persoană neputând beneficia de două pensii.

În mod greșit instanța de fond a

opinat în sens contrar, arătând doar că Legea nr. 303/2004 nu reglementează o

asemenea opțiune.

Articolul contestat nu adaugă la

lege, ci face vorbire de pensia de serviciu, dar și de pensia realizată în

sistemul de asigurări sociale, consacrând vocația magistratului la ambele categorii

de pensii.

Instanța de fond nu a avut în vedere

dispozițiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, conform cărora „Partea

din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public de

asigurări sociale, se suportă din bugetul de stat”.

Totodată, potrivit art. 17 din

norme: „Casa teritorială de pensii emite o singură decizie de pensie, pensia

din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și diferența dintre

cele două pensii care urmează a fi suportată de la bugetul de stat. Această

diferență urmează a fi evidențiată distinct și în fișa pentru evidența

drepturilor bănești ale pensionarului”.

Rezultă, așadar, că dispozițiile mai

sus arătate sunt derogatorii de la Legea nr. 19/2000, privind sistemul public

de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, instituind un regim juridic

special de pensionare a magistraților, fără, însă, a-i exclude de la

categoriile de pensii recunoscute de sistemul public de pensii.

În contextul acelorași prevederi,

pentru partea din pensia de serviciu care se suportă din bugetul asigurărilor

sociale, se aplică toate principiile și prevederile Legii nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare, iar intimatul-reclamant nu poate

solicita în plus față de această pensie, o altă pensie din sistemul public,

care să fie suportată din fondul de asigurări sociale.

În concret, cuantumul pensiei din

sistemul public, cuvenită magistratului, se stabilește cu luarea în considerare

a întregii perioade de cotizare la sistemul asigurărilor sociale, deci și a

perioadei care constituie vechime în magistratură.

În condițiile stabilite de Legea nr.

303/2004, republicată, magistrații beneficiază de un drept special, constând în

pensia de serviciu.

Prevederea cuprinsă în art. 24 din

norme, contestat în cauză, are în vedere situația în care vechimea în

magistratură se obține prin însumarea unor perioade realizate în sisteme de

asigurări sociale diferite, iar la art. 86 din Legea nr. 303/2004 sunt

reglementate expres perioadele care constituie vechime în magistratură,

realizate în sisteme de asigurări sociale diferite.

În aceste condiții apare ca

nefundamentat argumentul instanței, în sensul că art. 24 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, republicată, aprobată prin H.G.

nr. 1275/2005, nu are corespondent în lege.

Nici dispoziția cuprinsă la Anexa nr. 1 din norme: „optez pentru pensia cea mai avantajoasă” nu poate fi apreciată ca

nelegală, rațiunea acestei prevederi constând în protejarea interesului

beneficiarului, în sensul că obligă casele de pensii să asigure în plată

cuantumul pensiei mai avantajoase.

Având în vedere cele mai sus expuse,

se vor admite ambele recursuri, se va modifica sentința atacată, în sensul

respingerii excepției de nelegalitate invocată de reclamant.

Admite recursurile declarate de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare și Ministerul Justiției împotriva sentinței

civile nr. 30/CA/2006 - PI din 16 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantul B.G., privind art. 24

din Normele aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-11-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3980/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 noiembrie 2005, reclamanta M.A. a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Justiției și Consiliul Superior a
ÎCCJ 2006-11-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3781/2006
a cererii și cu vătămarea reclamantului în drepturile sale recunoscute de lege. A mai arătat instanța de fond că, atâta vreme cât reclamantului nu i se emite o decizie - act administrativ, prin care să se soluționeze cererea privind acordar
ÎCCJ 2008-02-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2008
2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul D. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut în esență că, stabilirea și acordarea pensiilor de
ÎCCJ 2003-05-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1689/2003
ate de o dispoziție specială și diferită în raport cu dispozițiile din Legea nr. 19/2001 și că Ministerul Public căruia i s-a adresat, este un organ central,conform art. 1 și 5 din Legea nr. 29/199 0. Analizând recursul formulat în raport c
ÎCCJ 2006-06-14
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2251/2006
temeinică și nelegală. Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție (Curtea Supremă de Justiție), secția de contencios administrativ, sub nr. 4454/2001, iar prin încheierea din 22 ianuarie 2003 s-a suspendat judecarea
Sursă