ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2732/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3 din 16

ianuarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentei G.M., formulată

împotriva rezoluției nr. 895/ VIII din 27 octombrie 2005 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosarul nr. 99/P/2005 privind

pe intimata M.A.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că rezoluția atacată este legală și temeinică, magistratul

judecător M.A. nesăvârșind infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., petenta, în contra acesteia,

susținând că a avut interes să judece cauza dosarului nr. 195/R/2005 al

Judecătoriei Toplița pentru a o favoriza pe numita M.L., acuzată de comiterea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290

C. pen.

Împotriva sentinței, petenta, în

termenul legal a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe

considerente ținând de nelegalitate și netemeinicie, respectiv neanalizarea

probelor depuse prin care s-a demonstrat vinovăția judecătorului, neanalizarea

erorilor săvârșite de procuror în faza efectuării actelor premergătoare,

neanalizarea înscrisurilor, mijloace de probă, prin care s-a dovedit că

judecătoarea a favorizat-o pe inculpata M.L., astfel împiedicându-se

înfăptuirea justiției.

Petenta a cerut casarea hotărârii și

trimiterea cauzei pentru rejudecare, probele conturând vinovăția judecătoarei M.A.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se

reține că petenta, mandatară a numitei V.E.L., a susținut că judecătoarea M.A.,

de la Judecătoria Toplița, judecând dosarul nr. 195/R/2005 al acestei instanțe,

prin încheierea pronunțată la 10 mai 2005, a dispus desființarea rezoluției

Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița și a reținut, spre judecare, cauza

privind-o pe M.L. și întrucât avea interes, nu s-a abținut, în dosarul indicat

aflându-se probe și din dosarul nr. 1853/P/2002 în care s-ar mai fi pronunțat,

ceea ce constituie o favorizare a învinuitei menționate.

Petenta a mai susținut că

împrejurarea că dosarul Judecătoriei Toplița a fost trimis la parchet pentru

completarea urmăririi penale, nu constituie decât un pretext pentru

tergiversarea cauzei.

Actele procurorului și hotărârea

instanței, verificate pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei

au reținut că judecătoarea M.A. nu s-a aflat în vreun caz de incompatibilitate,

așa cum prevăd dispozițiile art. 46, 47 și 48 C. proc. pen., ea nu și-a

exprimat anterior părerea în aceeași cauză care să aibă același obiect și nu a

fost interesată în cauză, în sensul prevederilor art. 47 lit. d) din același

cod.

Totodată, probele despre care

vorbește petenta, nu pot conduce la concluzia că judecătorul ar fi săvârșit

infracțiunile prevăzute de art. 246 și ale art. 249 C. pen.

În ce privește cererea recurentei,

de casare a sentinței și trimitere a cauzei pentru rejudecare, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., rejudecarea

se dispune pentru vreunul din cazurile de nulitate prevăzută de art. 197 alin.

(2) și în cazurile când judecarea a avut loc în lipsa unei părți nelegal

citate, sau care, legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de

a înștiința instanța despre această imposibilitate ori unei părți i s-a respins

în mod nejustificat o cerere de amânare și din această cauză nu a putut să-și

facă apărarea sau prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei.

Or, în cauză, nu se regăsește niciuna

din aceste ipoteze. Faptul că la termenul acordat pentru judecarea plângerii,

16 ianuarie 2006, petenta nu a fost prezentă și, prin fax, după judecare, s-a

comunicat o cerere de amânare, nu sunt imputabile instanței.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat nefiind fondat, urmează a fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.M.

împotriva sentinței penale nr. 3 din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 80 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2006.