ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9170/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 iunie 2002 sub nr. 2464 pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, reclamanta T.L. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Brașov prin Primar solicitând să se constate nelegalitatea dispoziției nr. 617 din 9 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Brașov și să se dispună anularea acesteia ca nefiind conformă cu legea. Se arată că prin această dispoziție a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor situate în Brașov și înscrise în C.F. terenuri care există în materialitatea lor și nu sunt afectate de construcții permanente iar cererea de plată a unor despăgubiri bănești nu a fost analizată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 27 alin. (7) din Legea nr. 10/2002. Prin sentința civilă nr. 248/S din 2 martie 2004, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis în parte contestațiile formulate dispus anularea dispoziției nr. 617 din 9 mai 2002 emisă de Primarul Municipiului Brașov și a respins restul pretențiilor civile formulate. În motivarea sentinței se arată că prin dispoziția nr. 6178 din 9 mai 2002 emisă de Primarul Municipiului Brașov a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenurilor ce fac obiectul acestuia cu motivarea că sunt afectate de spații comerciale, alei de acces, amenajări exterioare blocurilor și construcția unui corp comercial, trotuare, spațiu de piață.

Din raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză, rezultă că o parte din terenuri nu sunt afectate de construcții cu caracter definitiv sau de detalii de sistematizare. Intimatul era obligat să determine terenurile libere și cele ocupate de construcții proprii și a le restitui petentei în natură. De asemenea, reclamanta trebuia să primească despăgubiri pentru terenurile afectate de construcții. Prin decizia civilă nr. 1258/Ap din 17 decembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că instanța de fond a aplicat corect reglementările referitoare la domeniul public, proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ teritoriale. Raportul de expertiză efectuat în cauză arată care sunt construcțiile care nu au caracter definitiv precum și părțile de teren neafectate de construcții și detalii de sistematizare.

Pârâta, emițând dispozițiile contestate nu a ținut cont de situația reală din teren, ignorând dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește stabilirea despăgubirilor s-a reținut corect că pârâta nu a aplicat dispozițiile art. 10 alin. (7) raportat la art. 36-40 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Brașov, prin Primar. Motivele de recurs se referă la faptul că terenurile în cauză sunt afectate de construcții și detalii de sistematizare subterane și supraterane, spații comerciale, amenajări exterioare ale blocurilor, grup social, trotuare, căii de acces, spațiu de piață. Se mai arată că aceste terenuri fac parte din domeniul public al Municipiului Brașov și au fost preluate cu titlu valabil de către Stat, în prezent fiind indisponibilizate prin actele subsidiare emise în temeiul Legii nr. 213/1998.

Analizând motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că acestea sunt nefondate: Instanța trebuie să aibă în vedere situația reală a terenurilor înscrise în cartea funciară în sensul că, cele care nu sunt afectate de construcții cu caracter definitiv sau de detalii de sistematizare (așa cum arată expertiza tehnică topografică) se puteau restitui în natură, cu respectarea documentațiilor de urbanism legal aprobate, situație permisă de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Pentru imobilele preluate abuziv și care nu se pot restitui în natură (afectate permanent de construcții și detalii de sistematizare) recurenta era îndreptățită la despăgubiri conform art. 10 alin. (7) și art. 36-40 din Legea nr. 10/2001.

Prin soluțiile pronunțate nu au fost ignorate reglementările referitoare la domeniul public, proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ teritoriale, nu s-a substituit organului emitent al dispoziției contestate ci doar a fost anulată această dispoziție. Văzând prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1258/Ap din 17 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2005.