ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6456/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6456/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând asupra recursului civil
de față;
În motivarea acțiunii
s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 24 septembrie 2006,
în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Soluționând litigiul
în primă instanță, Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința civilă nr. 90
din 18 ianuarie 2007, a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că,
raportat la normele comunitare în materie, a căror aplicabilitate este
determinată de aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007,
respectiv Directiva 2004/38/CE, art. 27, nu există temeiuri pentru restrângerea
exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia, atâta timp cât
nu s-a făcut dovada că acesta, prin conduita sa, ar fi adus atingere ordinii
publice, siguranței publice sau sănătății publice a statului din care a fost
returnat.
Sentința
susmenționată a fost atacată cu apel de reclamantă.
Prin decizia civilă
nr. l77/A din 8 mai 2007, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins
apelul ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanță a respins
acțiunea dedusă judecății, deoarece nu se justifică restrângerea exercitării
dreptului pârâtului la liberă circulație în contextul ordinii juridice
comunitare de la momentul aplicării acestei măsuri, reprezentată de Directiva
Parlamentului și Consiliului Europei 2004/38, aplicabilă cu prioritate față de
dreptul intern de la data aderării României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007;
art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede în mod limitativ doar trei situații în
care statul ar putea restrânge dreptul la liberă circulație a cetățenilor săi
și anume afectarea ordinii publice, a siguranței publice sau a
sănătății publice, or în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi adus
atingere acestor valori în statul din care a fost returnat.
Împotriva deciziei
curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru următoarele
motive:
Pârâtul a fost
returnat din Italia la data de 24 septembrie 2006, în baza acordului de
readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.
173/1997 care, în art. 1 pct. 1, prevede că fiecare parte contractantă readmite
pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante și fără
formalități, orice persoană care nu îndeplinește condițiile necesare pentru
intrare sau nu mai întrunește cerințele pentru șederea pe teritoriul părții
contractante.
Pârâtul a recunoscut
această împrejurare de fapt așa încât, în conformitate cu prevederile art. 38
lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, singura condiție necesară
pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera
circulație în străinătate este aceea a re turnării cetățeanului român dintr-un
stat cu care tara noastră are încheiat acord de readmisie.
Legiuitorul
constituant a stipulat că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută,
ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli și cu respectarea unor
condiții stabilite de lege.
Or, aceste reguli,
sunt strict stabilite în Legea nr. 248/2005.
Potrivit art. 25 din
Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc
prin lege, iar art. 17 din Constituție prevede că cetățenii români aflați în
străinătate se bucură de protecția statului român, dar, în același timp,
trebuie să-și îndeplinească obligațiile legale ce le revin.
Nerespectarea
prevederilor Legii nr. 248/2005 atrage măsura restrângerii dreptului la liberă
circulație, care se justifică în cazul de față pentru apărarea ordinii publice,
situație prevăzută printre cele limitativ enumerate de art. 53 din Constituție.
Astfel, măsura
returnării dispusă de autoritățile statului străin în legătură cu pârâtul este
de natură să facă dovada că acesta nu a respectat condițiile de ședere în
spațiul Uniunii Europene.
În ceea ce privește
aplicabilitatea Directivei 2004/38/CE, susținerile instanței de apel sunt
nefondate, deoarece la data la care pârâtul a fost returnat, România nu era
încă oficial membră a Uniunii Europene, dispozițiile tratatului de aderare și
implicit ale Directivei nefiind obligatorii.
În plus, Legea nr. 248/2005
nu contravine prevederilor acestei Directive, constituind cadrul juridic intern
pentru libera circulație a cetățenilor români în statele membre ale Uniunii
Europene.
Măsura solicitată
este necesară într-o societate democratică pentru protejarea drepturilor și
libertăților altora și este justificată de interesul public, având un scop
legitim, acela de prevenire a unor fapte de natură a aduce atingere ordinii
publice în acel stat.
De asemenea, scopul
legitim constă și în a asigura României o imagine care să-i confere
aptitudinile și capacitatea de a se integra și raporta la normele din Uniunea
Europeană.
Intimatul nu a depus
la dosar întâmpinare.
Recursul este
nefondat și va fi respins în considerarea argumentelor ce se vor expune în
continuare:
Instanțele au reținut
că dreptul cetățenilor la liberă circulație este un drept garantat de legea
națională, dar și de convențiile internaționale la care România este parte și
că, totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări, dar că în ceea ce
privește motivele și condițiile acestor limitări, dreptul comunitar este
prevalent în raport cu cel intern.
Prin urmare, toate
criticile recurentei referitoare la reținerea unui caracter absolut al
dreptului la liberă circulație, cu pretinsa ignorare a art. 25 din Constituție,
care prevede posibilitatea limitării exercițiului acestui drept, nu au legătură
cu soluția pronunțată în cauză și nu se impune a fi analizate.
În mod corect a
reținut curtea de apel că simpla returnare a pârâtului din Italia la data de 24
septembrie 2006 nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea
pe viitor a dreptului acestuia la libera circulație în acest stat al Uniunii
Europene, câtă vreme reclamanta nu a dovedit și nici măcar nu a arătat de ce o
astfel de măsură ar corespunde unuia din scopurile referitoare la asigurarea
securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale,
protecția sănătății și a moralei ori pentru protejarea drepturilor și
libertăților altora.
Nu poate fi reținută
nici critica potrivit căreia este greșită soluția curții de apel întemeiată pe
dreptul comunitar, câtă vreme, la data re turnării pârâtului din Italia,
România nu era oficial membră a Uniunii Europene.
În primul rând, nu se
pune problema ca România să fi devenit oficial sau neoficial membră a Uniunii
Europene, ci pur și simplu a dobândit acest statut la data de 1 ianuarie 2007.
Dobândind acest
statut, România este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar,
aplicabil ca ordine juridică integrată în ordinea de drept a statelor membre
ale Uniunii Europene.
Or, dreptul la liberă
circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și
membrii familiilor lor este reglementat prin Tratatul de instituire a
comunităților europene, precum și prin Directiva 2004/38 a Parlamentului
European și a Consiliului, care în speță a fost corect aplicată de instanțe,
din moment ce au fost chemate să soluționeze un litigiu purtat între stat,
printr-o direcție a Ministerului Administrației și Internelor, și un
particular.
Din această
perspectivă, faptul că pârâtul a fost returnat din Italia înaintea datei de 1
ianuarie 2007 nu are nicio relevanță, câtă vreme prin cererea dedusă judecății
reclamanta a solicitat a se lua pe viitor o altă măsură punitivă față de pârât,
distinctă de aceea a returnării, măsură în evaluarea căreia nu poate fi ignorat
actualul cadru legislativ.
Cum reclamanta nu a
fost în măsură să demonstreze necesitatea și proporționalitatea măsurii
solicitate față de scopul urmărit, recursul declarat de aceasta este
nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va
respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamant DIRECȚIA GENERALĂ DE
PAȘAPOARTE împotriva deciziei civile nr. 177/ A din 8 mai 2007 a Curții
de Apel Galați, secția civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 5 octombrie 2007.