ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1315/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatorii I.M.G., I.M.M., I.M.V., I.V.M. și F.M.R. au formulat, în temeiul Legii nr.10/2001, contestație împotriva dispoziției nr. 55 din 14 iulie 2003, emisă de Primarul comunei Vizantea, Livezi, județul Vrancea, prin care le-au fost respinse notificările nr. 29/2001 și 65/20001, privind restituirea unei locuințe și a terenului aferent, imobil situat în această comună. Prin sentința nr. 279 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că autorii contestatorilor, I.A. și I.M.

au avut în proprietate imobilul compus din 179 mp și construcția ce se afla pe acesta, însă l-au înstrăinat în anul 1957. Apelul declarat de contestatori împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 120 din 5 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs contestatorii, susținând în esență, că hotărârile judecătorești anterioare, pronunțate în procese ce au avut ca obiect același imobil sunt nelegale, că tatăl lor a fost obligat, din cauza lipsurilor materiale, să cedeze imobilul fostei CAP, că înstrăinarea nu a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale, că preluarea imobilului a avut caracter abuziv, situație în care sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent și că nu întreg imobilul a fost înstrăinat de autorii lor.

Recursul este nefondat. Autorii contestatorilor I.A. și I.M. au dobândit, prin cumpărare, la data de 6 mai 1946 imobilul compus din teren, în suprafață de 179 mp și construcția aflată pe el, situat în comuna Vizantea, fostul județ Putna, însă imobilul a fost înstrăinat de I.M., conform înscrisului intitulat „chitanță” fostei GAC Vizantea, cu prețul de 10.000 lei, sumă ce i-a fost plătită cu dispoziția de plată nr. 151/1957 (filele 49 și 50 din dosarul instanței de fond).

Cu privire la constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare, reclamanții au formulat acțiuni, respinse ca nefondate, prin hotărâri rămase irevocabile (sentințele civile nr. 903 din 22 mai 1995 și 935/1998 pronunțate de Judecătoria Panciu), fiind astfel stabilită, cu autoritate de lucru judecat, valabilitatea înstrăinării imobilului de către autorul contestatorilor, fostei GAC, iar legalitatea acestor hotărâri judecătorești nu mai poate fi verificată pe calea recursului declarat în prezenta cauză. Instanțele au reținut corect și faptul că nu a fost făcută dovada susținerii contestatorilor, în sensul că nu întreg imobilul a fost înstrăinat și că autorilor lor le-ar mai fi rămas în proprietate o parte din construcție.

În atare situație, cum preluarea imobilului de către fosta GAC nu a avut caracter abuziv, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, iar contestatorii nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute în această lege. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I.G., F.R., I.V., I.M. și V.I. împotriva deciziei civile nr. 120 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2006.