ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10039/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 191 din 31 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta T.A.M. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Zalău, pentru anularea dispoziției nr. 3006 din 30 iunie 2005 emisă de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, că în anul 1975 între tatăl și unchiul reclamantei și, respectiv numita L.F., s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 350 mp și o casă compusă din patru camere, două holuri, bucătărie, cămară, pod și pivniță, plătindu-se la data încheierii acestei convenții o parte a prețului urmând ca diferența să fie achitată la data perfectării actului de vânzare-cumpărare.

În anul 1978, imobilul casă și teren a fost expropriat de la proprietarul său L.C., iar după apariția Legii nr. 10/2001, atât acesta cât și reclamanta au formulat cerere de restituire. Motivat de faptul că nici reclamanta și nici autorii săi nu au fost vreodată proprietarii imobilului, chiar dacă au încheiat promisiunea vânzării lui și au locuit o perioadă de timp, cererea a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta T.A.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât autorii săi au beneficiat de promisiunea vânzării imobilului făcută de L.F., aceasta fiind proprietarul, însă L.C. nu a mai vrut să perfecteze actul, deși a încasat o parte din prețul vânzării.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 113/A din 16 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta T.A., cu motivarea că, nu este persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, întrucât vânzarea nu s-a mai perfectat, deci dreptul de proprietate nu a mai ieșit din patrimoniul promitentei vânzătoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta T.A., invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susținând, în esență, că înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 15 dosar fond, echivalează sub aspectul înstrăinării imobilului cu o vânzare-cumpărare perfect valabilă, astfel încât de la data întocmirii acestuia, 14 iunie 1957 imobilul casă a intrat în proprietatea autorilor săi.

Că, același lucru rezultă și din procura specială întocmită la data de 10 iunie 1954, prin care L.C. o împuternicește pe L.F. să vândă în numele lui și pentru el imobilul asupra cărora erau proprietari, achitând suma de 33.000 lei cu titlu de preț al acestor imobile. În aceste condiții, recurenta apreciază că vânzarea a fost perfectată și că autorii săi au devenit proprietari din anul 1957. Recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Prin urmare reclamanta trebuie să facă dovada că autorii săi erau titularii dreptului proprietate la data preluării abuzive a imobilului.

În speță, imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 404/1978 de la numitul L.C. Înscrisul sub semnătură privată încheiat la 14 iunie 1957 și invocat de recurentă, nefiind încheiat în formă autentică, nu este în măsură să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză. Instanțele de fond și de apel au făcut o corectă aplicare a legii, în sensul că transferul dreptului de proprietate operează de la înstrăinător la dobânditor numai prin înscris autentic. Potrivit art. 22 1 din Legea nr. 10/2001 (text introdus prin Legea nr. 247/2005) în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

În raport cu cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta T.A., va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.A. împotriva deciziei nr. 113/A din 16 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2006.