ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6323/2006

Deliberând asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 579 din 12 august

2003 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, a fost admisă contestația

formulată de reclamanta M.T. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Primăria municipiului Fălticeni prin primar,

Prefectura Suceava, prin prefect și J.I. și drept consecință a fost anulată

dispoziția nr. 1081/2002 emisă de primar.

Totodată s-a stabilit în favoarea

reclamantei dreptul de a primi despăgubiri pentru imobilul casă de locuit

situat în Municipiul Fălticeni, județul Suceava.

În pronunțarea acestei hotărâri

tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea soțului

reclamantei conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 402

din 26 octombrie 1953 și era compus din suprafața de 840 mp teren și o casă de

locuit.

Întrucât reclamanta și soțul ei mai

dețineau o locuință, imobilul în litigiu a fost preluat de stat și atribuit

pârâtului J.I. care avea calitatea de chiriaș încă din anul 1960 potrivit

copiei buletinului de identitate.

S-a reținut că pârâtul J.I. a

edificat o nouă locuință obținând în anul 1968 și un împrumut de la Banca de

Investiții dar această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că

imobilul proprietatea reclamantei și a soțului său nu ar fi existat. Din

înscrisurile depuse și din expertiza efectuată s-a stabilit că pârâtul J.I. a

edificat un nou imobil în locul celui vechi.

S-a înlăturat susținerea pârâtului

J.I. că ar fi preluat prin schimb de la fostul CAP „Steagul Roșu” numai

suprafața de 958,78 mp teren fără nici o construcție pe ea.

Instanța de fond a constatat că

reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului și preluarea

abuzivă a acestuia de către stat așa încât a anulat dispoziția emisă de primar

prin care s-a respins notificarea reclamantei și a stabilit că aceasta este

îndreptățită la despăgubiri pentru imobil calculate conform dispozițiilor Legii

nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Municipiul Fălticeni prin prima și Ministerul Finanțelor Publice

prin D.G.F.P. Suceava criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 132 din 9 decembrie 2003 a admis apelurile declarate

de pârâți, a schimbat sentința tribunalului și a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta M.T.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a stabilit că tribunalul a apreciat greșit probele administrate în cauză

și a pronunțat o hotărâre ce este în neconcordanță cu prevederile Legii nr.

10/2001.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989 fac obiectul restituirii în natură sau al

măsurilor reparatorii prin echivalent, imobilele preluate în mod abuziv de stat

în această perioadă.

Or, în cauză, intimata-reclamantă nu

a făcut dovada că imobilul, casă de locuit din Fălticeni, ar fi fost preluată

de stat, iar împrejurarea că locuința a existat nu poate conduce la concluzia

că a fost preluată de stat abuziv sau nu.

Greșit a reținut tribunalul că

existența imobilului în litigiu este atestată de copiile buletinelor de

identitate ale soților J. emis în anul 1960 deoarece în dosar există doar copia

buletinului de identitate a lui J.I. ce are înscrisă ca dată a eliberării data

de 19 august 1970. La această dată, J.I. deținea deja o locuință construită pe

terenul în suprafață de 958,78 mp situat în Fălticeni ce fusese proprietatea

soțului intimatei-reclamante și care a fost predat intimatului-pârât de către

G.A.C. Fălticeni în urma operațiunii de comasare a terenurilor de pe raza

G.A.C. Fălticeni ce a avut loc în anul 1962.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamanta M.T. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține în esență că a

dovedit că imobilul în litigiu a fost proprietatea soțului său M.V., bun de

care a fost deposedat abuziv de către stat pentru că dețineau o altă

proprietate în comuna Boroaia, județul Suceava, chiar dacă nu există acte în

acest sens, statul a devenit proprietar de fapt asupra imobilului. Sub acest

aspect hotărârea instanței de apel este nelegală atunci când a reținut că nu

s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către stat.

Printr-o altă critică se menționează

că instanța de apel nu a analizat adeverința nr. 1944 din 14 iulie 2003 emisă

de Primăria Fălticeni ce conduce la concluzia că nu a avut loc nici o comasare

de terenuri între localitățile Boroaia și Fălticeni și că prin adeverință nr.

70/1964 emisă de fostul G.A.C. „Steagul Roșu” s-a expus o situație de fapt

eronată. În acest fel, instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi

administrative ce era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recursul declarat este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod judicios instanța de apel a

reținut că nu s-a făcut dovada preluării de către stat a construcției în

litigiu, pentru care recurenta a solicitat despăgubiri întrucât pentru teren

i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 privind

fondul funciar.

Recurenta reclamantă a solicitat

prin notificarea adresată primăriei despăgubiri pentru casa de locuit situată

în Fălticeni, ocupată în prezent de chiriași. S-a menționat că locuința nu a

fost demolată și că imobilul a fost preluat de stat pentru construirea unor

blocuri de locuințe.

În contestația precizată (fila 78,

79 dosar tribunal) recurenta-reclamantă arată că imobilul le-a fost preluat de

stat pentru că mai dețineau o proprietate în comuna Boroaia, susținere nedovedită

în proces.

Din adeverința nr. 5998/2002 emisă

de Primăria municipiului Fălticeni rezultă că soțul recurentei a figurat cu rol

fiscal între 1958-1961 cu teren de 840 mp și casă în Fălticeni, prin urmare din

anul 1961 M.V. nu mai avea rol fiscal.

Intimatul J.I. prin întâmpinarea

depusă în apel a susținut că locuința în litigiu ce a aparținut soțului

recurentei a fost părăsită și apoi demolată de proprietar care a valorificat

materialele de construcție.

Cu adeverința nr. 70 din 24 ianuarie

1964 eliberată de fostul CAP „Steagul Roșu” Fălticeni s-a făcut dovada că în

anul 1962 a avut loc o comasare de terenuri între G.A.C. Fălticeni și G.A.C.

Boroaia și i s-a dat intimatului J.I. în schimbul terenului proprietatea sa din

Fălticeni, un teren în suprafață de 1342,75 mp din care suprafața de 958,75 mp

în Fălticeni, ce a fost proprietatea lui M.V. (soțul recurentei) și care prin

comasare a revenit G.A.C. Fălticeni.

Casa de locuit aflată pe teren a

fost construită de soții J. în anul 1969 în baza autorizației de construcție

din anul 1967 eliberată de Primăriei. Pentru edificarea locuinței soții J. au

contractat un credit de la Banca de Investiții în anul 1968.

Expertiza efectuată la instanța de

fond a stabilit că locuința din Fălticeni este o construcție nouă la care nu

s-au folosit materialele de la vreo construcție veche.

Adeverința nr. 1944 din 14 iulie

2003 emisă de Primăria comunei Boroaia atestă că recurenta și soțul său,

decedat, nu figurează în registrul agricol cu locuință, anexe și teren agricol

pe raza municipiului Fălticeni. Acest înscris nu are valoarea de a nega

operațiunea comasării de terenuri la care se face referire în adeverința nr.

70/1964 și nu dovedește nici susținerea recurentei că mai aveau o proprietate

în comuna Boroaia.

Din aceste probe, în mod legal,

instanța de apel a conchis că pentru imobilul-construcție în litigiu chiar dacă

a existat și a fost demolat nu s-a făcut dovada că a fost preluat de stat și

statul a demolat construcția așa încât nu sunt întrunite cerințele art. 1 din

Legea nr. 10/2001 pentru ca recurenta-reclamantă să fie îndreptățită la

măsurile reparatorii prevăzute de legea menționată.

Deținerea imobilului în proprietate

în perioada 1958-1961 de către soțul recurentei și calitatea de chiriaș a

intimatului J.I. fac doar dovada existenței construcției în acea perioadă și

nicidecum preluarea abuzivă de către stat.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta M.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta M.T. împotriva deciziei nr. 132 din 9 decembrie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 iunie

2006.