ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1742/2007

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 2/ C din

2 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 305/43/2007, Curtea de Apel

Târgu Mureș a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate V.E.,

în baza mandatului european de arestare nr. 1661/2004/26 emis de

Judecătoria județului Pest, la data de 7 decembrie 2006, pentru o

perioadă de 30 zile, începând cu data de 21 martie 2007, până la 19

aprilie 2007 inclusiv.

S-a dispus predarea

persoanei urmărite V.E. către autoritățile judiciare

maghiare.

S-a reținut că, la

data de 1 martie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș a fost sesizată de

Ministerul de Justiție al Republicii Ungare cu mandatul european de

arestare emis la 7 decembrie 2006 pe numele persoanei solicitate V.E., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin.

(1) C. proc. pen. al Republicii Ungare, constatând în aceea că, la data de

8 octombrie 2002, împreună cu un complice, au sustras din locuința

victimei, soția văduvă a lui S.K., bijuterii de aur în valoare

de 110 forinți și suma de 1 milion forinți exercitând

violențe asupra părții vătămate pe care au legat-o

și care a suferit leziuni traumatice care au necesitat 8 zile de îngrijiri

medicale.

Prin sentința nr. 5B

197/2004/2 a Judecătoriei orașului Dabas, pronunțată la

data de 29 aprilie 2004 și rămasă definitivă, la data de 9

iunie 2004, inculpatul V.E. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 8

luni închisoare.

Curtea de Apel Târgu

Mureș a constatat legalitatea și temeinicia mandatului european de

arestare nr. 1661/2004/26 emis de Judecătoria județului Pest la data

de 7 decembrie 2006 și îndeplinirea condițiilor prevăzute de

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională

în materie penală, astfel că a dispus arestarea preventivă

și predarea persoanei solicitate către autoritățile

judiciare maghiare.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs în termen legal persoana solicitată V.E. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare,

respingerea cererii de arestare preventivă și de predare a sa

către autoritățile judiciare maghiare, cu punerea de îndată

în libertate întrucât, pe de-o parte, nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar pe de

altă parte, a fost judecat în lipsă, fără a fi citat legal

și fără a i se da posibilitatea să se apere.

În subsidiar, a solicitat

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 302/2004 referitoare la instituția extrădării,

aplicabile în cauză.

Examinând recursul potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată următoarele:

Instanța de fond a

interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală,

capitolul III referitor la executarea mandatului european de arestare.

Astfel, s-au avut în vedere

dispozițiile art. 85 privind faptele care dau loc la predare, constatându-de

îndeplinită și condiția dublei incriminări, și s-au

respectat dispozițiile art. 89 și 90 din actul normativ invocat la

arestarea persoanei solicitate și audierea acesteia.

Totodată, instanța

a verificat conținutul mandatului european de arestare și

îndeplinirea condiției existenței unei asigurări suficiente care

să garanteze persoanei care face obiectul mandatului de arestare european

că va avea posibilitatea să obțină rejudecarea cauzei în

statul membru emitent, în prezența sa, având în vedere că mandatul

european a fost emis în scopul executării unei pedepse aplicate printr-o

hotărâre pronunțată în lipsă [(art. 79 și art. 87 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 302/2004)].

Instanța de

judecată a aplicat în mod corect dispozițiile legii referitoare la

mandatul european de arestare, având în vedere faptul că acestea au intrat

în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, fiind

aplicabile la data de sesizării instanței, 1 martie 2007.

În consecință,

constatând că instanța de judecată a pronunțat o

soluție legală și temeinică, în conformitate cu

dispozițiile legale în vigoare în materie, Curtea urmează să

respingă recursul declarat de persoana solicitată ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului

din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. h) C. proc. pen., art. 192 alin.

(2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana solicitată V.E. împotriva încheierii nr. 2/ C din 21

martie 2007 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 305/43/2007.

Obligă recurentul la 160 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 28 martie 2007.