ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4690/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 26 aprilie 2002 reclamantul J.I.V. a

contestat decizia nr. 18 din 20 martie 2002 emisă de S.C.D.P. Băneasa (cu

sediul în București) în baza Legii nr. 10/2001 prin care persoana deținătoare a

stabilit că imobilul revendicat nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2

lit. c) din Legea nr. 10/2001, astfel că, cererea nu face obiectul restituirii

prin procedura prevăzută de legea menționată (regimul juridic al imobilului

fiind reglementat de Legea nr. 18/1991).

În motivarea cererii reclamantul a

susținut că este moștenitorul foștilor proprietari I.A. și B.A. și a depus la

dosar titlul de proprietate și certificatul de moștenitor.

Prin cererea depusă la dosar la data

de 4 octombrie 2000 (fila 61 dosar fond) pârâta a chemat în judecată A.D.S. susținând

că această agenție exercită dreptul de proprietate asupra terenului în numele

Statului Român, iar pârâta are doar calitatea de concesionar al terenului.

Intervenienta A.D.S. a depus la

dosar întâmpinare și a precizat că terenul revendicat de reclamant face parte

din domeniul public al statului și a fost atribuit prin H.G. nr. 517/1999 și H.G.

nr. 776/1999 în administrarea S.C.D.P. Băneasa.

Terenul este scos din circuitul

civil, iar potrivit Constituției bunurile din domeniul public sunt

inalienabile. A solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor

Publice (fila 81 dosar fond).

Fiind astfel investit, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 887 din 31 octombrie 2003, a

respins cererea reclamantului ca neîntemeiată cu motivarea că, terenul

solicitat de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 nu poate fi restituit în

natură deoarece nu este disponibil, fiind ocupat cu livezi, vii, pășuni, fânețe,

păduri, urmând ca reclamantul să beneficieze de măsuri reparatorii prin

echivalent.

Prin decizia civilă nr. 649 din 8

aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul

formulat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe pe care a schimbat-o

în totalitate, a admis contestația, a anulat decizia nr. 18 din 20 martie 2002

dată de către unitatea deținătoare, pârâta Academie de Științe Agricole și

Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești”, S.C.D.P. Băneasa și a dispus restituirea în

natură și în deplină proprietate reclamantului a terenului în suprafață de

3465,5 mp situat în București, identificat prin raportul de expertiză efectuat

de ing. G.V., raport existent în dosarul nr. 3446/2002 al Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, act ce face parte integrantă din prezenta

hotărâre pentru a servi la identificarea terenului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut în esență că restituirea în natură a terenului este posibilă

întrucât acesta este liber de construcții.

A mai reținut că terenul în litigiu

a fost restituit de pârâtă în proprietatea altor persoane (G.A. și G.D.) în

baza Legii nr. 10/2001 în anul 2002, deși reclamantul o notificase pe pârâtă

pentru restituire la 5 noiembrie 2001, acesta având dreptul la restituirea în

natură a terenului ce a aparținut autorilor săi în baza art. 1 din Legea nr.

10/2001 ce se constituie în principiul esențial al legii de reparație.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

au declarat recurs intervenientul Ministerul Finanțelor Publice și pârâtele A.D.S.

și S.C.D.P. Băneasa.

I. Prin recursul declarat întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE

invocă lipsa calității sale procesuale pasive întrucât, conform Legii nr.

10/2001 nu este persoană deținătoare.

În fond, susține că soluția

instanței de apel de restituire în natură a terenului în litigiu este greșită

întrucât acesta face parte din domeniul public al statului, fiind atribuit prin

H.G. nr. 517/1999 și H.G. nr. 776/1999 în administrarea S.C.P.P. Băneasa, fiind

necesar pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor, iar

potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991 este scos din circuitul civil.

II. Prin recursul declarat,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. intervenienta A.D.S. susține

că soluția instanței de apel de restituire în natură a terenului către

reclamant este greșită întrucât acesta face parte din domeniul public al

statului și a fost atribuit prin H.G. nr. 517/1999 și H.G. nr. 776/1999 în

administrarea S.C.D.P. Băneasa, fiind strict necesar pentru cercetarea și

producerea de semințe și material săditor.

III. Prin recursul declarat,

întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta S.C.D.P. Băneasa

susține, în esență, că nu mai are calitatea de deținător al terenului încă de

la data de 13 februarie 2002 și că în prezent acesta este deținut de alte

persoane fizice cărora li s-a atribuit acest teren în baza deciziilor nr. 14-16/2002,

decizii ce nu au fost anulate, astfel că, în mod greșit s-a dispus restituirea

în natură a terenului către reclamant.

IV. Referitor la recursul declarat

de intervenientul Ministerul Finanțelor Publice :

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive, aceasta nu poate fi primită.

Calitatea de parte în proces trebuie

să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației

ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.

În speță, din moment ce pârâta A.D.S.

prin petiția aflată la fila 82 din dosarul de fond a solicitat introducerea în

cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca și titular al

dreptului de proprietate conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998,

cerere admisă de instanță, acesta a dobândit calitatea de parte în proces și

are calitate procesuală pasivă.

Nici cea de a doua critică (identică

cu aceea invocată de recurenta-pârâtă A.D.S. ) nu poate fi primită.

Referitor la apartenența terenului

în litigiu la domeniul public al Statului este de observat faptul că în art. 6

alin. (1) din Legea nr. 215/1998 se precizează că fac parte din domeniul public

sau privat al statului numai bunurile care au intrat în proprietatea statului

în temeiul unui titlu valabil, iar în alineatul(2) se prevede că bunurile preluate

de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau de

succesorii acestora. Or, în speță, terenul în discuție a fost preluat fără

titlu valabil și poate fi revendicat de reclamant.

Potrivit prevederilor din Legea nr.

10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, sunt fără relevanță juridică

calificările din Legea nr. 213/1998 cu completările ulteriore. Conform art. 9

alin. (1) și respectiv art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin

Legea nr. 247/2005, imobilele preluate abuziv se vor restitui persoanei

îndreptățite, în natură, indiferent în posesia cui se află acestea în prezent

și indiferent de destinație.

Prin H.G. nr. 517/1999, privind

delimitarea suprafețelor teren strict necesare pentru cercetarea și producerea

de semințe și material săditor… și trecerea terenurilor destinate producției,

aflate în administrarea … stațiunilor de cercetare și producție agricolă, în

domeniul privat al statului, în articolul 2, se precizează că „suprafețele de

teren aflate în administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și

producție agricolă, destinate producției, prevăzute în coloana nr. 5 din anexa

1, trec din domeniul public în domeniul privat al statului.

În anexa nr. 1, la poziția nr. 22,

în coloana 5, pentru S.C.D.P. Băneasa (București), suprafața de teren destinată

producției este de 275 ha. Din aceste ultime suprafețe destinate producției,

proprietate privată a statului urma să se procedeze la restituirea în natură a

terenurilor revendicate, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 1/2000.

Drept urmare, susținerea

recurentelor că terenul în discuție nu putea fi restituit în natură întrucât ar

face parte din domeniul public al statului este neîntemeiată.

III. Referitor la recursul declarat

de pârâta S.C.D.P. Băneasa.

Cu notificarea nr. 3122 din 5

noiembrie 2001, comunicată prin executorul judecătoresc, reclamantul a

solicitat unității deținătoare, fosta S.C.D.P. Băneasa, restituirea în natură a

terenului în litigiu, conform art. 21 alin. (1).(4) și art. 22 din Legea nr.

10/2001.

Deși notificată, unitatea

deținătoare (pârâta), printr-o decizie nr. 14 dispune la data de 13 februarie

2002 restituirea terenului către o altă persoană, pentru ca la data de 20

martie 2002 să emită decizia nr. 18 (atacată în prezenta cauză) prin care

respinge notificarea reclamantului pe considerentul că „imobilul nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001 și că

în cazul său nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr.

1/2000”.

Susținerea recurentei-pârâte în

sensul că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile art. 8 alin. (1) din

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu poate fi

primită întrucât: - reclamantul a solicitat restituirea în natură a unui teren

situat în intravilanul municipiului București, nerestituit în baza legilor

anterioare cu caracter reparatoriu, inclusiv Legea nr. 18/1991; terenul

respectiv era disponibil la data notificării, neocupat de construcții,

plantații; pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie, până la apariția

Legii nr. 10 din 14 februarie 2001, persoane cărora li s-au reconstituit sau

constituit drepturi de proprietate în baza legilor anterioare; prin dispoziția

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a statuat indisponibilizarea terenului

revendicat, începând cu data de 14 februarie 2001, în scopul restituirii

acesteia către adevăratul proprietar.

Ca atare, în mod just instanța de

apel a admis acțiunea, a anulat decizia recurentei-pârâte și a restituit

reclamantului în natură terenul în discuție.

Drept urmare, în raport de

considerentele arătate, recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate

și urmează a fi respinse în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâta S.C.D.P. Băneasa, de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice

precum și de intervenienta A.D.S. împotriva deciziei civile nr. 649 din 8

aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 mai

2006.