ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4690/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 26 aprilie 2002 reclamantul J.I.V. a contestat decizia nr. 18 din 20 martie 2002 emisă de S.C.D.P. Băneasa (cu sediul în București) în baza Legii nr. 10/2001 prin care persoana deținătoare a stabilit că imobilul revendicat nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, astfel că, cererea nu face obiectul restituirii prin procedura prevăzută de legea menționată (regimul juridic al imobilului fiind reglementat de Legea nr. 18/1991). În motivarea cererii reclamantul a susținut că este moștenitorul foștilor proprietari I.A.

și B.A. și a depus la dosar titlul de proprietate și certificatul de moștenitor. Prin cererea depusă la dosar la data de 4 octombrie 2000 (fila 61 dosar fond) pârâta a chemat în judecată A.D.S. susținând că această agenție exercită dreptul de proprietate asupra terenului în numele Statului Român, iar pârâta are doar calitatea de concesionar al terenului. Intervenienta A.D.S. a depus la dosar întâmpinare și a precizat că terenul revendicat de reclamant face parte din domeniul public al statului și a fost atribuit prin H.G. nr. 517/1999 și H.G. nr. 776/1999 în administrarea S.C.D.P. Băneasa. Terenul este scos din circuitul civil, iar potrivit Constituției bunurile din domeniul public sunt inalienabile.

A solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice (fila 81 dosar fond). Fiind astfel investit, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 887 din 31 octombrie 2003, a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată cu motivarea că, terenul solicitat de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 nu poate fi restituit în natură deoarece nu este disponibil, fiind ocupat cu livezi, vii, pășuni, fânețe, păduri, urmând ca reclamantul să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin decizia civilă nr. 649 din 8 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe pe care a schimbat-o în totalitate, a admis contestația, a anulat decizia nr. 18 din 20 martie 2002 dată de către unitatea deținătoare, pârâta Academie de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești”, S.C.D.P.

Băneasa și a dispus restituirea în natură și în deplină proprietate reclamantului a terenului în suprafață de 3465,5 mp situat în București, identificat prin raportul de expertiză efectuat de ing. G.V., raport existent în dosarul nr. 3446/2002 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, act ce face parte integrantă din prezenta hotărâre pentru a servi la identificarea terenului. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență că restituirea în natură a terenului este posibilă întrucât acesta este liber de construcții. A mai reținut că terenul în litigiu a fost restituit de pârâtă în proprietatea altor persoane (G.A. și G.D.) în baza Legii nr. 10/2001 în anul 2002, deși reclamantul o notificase pe pârâtă pentru restituire la 5 noiembrie 2001, acesta având dreptul la restituirea în natură a terenului ce a aparținut autorilor săi în baza art. 1 din Legea nr. 10/2001 ce se constituie în principiul esențial al legii de reparație.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs intervenientul Ministerul Finanțelor Publice și pârâtele A.D.S. și S.C.D.P. Băneasa. I. Prin recursul declarat întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocă lipsa calității sale procesuale pasive întrucât, conform Legii nr. 10/2001 nu este persoană deținătoare. În fond, susține că soluția instanței de apel de restituire în natură a terenului în litigiu este greșită întrucât acesta face parte din domeniul public al statului, fiind atribuit prin H.G. nr. 517/1999 și H.G. nr. 776/1999 în administrarea S.C.P.P. Băneasa, fiind necesar pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor, iar potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991 este scos din circuitul civil.

II. Prin recursul declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. intervenienta A.D.S. susține că soluția instanței de apel de restituire în natură a terenului către reclamant este greșită întrucât acesta face parte din domeniul public al statului și a fost atribuit prin H.G. nr. 517/1999 și H.G. nr. 776/1999 în administrarea S.C.D.P. Băneasa, fiind strict necesar pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor. III. Prin recursul declarat, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta S.C.D.P. Băneasa susține, în esență, că nu mai are calitatea de deținător al terenului încă de la data de 13 februarie 2002 și că în prezent acesta este deținut de alte persoane fizice cărora li s-a atribuit acest teren în baza deciziilor nr. 14-16/2002, decizii ce nu au fost anulate, astfel că, în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a terenului către reclamant.

IV. Referitor la recursul declarat de intervenientul Ministerul Finanțelor Publice : În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, aceasta nu poate fi primită. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății. În speță, din moment ce pârâta A.D.S. prin petiția aflată la fila 82 din dosarul de fond a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca și titular al dreptului de proprietate conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, cerere admisă de instanță, acesta a dobândit calitatea de parte în proces și are calitate procesuală pasivă.

Nici cea de a doua critică (identică cu aceea invocată de recurenta-pârâtă A.D.S. ) nu poate fi primită. Referitor la apartenența terenului în litigiu la domeniul public al Statului este de observat faptul că în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 215/1998 se precizează că fac parte din domeniul public sau privat al statului numai bunurile care au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, iar în alineatul(2) se prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora. Or, în speță, terenul în discuție a fost preluat fără titlu valabil și poate fi revendicat de reclamant. Potrivit prevederilor din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, sunt fără relevanță juridică calificările din Legea nr. 213/1998 cu completările ulteriore.

Conform art. 9 alin. (1) și respectiv art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate abuziv se vor restitui persoanei îndreptățite, în natură, indiferent în posesia cui se află acestea în prezent și indiferent de destinație. Prin H.G. nr. 517/1999, privind delimitarea suprafețelor teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor… și trecerea terenurilor destinate producției, aflate în administrarea … stațiunilor de cercetare și producție agricolă, în domeniul privat al statului, în articolul 2, se precizează că „suprafețele de teren aflate în administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, destinate producției, prevăzute în coloana nr. 5 din anexa 1, trec din domeniul public în domeniul privat al statului.

În anexa nr. 1, la poziția nr. 22, în coloana 5, pentru S.C.D.P. Băneasa (București), suprafața de teren destinată producției este de 275 ha. Din aceste ultime suprafețe destinate producției, proprietate privată a statului urma să se procedeze la restituirea în natură a terenurilor revendicate, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 1/2000. Drept urmare, susținerea recurentelor că terenul în discuție nu putea fi restituit în natură întrucât ar face parte din domeniul public al statului este neîntemeiată. III. Referitor la recursul declarat de pârâta S.C.D.P. Băneasa. Cu notificarea nr. 3122 din 5 noiembrie 2001, comunicată prin executorul judecătoresc, reclamantul a solicitat unității deținătoare, fosta S.C.D.P.

Băneasa, restituirea în natură a terenului în litigiu, conform art. 21 alin. (1).(4) și art. 22 din Legea nr. 10/2001. Deși notificată, unitatea deținătoare (pârâta), printr-o decizie nr. 14 dispune la data de 13 februarie 2002 restituirea terenului către o altă persoană, pentru ca la data de 20 martie 2002 să emită decizia nr. 18 (atacată în prezenta cauză) prin care respinge notificarea reclamantului pe considerentul că „imobilul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001 și că în cazul său nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000”.

Susținerea recurentei-pârâte în sensul că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile art. 8 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 nu poate fi primită întrucât: - reclamantul a solicitat restituirea în natură a unui teren situat în intravilanul municipiului București, nerestituit în baza legilor anterioare cu caracter reparatoriu, inclusiv Legea nr. 18/1991; terenul respectiv era disponibil la data notificării, neocupat de construcții, plantații; pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie, până la apariția Legii nr. 10 din 14 februarie 2001, persoane cărora li s-au reconstituit sau constituit drepturi de proprietate în baza legilor anterioare; prin dispoziția art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a statuat indisponibilizarea terenului revendicat, începând cu data de 14 februarie 2001, în scopul restituirii acesteia către adevăratul proprietar.

Ca atare, în mod just instanța de apel a admis acțiunea, a anulat decizia recurentei-pârâte și a restituit reclamantului în natură terenul în discuție. Drept urmare, în raport de considerentele arătate, recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta S.C.D.P. Băneasa, de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice precum și de intervenienta A.D.S. împotriva deciziei civile nr. 649 din 8 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2006.