ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.03.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 845/2006

HOTĂRÂRE
14.03.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 845/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 1 aprilie 2005, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Administrația Prezidențială, obligarea acesteia să-i plătească daune morale în

valoare de 100.000.000 lei.

În motivare, reclamantul a arătat

că, începând cu anul 2002, a devenit victima unor înscenări greu de suportat.

A depus mai multe plângeri la

poliție, reclamând săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat.

Poliția, Parchetul, instanța de

judecată și Prefectura nu și-au făcut datoria, infracțiunile rămânând

nepedepsite, iar la cele două petiții formulate, Prefectura i-a trimis

răspunsurile cu mare întârziere.

Tribunalul Caraș-Severin, inițial

învestit, prin sentința civilă nr. 1582 din 19 mai 2005, având în vedere dispozițiile

art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a

acțiunii în favoarea Curții de Apel București.

Judecând în fond pricina în primă

instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 1533 din 27 septembrie 2005, a admis

excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Administrației

Prezidențiale a României și a respins acțiunea reclamantului.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că pârâta nu are legitimare procesuală, în raport cu petitul cererii de

chemare în judecată și cu motivarea acesteia.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat recurs, reclamantul B.I.

Deși a susținut că hotărârea primei

instanțe este netemeinică și nelegală, prin motivele de recurs, recurentul nu

formulează nici o critică privitoare la soluția atacată.

Practic, recurentul-reclamant a

reiterat susținerile din acțiune, arătând, în esență, că a fost supus unor

șantaje, furturi, a fost bătut și, cu toate că a sesizat toate instituțiile

publice locale și centrale, totul a fost zadarnic.

Cu privire la lipsa calității

procesuale pasive, recurentul a susținut că la Președinția României nu se

dorește „ameliorarea corupției”, interese de grup făcând să fie nesocotite

legile și să-i fie amenințată viața.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ:

„(1) Orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate adresa instanței de

contencios administrativ, și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un

interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat

altui subiect de drept”.

În raport cu dispozițiile legale mai

sus citate, în mod corect a reținut instanța de fond că intimata-pârâtă nu are

legitimare procesuală pasivă, având în vedere cererea de chemare în judecată și

motivele acesteia.

Astfel, din redactarea

considerentelor acțiunii, reiterate în motivele de recurs, nu rezultă că

intimata-pârâtă a emis vreun act administrativ vătămător pentru

recurentul-reclamant sau nu a soluționat în timp legal o cerere a acestuia.

Dând o corectă dezlegare cauzei

deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a

Respinge recursul declarat de

reclamantul B.I. împotriva sentinței civile nr. 1533 din 27 septembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-03-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 752/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1747 din 26 octombrie 2005, a respins, ca inadmi
ÎCCJ 2009-12-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9961/2009
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 314 din 14 februarie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins cererea formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Ma
ÎCCJ 2008-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2212/2008
re, precizându-se că reclamantul nu a făcut dovada acestora deși potrivit art. 1169 C. civ. sarcina probei îi revenea. În mod corect prima instanță, prin încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2006, a respins excepția autorității de
ÎCCJ 2006-09-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3063/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 6 septembrie 2005, Ș.S. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea acestuia să înregi
ÎCCJ 2007-12-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4851/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 aprilie 2007 la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclaman
Sursă