ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 845/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 1 aprilie 2005, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Prezidențială, obligarea acesteia să-i plătească daune morale în valoare de 100.000.000 lei. În motivare, reclamantul a arătat că, începând cu anul 2002, a devenit victima unor înscenări greu de suportat. A depus mai multe plângeri la poliție, reclamând săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat. Poliția, Parchetul, instanța de judecată și Prefectura nu și-au făcut datoria, infracțiunile rămânând nepedepsite, iar la cele două petiții formulate, Prefectura i-a trimis răspunsurile cu mare întârziere.

Tribunalul Caraș-Severin, inițial învestit, prin sentința civilă nr. 1582 din 19 mai 2005, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București. Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1533 din 27 septembrie 2005, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale a României și a respins acțiunea reclamantului. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu are legitimare procesuală, în raport cu petitul cererii de chemare în judecată și cu motivarea acesteia.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul B.I. Deși a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, prin motivele de recurs, recurentul nu formulează nici o critică privitoare la soluția atacată. Practic, recurentul-reclamant a reiterat susținerile din acțiune, arătând, în esență, că a fost supus unor șantaje, furturi, a fost bătut și, cu toate că a sesizat toate instituțiile publice locale și centrale, totul a fost zadarnic. Cu privire la lipsa calității procesuale pasive, recurentul a susținut că la Președinția României nu se dorește „ameliorarea corupției”, interese de grup făcând să fie nesocotite legile și să-i fie amenințată viața. Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ: „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ, și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.

În raport cu dispozițiile legale mai sus citate, în mod corect a reținut instanța de fond că intimata-pârâtă nu are legitimare procesuală pasivă, având în vedere cererea de chemare în judecată și motivele acesteia. Astfel, din redactarea considerentelor acțiunii, reiterate în motivele de recurs, nu rezultă că intimata-pârâtă a emis vreun act administrativ vătămător pentru recurentul-reclamant sau nu a soluționat în timp legal o cerere a acestuia. Dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinței civile nr. 1533 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.