ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6589/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6589/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 279 din 30

iunie 2006, Tribunalul Brăila a respins ca rămasă fără obiect cererea de

revizuire formulată de petentul I.I. pentru revizuirea sentinței penale nr. 352

din 30 august 2005 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 78/

f din 21 martie 2006 a Curții de Apel Galați prin care revizuientul a fost

condamnat, la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174

alin. (1) C. pen.

În esență s-a motivat că apărarea

referitoare la existența legitimei apărări, invocată de revizuient a fost avută

în vedere, analizată și înlăturată, ca nefondată, de către Curtea de Apel, dar

că la termenul de judecată din 30 iunie 2006, acesta a înțeles „să renunțe la

judecarea cauzei” ceea ce reprezintă o manifestare unilaterală de voință a petentului

în baza căreia instanța trebuia să constate că cererea a rămas fără obiect.

Ulterior, revizuientul a declarat

apel, iar Curtea de Apel Galați în ședință de judecată din 18 august 2006,

fiind întrebat asupra împrejurărilor în care și-a retras cererea de revizuire a

precizat că a procedat în acest mod „ deoarece la instanța de fond i s-a spus

că aceasta nu este instanța competentă să o soluționeze ”.

Ignorând această precizare și

explicație a revizuientului, Curtea de Apel, prin decizia penală nr. 203/ A din

18 august 2006, a respins apelul ca inadmisibil, rezumându-se să constate că dată

fiind manifestarea acestuia de voință de a retrage cererea de revizuire,

manifestare de care instanța a luat act potrivit principiului disponibilității,

calea de atac exercitată nu este admisibilă.

Recursul declarat de revizuient este

fondat.

Potrivit art. 385

9

pct. 9

C. proc. pen., hotărârile judecătorești sunt supuse casării, în cazul în care

nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii iar aceasta nu se înțelege.

În conformitate cu prevederile art. 287

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată trebuie să-și exercite

atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului și a realizării rolului

educativ al judecății, sens în care, art. 6 alin. (2) din același cod, arată că

organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a

drepturilor lor procesuale în condițiile prevăzute de lege.

Or, în cauză, se constată că

instanța de apel, nu și-a îndeplinit aceste obligații .

Astfel, așa cum rezultă din partea

introductivă a deciziei penale nr. 203/ A din 18 august 2006, instanța de apel,

și-a pus problema de a afla cum se explică atitudinea contradictorie a

revizuientului, care după ce „și-a retras cererea de revizuire” a atacat cu

apel sentința pronunțată.

Sub acest aspect, în urma întrebării

adresate apelantului, instanța de control a consemnat precizarea acestuia, în

sensul că și-a retras cererea de revizuire „ deoarece la instanța de fond i s-a

spus că aceasta nu este competentă să o soluționeze”.

Ulterior, instanța de apel a

consemnat ultimul cuvânt al apelantului care a solicitat admiterea apelului

deoarece a fost „condamnat pe nedrept la pedeapsa închisorii de 10 ani”.

Or, în raport de precizările

apelantului revizuient, instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 287

alin. (1) C. proc. pen., trebuia să-și execute rolul activ și să ceară

explicații acestuia pentru a elucida și stabili adevărul cu privire la motivele

reale care l-au determinat să-și retragă cererea la instanța de fond.

Numai în urma explicațiilor cerute

și a verificărilor pe care ar fi trebuit să le efectueze instanța de apel, ar

fi avut posibilitatea să constate dacă instanța de fond și-a îndeplinit ori nu obligațiile

care-i reveneau și în raport de această constatare să admită apelul și să se desființeze

soluția, trimițând cauza spre rejudecare, ori să respingă motivat apelul.

Instanța de apel nu a procedat în

acest mod ci s-a limitat să rețină în considerente în termeni generali că „instanța

de fond, având în vedere cererea revizuientului și respectând principiul

disponibilității a pronunțat o soluție temeinică și legală”.

Or, având în vedere pe de o parte, precizările

apelantului referitoare la eroarea pe care i-ar fi indus-o instanța de fond,

iar pe de altă parte, manifestarea sa de voință de a ataca sentința pronunțată,

acest mod de a proceda al instanței de apel impune casarea deciziei în temeiul art.

385

9

C. proc. pen. și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului

la Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de recurentul revizuient condamnat I.I. împotriva deciziei

penale nr. 203/ A din 18 august 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează

decizia penală atacată.

Trimite

cauza la Curtea de Apel Galați pentru rejudecarea apelului declarat de

revizuientul condamnat împotriva sentinței penale nr. 279 din 30 iunie 2006 a

Tribunalului Brăila.

Suma

de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

recurentul revizuient condamnat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 noiembrie 2006.