ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6589/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 279 din 30 iunie 2006, Tribunalul Brăila a respins ca rămasă fără obiect cererea de revizuire formulată de petentul I.I. pentru revizuirea sentinței penale nr. 352 din 30 august 2005 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 78/ f din 21 martie 2006 a Curții de Apel Galați prin care revizuientul a fost condamnat, la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. În esență s-a motivat că apărarea referitoare la existența legitimei apărări, invocată de revizuient a fost avută în vedere, analizată și înlăturată, ca nefondată, de către Curtea de Apel, dar că la termenul de judecată din 30 iunie 2006, acesta a înțeles „să renunțe la judecarea cauzei” ceea ce reprezintă o manifestare unilaterală de voință a petentului în baza căreia instanța trebuia să constate că cererea a rămas fără obiect.

Ulterior, revizuientul a declarat apel, iar Curtea de Apel Galați în ședință de judecată din 18 august 2006, fiind întrebat asupra împrejurărilor în care și-a retras cererea de revizuire a precizat că a procedat în acest mod „ deoarece la instanța de fond i s-a spus că aceasta nu este instanța competentă să o soluționeze ”. Ignorând această precizare și explicație a revizuientului, Curtea de Apel, prin decizia penală nr. 203/ A din 18 august 2006, a respins apelul ca inadmisibil, rezumându-se să constate că dată fiind manifestarea acestuia de voință de a retrage cererea de revizuire, manifestare de care instanța a luat act potrivit principiului disponibilității, calea de atac exercitată nu este admisibilă.

Recursul declarat de revizuient este fondat. Potrivit art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., hotărârile judecătorești sunt supuse casării, în cazul în care nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii iar aceasta nu se înțelege. În conformitate cu prevederile art. 287 alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată trebuie să-și exercite atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului și a realizării rolului educativ al judecății, sens în care, art. 6 alin. (2) din același cod, arată că organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor lor procesuale în condițiile prevăzute de lege.

Or, în cauză, se constată că instanța de apel, nu și-a îndeplinit aceste obligații . Astfel, așa cum rezultă din partea introductivă a deciziei penale nr. 203/ A din 18 august 2006, instanța de apel, și-a pus problema de a afla cum se explică atitudinea contradictorie a revizuientului, care după ce „și-a retras cererea de revizuire” a atacat cu apel sentința pronunțată. Sub acest aspect, în urma întrebării adresate apelantului, instanța de control a consemnat precizarea acestuia, în sensul că și-a retras cererea de revizuire „ deoarece la instanța de fond i s-a spus că aceasta nu este competentă să o soluționeze”. Ulterior, instanța de apel a consemnat ultimul cuvânt al apelantului care a solicitat admiterea apelului deoarece a fost „condamnat pe nedrept la pedeapsa închisorii de 10 ani”.

Or, în raport de precizările apelantului revizuient, instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 287 alin. (1) C. proc. pen., trebuia să-și execute rolul activ și să ceară explicații acestuia pentru a elucida și stabili adevărul cu privire la motivele reale care l-au determinat să-și retragă cererea la instanța de fond. Numai în urma explicațiilor cerute și a verificărilor pe care ar fi trebuit să le efectueze instanța de apel, ar fi avut posibilitatea să constate dacă instanța de fond și-a îndeplinit ori nu obligațiile care-i reveneau și în raport de această constatare să admită apelul și să se desființeze soluția, trimițând cauza spre rejudecare, ori să respingă motivat apelul. Instanța de apel nu a procedat în acest mod ci s-a limitat să rețină în considerente în termeni generali că „instanța de fond, având în vedere cererea revizuientului și respectând principiul disponibilității a pronunțat o soluție temeinică și legală”.

Or, având în vedere pe de o parte, precizările apelantului referitoare la eroarea pe care i-ar fi indus-o instanța de fond, iar pe de altă parte, manifestarea sa de voință de a ataca sentința pronunțată, acest mod de a proceda al instanței de apel impune casarea deciziei în temeiul art. 385 9 C. proc. pen. și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul revizuient condamnat I.I. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 18 august 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală. Casează decizia penală atacată. Trimite cauza la Curtea de Apel Galați pentru rejudecarea apelului declarat de revizuientul condamnat împotriva sentinței penale nr. 279 din 30 iunie 2006 a Tribunalului Brăila. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuient condamnat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2006.