ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3469/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 23,

pronunțată la data de 29 mai 2006, Secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța a stabilit

competența de soluționare a cererii privind pe reclamantul C.F., pe pârâta SC C.C.

SA Constanța și pe chemații în garanție: S.R., prin MINISTERUL FINANȚELOR

PUBLICE și A.V.A.S. București, în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Spre a hotărî astfel,

instanța în drept să hotărască asupra conflictului de competență constatat

între Tribunalul Constanța și Judecătoria Mangalia a reținut, în esență, că

acesteia din urmă îi revine, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența

materială de a soluționa pricina dedusă judecății, întrucât obligația

societății pârâte, comerciant de a-i vinde reclamantului, salariat al acesteia,

locuința sa de serviciu, în condițiile Legii nr. 85/1992, este civilă,

încadrându-se în excepția prevăzută de art. 4 C. com.

Împotriva menționatei

hotărâri a formulat recurs pârâta SC C.C. SA criticând atribuirea competenței

soluționării acțiunii reclamantului în favoarea Judecătoriei Mangalia, față de

caracterul comercial al acesteia, aspect ce poate fi încadrat, cu aplicarea art.

306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ.

Având în vedere că vânzarea

unui imobil, în condițiile Legii nr. 85/1992 și ale Decretului-Lege nr. 61/1991,

norme emise pentru vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către

populație, cu vădit caracter de protecție socială, prin dispozițiile ce le

cuprind, este un act de natură civilă, întrucât, în lipsa elementului

speculativ, a scopului obținerii unui profit, înlătură prezumția de

comercialitate instituită de art. 4 C. com. și induce aplicarea excepției de la

aceasta, se constată că, față de obiectul și cauza cererii de chemare în

judecată, litigiul aparține jurisdicției civile și nu celei comerciale cum,

greșit, susține recurentul.

Așa fiind, cum art. 1 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., conferă plenitudinea de competență judecătoriilor, în

afară de procesele și cererile date prin lege în competența altor instanțe,

ipoteză care, în speță, nu-și găsește aplicare, este de observat că prin

atribuirea competenței de a soluționa cererea dedusă judecății Judecătoriei

Mangalia s-au respectat evocatele dispoziții legale, situație în care nu poate

fi reținută incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C.C. SA Constanța împotriva sentinței nr. 23 din 29 mai 2006 a

Curții de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2006.