ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3469/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 23, pronunțată la data de 29 mai 2006, Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța a stabilit competența de soluționare a cererii privind pe reclamantul C.F., pe pârâta SC C.C. SA Constanța și pe chemații în garanție: S.R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și A.V.A.S. București, în favoarea Judecătoriei Mangalia. Spre a hotărî astfel, instanța în drept să hotărască asupra conflictului de competență constatat între Tribunalul Constanța și Judecătoria Mangalia a reținut, în esență, că acesteia din urmă îi revine, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., competența materială de a soluționa pricina dedusă judecății, întrucât obligația societății pârâte, comerciant de a-i vinde reclamantului, salariat al acesteia, locuința sa de serviciu, în condițiile Legii nr. 85/1992, este civilă, încadrându-se în excepția prevăzută de art. 4 C. com. Împotriva menționatei hotărâri a formulat recurs pârâta SC C.C. SA criticând atribuirea competenței soluționării acțiunii reclamantului în favoarea Judecătoriei Mangalia, față de caracterul comercial al acesteia, aspect ce poate fi încadrat, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Având în vedere că vânzarea unui imobil, în condițiile Legii nr. 85/1992 și ale Decretului-Lege nr. 61/1991, norme emise pentru vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, cu vădit caracter de protecție socială, prin dispozițiile ce le cuprind, este un act de natură civilă, întrucât, în lipsa elementului speculativ, a scopului obținerii unui profit, înlătură prezumția de comercialitate instituită de art. 4 C. com. și induce aplicarea excepției de la aceasta, se constată că, față de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, litigiul aparține jurisdicției civile și nu celei comerciale cum, greșit, susține recurentul. Așa fiind, cum art. 1 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., conferă plenitudinea de competență judecătoriilor, în afară de procesele și cererile date prin lege în competența altor instanțe, ipoteză care, în speță, nu-și găsește aplicare, este de observat că prin atribuirea competenței de a soluționa cererea dedusă judecății Judecătoriei Mangalia s-au respectat evocatele dispoziții legale, situație în care nu poate fi reținută incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Constanța împotriva sentinței nr. 23 din 29 mai 2006 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2006.