ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 1688 din 30 septembrie 2005, reclamanții C.L.
Limanu și Comuna Limanu prin Primar au chemat în judecată pe pârâții C.E., C.Șt.Ș.
și SC L.M., SC M. SRL, SC I.C. SRL solicitând să se constate nulitatea absolută
a facturii nr. 88/1992, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 11455 din 31
martie 1993 și să se anuleze vânzarea-cumpărarea terenului de 26.000 mp și
cheltuieli de judecată.
Judecătoria Mangalia, prin
sentința civilă nr. 633 din 28 martie 2006, a admis excepția necompetenței
materiale a Judecătoriei Mangalia și a declinat competența de soluționare a
cauzei formulate de reclamanți în favoarea Tribunalului Constanța, secția
comercială.
La data de 28 martie 2006,
reclamanții au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei
Mangalia.
Primul capăt de cerere
privește nulitatea facturii nr. 88 din 30 decembrie 1991 emisă de Comisia de
lichidare a C.A.P. 2 Mai comuna Limanu, iar accesoriu acestui petit se solicită
nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11455/1995.
Calificarea judiciară a
obiectului acțiunii este dată de primul capăt de cerere, în speță, nulitatea
unui act administrativ.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit.
d) C. proc. civ., procesele și cererile în materie de contencios administrativ
sunt de competența tribunalului.
Tribunalul Constanța, secția
comercială, prin sentința civilă nr. 7504/ COM din 10 noiembrie 2006, admite
excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța.
Declină competența de
soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Constată declanșat
conflictul negativ de competență.
Suspendă din oficiu
efectuarea oricărui act de procedură și dispune înaintarea dosarului Curții de
Apel Constanța în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Tribunalul a reținut că
cererea principală urmărește constatarea nulității absolute a unei facturi
emise în condițiile Legii nr. 18/1991 de o comisie de lichidare a unui C.A.P.,
care nu constituie un act administrativ în sensul Legii nr. 29/1990 (în vigoare
la data întocmirii facturii), motivat de faptul că această comisie nu are
caracterul unei autorități publice administrative, fiind reglementată de art. 26
alin. (2) și art. 27 din Legea nr. 18/1991 ca un ansamblu funcțional cu durată
determinată destinat a efectua realizarea activului și plata pasivului
cooperativei agricole de producție.
Cererea nu urmează însă nici
procedura specială a jurisdicției comerciale, constituind un proces de fond
funciar în sensul art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 care este prin
natura sa un litigiu civil de competența judecătoriei în primă instanță,
conform art. 1 pct.1 C. proc. civ.
Cererea
incidentală-referitoare la constatarea nulității unei operațiuni juridice
intervenite între doi comercianți se află, în temeiul art. 17 C. proc. civ., în
căderea instanței competente a soluționa cererea principală.
Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin
sentința civilă nr. 34/ COM din 22 august 2007, stabilește ca instanță
competentă în soluționarea cauzei, având ca obiect constatarea nulității
absolute a facturii nr. 88/1992 și a contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 11455 din 31 martie 1993, formulată de reclamanți,
Judecătoria Mangalia reținând că litigiul dedus judecății este unul de fond
funciar în sensul art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, dat în
competența judecătoriilor.
Prin recursul declarat, în
temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ., pârâta SC I.C. SRL
Mangalia a susținut că, în speță, natura pricinii nu este de restituire a unor
bunuri imobile, ci de vânzare a unor bunuri imobile, după cum rezultă din actul
juridic dedus judecății (factura nr. 88/1991), astfel că hotărârea pronunțată a
fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Asupra conflictului de
competență Înalta Curte a reținut:
Judecătoria Mangalia a fost
investită cu cereri având ca obiect constatarea nulității absolute a facturii nr.
88/1991 emisă în condițiile Legii nr. 18/1991 de o comisie de lichidare a unui
C.A.P., precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 11455/1993, dar și
vânzarea terenului aferent construcțiilor.
Față de ansamblul
considerentelor de fapt și drept cuprinse în cererea de chemare în judecată, a
precizărilor făcute de reclamanți, dar și față de temeiurile juridice invocate,
Curtea a reținut corect că litigiul dedus judecății de reclamanți este unul de
fond funciar în sensul art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, dat în
competența judecătoriilor, legiuitorul consacrând în mod expres caracterul
civil unui astfel de litigiu.
Într-o astfel de situație,
consacrată expres de legiuitor, nu prezintă relevanță asupra naturii
legiuitorului dedus judecății împrejurarea că autoritatea emitentă a facturii a
cărei anulare se solicită este sau nu o autoritate publică administrativă,
motiv pentru care s-a stabilit corect că este competentă a soluționa cauza
Judecătoria Mangalia, în circumscripția căreia se află situate imobilele,
incidente asupra speței fiind dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Pentru considerentul expus,
în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a
respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC I.C. SRL Mangalia împotriva sentinței nr. 34/ COM din 22 august
2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 februarie 2008.