ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 324/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 1688 din 30 septembrie 2005, reclamanții C.L. Limanu și Comuna Limanu prin Primar au chemat în judecată pe pârâții C.E., C.Șt.Ș. și SC L.M., SC M. SRL, SC I.C. SRL solicitând să se constate nulitatea absolută a facturii nr. 88/1992, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 11455 din 31 martie 1993 și să se anuleze vânzarea-cumpărarea terenului de 26.000 mp și cheltuieli de judecată. Judecătoria Mangalia, prin sentința civilă nr. 633 din 28 martie 2006, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Mangalia și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanți în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială.

La data de 28 martie 2006, reclamanții au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Mangalia. Primul capăt de cerere privește nulitatea facturii nr. 88 din 30 decembrie 1991 emisă de Comisia de lichidare a C.A.P. 2 Mai comuna Limanu, iar accesoriu acestui petit se solicită nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11455/1995. Calificarea judiciară a obiectului acțiunii este dată de primul capăt de cerere, în speță, nulitatea unui act administrativ. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., procesele și cererile în materie de contencios administrativ sunt de competența tribunalului. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 7504/ COM din 10 noiembrie 2006, admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța.

Declină competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Mangalia. Constată declanșat conflictul negativ de competență. Suspendă din oficiu efectuarea oricărui act de procedură și dispune înaintarea dosarului Curții de Apel Constanța în vederea pronunțării regulatorului de competență. Tribunalul a reținut că cererea principală urmărește constatarea nulității absolute a unei facturi emise în condițiile Legii nr. 18/1991 de o comisie de lichidare a unui C.A.P., care nu constituie un act administrativ în sensul Legii nr. 29/1990 (în vigoare la data întocmirii facturii), motivat de faptul că această comisie nu are caracterul unei autorități publice administrative, fiind reglementată de art. 26 alin. (2) și art. 27 din Legea nr. 18/1991 ca un ansamblu funcțional cu durată determinată destinat a efectua realizarea activului și plata pasivului cooperativei agricole de producție.

Cererea nu urmează însă nici procedura specială a jurisdicției comerciale, constituind un proces de fond funciar în sensul art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 care este prin natura sa un litigiu civil de competența judecătoriei în primă instanță, conform art. 1 pct.1 C. proc. civ. Cererea incidentală-referitoare la constatarea nulității unei operațiuni juridice intervenite între doi comercianți se află, în temeiul art. 17 C. proc. civ., în căderea instanței competente a soluționa cererea principală.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 34/ COM din 22 august 2007, stabilește ca instanță competentă în soluționarea cauzei, având ca obiect constatarea nulității absolute a facturii nr. 88/1992 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11455 din 31 martie 1993, formulată de reclamanți, Judecătoria Mangalia reținând că litigiul dedus judecății este unul de fond funciar în sensul art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, dat în competența judecătoriilor. Prin recursul declarat, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. proc. civ., pârâta SC I.C. SRL Mangalia a susținut că, în speță, natura pricinii nu este de restituire a unor bunuri imobile, ci de vânzare a unor bunuri imobile, după cum rezultă din actul juridic dedus judecății (factura nr. 88/1991), astfel că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Asupra conflictului de competență Înalta Curte a reținut: Judecătoria Mangalia a fost investită cu cereri având ca obiect constatarea nulității absolute a facturii nr. 88/1991 emisă în condițiile Legii nr. 18/1991 de o comisie de lichidare a unui C.A.P., precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 11455/1993, dar și vânzarea terenului aferent construcțiilor. Față de ansamblul considerentelor de fapt și drept cuprinse în cererea de chemare în judecată, a precizărilor făcute de reclamanți, dar și față de temeiurile juridice invocate, Curtea a reținut corect că litigiul dedus judecății de reclamanți este unul de fond funciar în sensul art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, dat în competența judecătoriilor, legiuitorul consacrând în mod expres caracterul civil unui astfel de litigiu.

Într-o astfel de situație, consacrată expres de legiuitor, nu prezintă relevanță asupra naturii legiuitorului dedus judecății împrejurarea că autoritatea emitentă a facturii a cărei anulare se solicită este sau nu o autoritate publică administrativă, motiv pentru care s-a stabilit corect că este competentă a soluționa cauza Judecătoria Mangalia, în circumscripția căreia se află situate imobilele, incidente asupra speței fiind dispozițiile Legii nr. 247/2005. Pentru considerentul expus, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL Mangalia împotriva sentinței nr. 34/ COM din 22 august 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2008.