ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5400/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 561

din 15 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă, a fost

admisă în parte contestația formulată de B.N. în contradictoriu cu pârâții

Primăria Caracal și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Olt

și drept consecință a fost anulată dispoziția nr. 3814 din 11 iunie 2004 emisă

de Primăria municipiului Caracal numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor.

Totodată, s-a constat că valoarea

imobilului compus din clădire și teren aferent în suprafață de 1050 mp situat

în Caracal, este de 585.372.232 lei, sumă în limita căreia se vor stabili

măsuri reparatorii.

A fost menținută valabilitatea art. 1

din dispoziția nr. 3814 din 11 iunie 2004.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut din probele administrate că reclamantul B.N. a

adresat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 Prefecturii județului Olt

prin care a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul proprietatea sa din

Caracal, compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1050 mp ce

i-a fost expropriat prin Decretul nr. 45/1987 și pentru care a primit

despăgubiri în valoare de 80.495 lei.

Potrivit dispoziției nr. 3814 din 11

iunie 2004 emisă de Primarul municipiului Caracal notificarea a fost

soluționată în sensul că se vor acorda reclamantului B.N. măsuri reparatorii sub

formă de titluri de valoare nominală pentru imobilul în litigiu (art. 1) în

limita valorii echivalente a acestuia, respectiv suma de 444.209.182 lei.

Reclamantul B.N. a contestat

dispoziția menționată fiind nemulțumit că, deși expertul a stabilit valoarea

imobilului, clădire și teren la peste un miliard de lei, în mod arbitrar, prin

dispoziția emisă s-a reținut că valoarea bunului este de 444.209.182 lei și în

loc să i se aprobe despăgubiri bănești i s-au acordat titluri de valoare

nominală.

Tribunalul a constatat că imobilul

ce a constituit proprietatea reclamantului, nu poate fi restituit în natură așa

încât în conformitate cu art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-au stabilit

în mod legal măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală.

Cu privire la valoarea imobilului,

instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei efectuate în faza

administrativă și a stabilit că valoarea clădirii demolate este de 961.398.782

lei iar a terenului aferent este de 280.603.050 lei.

Scăzând din aceste sume valoarea

actualizată a despăgubirilor încasate de reclamant la momentul exproprierii,

respectiv 80.495 lei s-a ajuns la o valoare a imobilului de 585.372.232 lei în

loc de 444.209.182 lei cât s-a prevăzut în dispoziția contestată.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel atât reclamantul B.N. cât și pârâta D.G.F.P. Olt în nume propriu

și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică.

Prin decizia nr. 1325 din 19 mai

2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, au fost respinse ca

nefondate ambele apeluri cu motivarea că instanța de fond a aplicat corect

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 și a luat în considerare concluziile

expertizei bazată pe criteriile prevăzute de actele normative aplicabile cu

privire la valoarea imobilului din care s-a scăzut valoarea actualizată a

despăgubirilor, lucrare la care pârâții nu au formulat obiecțiuni.

În contra acestei ultime decizii au

declarat recurs reclamantul B.N. și pârâta D.G.F.P. Olt în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice criticând-o ca fiind nelegală.

În recursul său, contestatorul B.N. critică

hotărârea instanței de apel sub aspectul aplicării greșite a prevederilor Legii

nr. 10/2001 ce consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit.

Astfel, consideră că fără nici un

temei nu i s-au acordat măsuri reparatorii în valoare de 961.398.782 lei pentru

construcție și 280.603.056 lei pentru teren așa cum a stabilit expertul prin

lucrarea efectuată în faza administrativă, mai ales că imobilul expropriat se

afla în zona centrală a orașului.

Recurenta-intimată invocă motivele

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicită casarea

deciziei instanței de apel ca nemotivată.

Pe de altă parte, recurenta susține

că, nelegal, instanța de apel i-a imputat că nu a făcut obiecțiuni la raportul

de expertiză de evaluare a imobilului în litigiu, câtă vreme această lucrare

s-a efectuat în faza administrativă și nu cea judiciară.

Într-o altă critică, recurenta

precizează că valoarea imobilului avută în vedere de Comisia de aplicare a

Legii nr. 10/2001 este cea corectă și nu sumele stabilite de instanța de fond

care a luat în considerare suma de 267.241 lei/mp de teren calculată de expert

și care nu reflectă realitatea.

Recurenta-intimată

a invocat nulitatea recursului declarat de contestatorul B.N. care nu este

motivat în drept.

Înalta Curte va respinge excepția de

nulitate a recursului contestatorului invocată de recurenta-intimată întrucât

potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. dezvoltarea criticilor din recurs fac

posibilă încadrarea lor în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursurile declarate în cauză vor

fi respinse ca nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la recursul

contestatorului B.N. se va reține că, în mod judicios, instanța de apel a avut

în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 ce condiționează acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele expropriate de

restituirea valorii actualizate a despăgubirilor primite de proprietar.

Dispoziția legală menționată a

obligat instanțele să deducă din valorile stabilite de expert în faza

administrativă (pentru construcție 961.398.780 lei și pentru teren 280.603.050

lei) pentru imobil valoarea actualizată a despăgubirilor primite de

contestator.

Astfel, nu poate fi primită critica

recurentului că trebuiau acordate măsuri reparatorii la valorile calculate de

expert fără a se scade sumele actualizate primite ca despăgubire.

Referitor la recursul intimatei, se

constată că hotărârea instanței de apel a fost motivată în fapt și în drept așa

cum impune art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât critica sub

acest aspect este neîntemeiată.

De asemenea, se va reține că

instanța de apel a procedat legal confirmând hotărârea primei instanțe în ce

privește valoarea actualizată a terenului în litigiu calculată de expert pe

baza unor metode științifice ce reflectă realitatea și sunt mult mai

convingătoare decât simpla apreciere a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001

că valoarea terenului de 1050 mp situat în zona centrală a orașului Caracal ar

fi de 4 dolari SUA/mp.

Considerentul din hotărârea

instanței de apel prin care se impută intimatei că nu a formulat obiecțiuni la

expertiza efectuată în faza administrativă în care aceasta nu era implicată,

este greșit, dar nu atrage nulitatea deciziei pronunțate.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondate

recursurile declarate de contestatorul B.N. și intimata D.G.F.P. Olt în nume

Propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B.N. și de D.G.F.P. Olt în

nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 1325

din 19 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2006.