AFFAIRE GUZEL c. TURQUIE (N° 2)

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

27.07.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10;Violation de l'art. 6;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Dommage matériel - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédures nationale et de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE GUZEL c. TURQUIE (N° 2) (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA GÜZEL c. TURCIA (N (solicitarea nr. 65849/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 iulie 2006 DEFINIF 27/10/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Güzel c. Turcia (n 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( J.-P. Costa, președinte, A.B. Baka, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, e. Fura-Sandström, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și domnul Dolle, graffière de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 18 octombrie 2005 și 6 iulie 2006, Renunță la hotărârea pe care o aveți aici, adoptată la această ultimă dată, la originea cauzei se găsește o cerere (n 65849/01) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Hasan Celal Güzel ( La 18 octombrie 2005, Curtea (secțiunea) a decis să declare admisibile obiecțiile reclamantului reținute din încălcarea dreptului său la libertatea de exprimare și a necomunicarii avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație și inadmisibile restul cererii. Recurentul, fost ministru și deputat, s-a născut în 1945 și își are reședința în Ankara. La momentul respectiv, a fost președinte al Partidului Renașterii. La 13 iunie 1998, reclamantul a participat la o reuniune pe tema drepturilor omului, organizată de orașul Kayseri. La această manifestare, a ținut un discurs în calitate de președinte al partidului politic. La 17 noiembrie 1998, procurorul Republicii lângă curtea de securitate din statul Ankara l-a pus sub acuzare pe reclamant al șefului de culpă la □ și în lantură, pe baza unei distincții întemeiate pe dreptul unei religii, care a încălcat dispozițiile articolului 31 alineatul (2) din Codul penal anterior. În fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a explicat că a ținut un discurs politic și și-a exprimat opiniile în calitate de președinte al unui partid politic și a susținut că condamnarea sa constituia o încălcare a articolelor 7, 9, 10 și 11 din convenție. La 27 ianuarie 2000, Curtea de Securitate a statului l-a recunoscut pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la un an de închisoare, precum și la o amendă de 160 000 de lire turcești (TRL). (...) le privează pe surorile noastre de toate drepturile lor acționând în conformitate cu un așa-zis regulament adoptat în mod ilegal [și] în contradicție cu acest articol [,] această lege [lege aplicabilă în acest domeniu] (...) ce mentalitate poate admite să-i trateze ca pe niște cetățeni de clasa a doua din cauza eșarfelor lor, deoarece ele s-au acoperit din cauza convingerilor lor (...) în Turcia se vorbește despre problema fundamentalismului mincinos de un an și jumătate. Înalții responsabili ai statului, sub acoperirea luptei împotriva fundamentalismului, au început o luptă împotriva ținutei de îmbrăcăminte a poporului, împotriva convingerilor sale (...) Profesorii care refuză accesul studenților la cursuri din cauza eșarfelor lor sunt reacționari[,] sectari. La 4 februarie, tancurile au mărșăluit pur și simplu ca urmare a sărbătoririi serii de la Ierusalim (...) sub pretextul luptei împotriva fundamentalismului, ei luptă împotriva convingerii poporului (...) la 3 iulie 2000, Curtea de Casație a conchis hotărârea de primă instanță în conformitate cu avizul procurorului general din apropierea Curții de Casație, care nu a fost comunicată reclamantului. La 21 noiembrie 2000, reclamantul și-a pierdut suma de 160 000 TRL (mai puțin de 1 euro11). La 12 ianuarie 2001, în timp ce reclamantul nu începuse încă executarea pedepsei cu închisoarea, instanța de securitate a statului care a suspendat executarea acesteia pentru o perioadă de cinci ani în temeiul Legii nr. 4454. 12. La 29 ianuarie 2001, vicepreședintele Partidului Renașterii l-a informat pe procurorul general în apropierea Curții de Casație a aderării reclamantului la partid, din care a demisionat la 16 mai 1999 din cauza unei condamnări penale anterioare 13. La 13 martie 2001, procurorul general a solicitat Partidului Renașterii să pronunțe radierea reclamantului și a susținut că acesta din urmă nu putea fi admis în temeiul Legii nr. 4454 pentru că a fost deja executat pedeapsa privativă de libertate la data intrării în vigoare a legii menționate. 14. La 23 martie 2001, procurorul general a înaintat Consiliului Constituțional o cerere de a da un avertisment Partidului Renașterii pentru refuzul de a se conforma cererii de radiere. 15. La 19 iulie 2001, Consiliul Constituțional a respins această cerere și a considerat că intrarea în vigoare a legii nr. 4454 după executarea pedepsei privative de libertate nu se referea la aplicarea acesteia la pedepsele auxiliare care decurg dintr-o condamnare în temeiul articolului 312 din Codul penal anterior. Concluzia sa este că interdicția de a intra într-un partid politic sau într-o asociație ar trebui suspendată. II. DREPTUL ȘI PRATICUL INTERNELE PERTINENTE 16. Dreptul și practica internă relevante în vigoare la data faptei sunt descrise în Hotărârile precumbrahim Aksoy c. Turcia 2863/93, 30171/96 și 34535/97, § 41-42, 10 octombrie 2000), Kark. Turcia 4392/98, 23 septembrie 2003), Göçc. Turcia ([GC], n 36590/97, § 34, CEDH 2002 V) și Tosun c. Turcia 4124/02, 28 februarie 2006), precum și în Decizia Koç și Tambaș c. Turcia 46947/99, 24 februarie 2005). CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE 17. Reclamantul susține că condamnarea sa la infracțiune și-a încălcat dreptul la libertatea de gândire și de exprimare. În acest sens, se invocă articolele 9 și 10 din Convenție. Invocând art. 7 din Convenție coroborat cu articolele 9 și 10, reclamantul susține că art. 312 din vechiul cod penal nu a definit cu suficientă claritate elementele constitutive ale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 și art. 11 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost lovit din neeligibilitate și că a fost acuzat de o asociere sau un partid politic din cauza condamnării sale în temeiul art. 312 din vechiul cod penal. 18. Curtea consideră că este necesar să se examineze aceste obiecții sub aspectul art. 10 din Convenție, astfel de formulare. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 19. Guvernul pune accentul pe situația care a avut loc la momentul faptei. În această privință, el face referire la creșterea îngrijorătoare a activităților fundamentaliste și se referă la evenimentele de SEvas [1] . Acesta subliniază că discursul în litigiu coincide cu procedura de dizolvare a Refah Partsi care a constituit un centru de activitate contrar principiului laicității, care este unul dintre principiile fondatoare ale Republicii Turce. Acesta explică faptul că cuvintele reclamantului erau de natură să încurajeze mișcările fundamentaliste și anti-laice și concluzionează că intervenția în litigiu era necesară pentru protecția ordinii publice și prevenirea criminalității, precum și preeminența dreptului. Referindu-se la jurisprudența Curții, el subliniază că libertatea de exprimare nu este absolută și că este însoțită de obligații și responsabilități. În opinia sa, reclamantul a depășit limita criticii admisibile și cadrul unei discuții politice. 20. Reclamantul contestă aceste argumente și explică pur și simplu că a criticat diversele măsuri adoptate de autorități. În niciun moment, el nu a sprijinit grupurile fundamentaliste sau a sprijinit aderarea la acestea. În opinia sa, discursul său nu conține nicio declarație care ar putea aduce atingere ordinii publice sau ar putea pune în pericol regimul democratic. Singurul fapt de a-i invita pe cetățeni să-și folosească drepturile și libertățile, în special dreptul de a manifesta în mod pașnic, nu poate fi considerat ca încurajând grupurile fundamentaliste. Ingerința în dreptul său la libertatea de exprimare este nejustificată, cu atât mai mult cu cât și-a exprimat în calitate de președinte al unui partid politic. În cele din urmă, el contestă referirea la evenimentele din Sivas, care au avut loc cu șase ani înainte de discursul său, și la procedura de dizolvare a Refah Partsi , nicio legătură care nu poate fi stabilită între aceste evenimente și discursul său. 21. Curtea observă că nu este controversat între părți că condamnarea în litigiu constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, protejat de art. 10 alineatul (1). 22. 312 din vechiul cod penal. În acest sens, ea a avut deja ocazia de a se pronunța asupra previzibilității acestei dispoziții și a observat că aceasta nu conferă instanțelor naționale o marjă de apreciere excesivă pentru interpretarea elementelor constitutive ale dreptului la liberă circulație definit (a se vedea Öztürk c. Turcia [GC], nr. 22479/93, § 57, CEDH 1999 VI). Prin urmare, dreptul la libertatea de exprimare al reclamantului a fost prevăzut de legea . Aceasta consideră că ingerința în litigiu urmărea obiective compatibile cu alineatul (2) din art. 10, și anume prevenirea criminalității și apărarea ordinii publice. 23. În acest caz, întrebarea este dacă ..ingerința era necesară într-o societate democratică 24. Curtea a tratat deja probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 10 din convenție (a se vedea, în special, Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 38, CEDH 1999 IV, Öztürk , citată anterior, § 74, Comisia a examinat prezenta cauză în lumina jurisprudenței sale și consideră că nu există dovezi sau argumente convingătoare care să conducă la o concluzie diferită în acest caz și a acordat o atenție deosebită termenilor folosiți în discursul politic și contextului în care acesta a fost pronunțat. În această privință, Comisia a ținut seama de circumstanțele care privesc cazul supus examinării (a se vedea Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998, p. 1568, punctul 58). Reclamantul a luat cuvântul în calitate de președinte al partidului politic și a criticat acțiunile și politicile guvernului, în termeni pe care nu-i putem descrie drept virulenți. El și-a exprimat punctul de vedere pe teme sociale. Discursul constă într-o critică și ia forma unui discurs politic atât prin conținutul său, cât și prin termenii utilizați. 27. Curtea ia notă de faptul că instanțele naționale au considerat că discursul în litigiu conținea termeni care îi incită pe oameni să □ și să se deosebească pe baza unei distincții bazate pe dreptul la o religie. Comisia a examinat motivele care figurează în hotărârile instanțelor interne, care nu pot fi considerate în ele însele suficiente pentru a justifica ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (a se vedea mutatis mutandis Sürek c. Turcia (n [GC], n 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). Ea observă că reclamantul și-a exprimat în calitatea sa de om politic, în cadrul rolului său de lider al vieții politice turce, n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Sürek c. Turcia [GC], nr. 26682/95, § 62, CEDH 1999 IV, Gerger c. Turcia [GC], nr. 24919/94, § 50, 8 iulie 1999 28. Natura și povara pedepselor cauzate sunt, de asemenea, elemente care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează proporționalitatea ingerinței. În această privință, Curtea constată că reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de un an de închisoare, a cărei executare a fost suspendată timp de cinci ani și la 160 000 Comisia consideră că suspendarea executării pedepsei de care a beneficiat reclamantul, președintele unui partid politic, a avut ca efect cenzura parțială a activităților sale în perioada de suspendare și limitarea semnificativă a capacității sale de a expune public o critică care are locul său într-o dezbatere publică și a cărei existență nu poate fi negată (a se vedea Erdo 25723/94, § 72, CEDO 2000-VI și Asl Electrolux Güneș c. Turcia, nr. 53916/00, § 26, 27 septembrie 2005). 29. Având în vedere cele de mai sus, condamnarea în litigiu nu poate fi considerată necesară într-o societate democratică. Prin urmare, Curtea concluzionează că încălcarea articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUĂ DIN ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE 30. Reclamantul se plânge de lipsa de echitate în cadrul procedurii în fața Curții de Casație, în măsura în care nu a avut posibilitatea de a răspunde la avizul scris pe care procurorul general l-a prezentat Curții de Casație. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 31. Guvernul contestă afirmațiile reclamantului. 32. Curtea amintește că a examinat un litigiu identic cu cel prezentat de solicitant și a concluzionat că a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție ca urmare a necomunicarii avizului procurorului general, având în vedere natura observațiilor acestuia și a landului pentru un justițiabil din acest motiv să răspundă în scris (a se vedea Göç, citată anterior, § 55, Abdullah Ayd Electroluxn c. Turcia (n, n 63739/00, § 30, 10 noiembrie 2005, și, mai recent, Halis Do 368/an c. Turcia, nr. 75946/01, § 20-22, 7 februarie 2006 și Tosun, citată anterior, §§ 22-24. 33. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. 34. Prin urmare, art. 6 alin. (1) din Convenție a fost încălcat în speță. III. PRIVIND LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 35. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la ^ i ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă 36. Reclamantul a declarat că a suferit un prejudiciu material pe care îl evaluează la 50 În plus, acesta solicită repararea unei daune morale pe care aceasta o are și la 50 000 EUR. 37. Guvernul contestă aceste pretenții. 38. Curtea consideră că dovezile prezentate nu permit obținerea unei cuantificări precise a lipsei de câștig care rezultă pentru solicitant din încălcarea articolului 10 din Convenție (a se vedea în același sens, În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că Õ poate trece pentru că a încercat o anumită neplăcere din cauza împrejurărilor din speță. În ceea ce privește echitatea, conform articolului 41 din Convenție, Curtea îi acordă 4 000 EUR în acest sens. Procedură și cheltuieli de judecată 40. Reclamantul solicită 40. 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Ca dovadă, acesta furnizează un număr orar și o ieșire din cheltuielile de procedură de 565 950 000 TRL (aproximativ 450 EUR). 41. Guvernul contestă aceste pretenții. 42. Curtea amintește că, în temeiul articolului 41 din convenție, aceasta rambursează cheltuielile de care este stabilit că au fost suportate efectiv și în mod necesar și sunt de o valoare rezonabilă (a se vedea, printre altele, Nikolova c. Bulgaria [GC], n 31195/95, § 79, CEDH 1999 II). 43. Având în vedere elementele în posesia sa și jurisprudența sa în materie, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 EUR, indiferent de costuri, și la . Interese moratoriu 44. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, LA în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turce noi la rata aplicabilă la data Regulamentului (CE) nr. 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru daune morale (ii). 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli de judecată și cheltuieli de judecată iii. plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe venit începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză și apoi comunicată în scris la 27 iulie 2006 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululer Președinte Orașul Turcia. La 2 iulie 1993, în secolul al XVI-lea a avut loc un incendiu criminal în timpul festivităților lui Pir Sultan Abdal, șeful spiritual al Alevișilor (o ramură a lalului Islamului care este considerată foarte tolerantă) și a dus la decesul a treizeci și trei de persoane, inclusiv intelectuali și muzicieni care au participat la festivități.