ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1799/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 mai

2005, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 26534 din 21 aprilie 2005,

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 27

decembrie 1941 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data depunerii cererii.

Reclamantul a arătat că s-a născut

la 27 decembrie 1941, în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanța,

părinții săi fiind strămutați din Cadrilater, ca urmare a aplicării Tratatului

încheiat între România și Bulgaria, în anul 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 315 din 29 septembrie 2005, a admis

contestația, a anulat hotărârea contestată și a constatat că reclamantul are

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 27 decembrie 1941

- 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor de la 1 mai 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că reclamantul s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și a

suferit aceleași consecințe nefavorabile, ca și familia sa, astfel că este

îndrituit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, susținând că

reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de

lege.

Pe de altă parte, din actele depuse

la dosar rezultă neconcordanțe cu privire la părinții reclamantului și nici nu

s-a făcut dovada legăturii de rudenie cu Z.G., menționată în „declarațiunea” de

avere.

Recursul este întemeiat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În ceea ce privește cauza dedusă

judecății, într-adevăr, împrejurările invocate de intimatul-reclamant nu au

putut fi verificate suficient prin probele administrate, actele depuse la dosar

și declarația martorului C.M. nefiind pe deplin convingătoare.

Prin urmare, pentru a stabili cu

certitudine incidența prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 și pentru a vedea, astfel, dacă

intimatul-reclamant este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii,

trebuie determinată fără echivoc legătura de rudenie dintre acesta și Z.G., semnatara

„Declarațiunii” de avere.

Completarea probatoriului se impune

și în scopul de a se lămuri neconcordanțele ce apar cu privire la numele și

vârsta tatălui reclamantului.

Față de cele ce preced, în temeiul art.

313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată

și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru suplimentarea

probatoriului, prin orice mijloc de dovadă admis de lege, în sensul celor de

mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 315/CA din 29

septembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2006.