ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1799/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 30 mai 2005, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 26534 din 21 aprilie 2005, recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 27 decembrie 1941 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data depunerii cererii.

Reclamantul a arătat că s-a născut la 27 decembrie 1941, în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, părinții săi fiind strămutați din Cadrilater, ca urmare a aplicării Tratatului încheiat între România și Bulgaria, în anul 1940. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 315 din 29 septembrie 2005, a admis contestația, a anulat hotărârea contestată și a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 27 decembrie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor de la 1 mai 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile, ca și familia sa, astfel că este îndrituit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, susținând că reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, din actele depuse la dosar rezultă neconcordanțe cu privire la părinții reclamantului și nici nu s-a făcut dovada legăturii de rudenie cu Z.G., menționată în „declarațiunea” de avere. Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În ceea ce privește cauza dedusă judecății, într-adevăr, împrejurările invocate de intimatul-reclamant nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, actele depuse la dosar și declarația martorului C.M. nefiind pe deplin convingătoare. Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și pentru a vedea, astfel, dacă intimatul-reclamant este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, trebuie determinată fără echivoc legătura de rudenie dintre acesta și Z.G., semnatara „Declarațiunii” de avere. Completarea probatoriului se impune și în scopul de a se lămuri neconcordanțele ce apar cu privire la numele și vârsta tatălui reclamantului.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru suplimentarea probatoriului, prin orice mijloc de dovadă admis de lege, în sensul celor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 315/CA din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2006.