ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8621/2006

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 664/S din 15

noiembrie 2004, Tribunalul Brașov a admis în parte contestația formulată de

A.C.T., L.M. și L.H., în contradictoriu cu A.V.A.S. și a anulat decizia nr. 98

din 10 martie 2004, emisă de intimată.

Au fost respinse restul pretențiilor

contestatorilor și s-a luat act că nu s-a solicitat obligarea intimatei la

plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul reține, că din interpretarea

art. 23 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 rezultă că

persoana juridică notificată are obligația ca, în situația în care actele

doveditoare ale petenților sunt depuse în totalitate sau persoana îndreptățită

declară în mod expres că nu deține alte probe, să se pronunțe în termenul legal

asupra notificării. în ipoteza în care o dată cu notificarea nu sunt depuse

toate actele doveditoare necesare emiterii deciziei sau dispoziției, este

obligată să comunice acesteia împrejurarea că documentația depusă este

insuficientă și implicit să solicite depunerea actelor.

Această obligația fiind una legală,

stabilită în sarcina persoanei juridice deținătoare și în beneficiul notificatorului,

nu se poate proceda la soluționarea notificării dacă documentația nu este

completă, decât după solicitarea actelor lipsă.

În speță, intimata nu și-a îndeplinit

această obligație legală, deoarece a procedat la respingerea cererii, fără ca

în prealabil să pună în vedere contestatorilor să completeze actele doveditoare

prevăzute de lege, anterior expirării termenului stipulat pentru depunerea lor.

Reține tribunalul, că decizia contestată fiind

emisă cu încălcarea prevederilor art. 23.1 din Normele metodologice, se impune

anularea ei, pentru ca intimata, după urmarea procedurii prevăzută de acest

text, să emită o nouă decizie, pe baza înscrisurilor depuse și a celor care se

vor mai depune.

Referitor la cererea privitoare la obligarea

intimatei să acorde măsurile reparatorii, se reține că este neîntemeiată „față

de documentația incompletă și de faptul că urmează să se emită o nouă decizie".

Documentele necesare pentru dovedirea calității

de acționar sunt prevăzute de art. 32.1 și art. 32.2. din Normele metodologice,

înscrisuri care nu au fost depuse la dosar. De asemenea, nu au fost depuse

declarațiile la care face referire art. 32.4 din Normele metodologice, a căror

depunere este imperativă.

De aceea, instanța nu se poate pronunța

în sensul obligării intimatei la măsurile reparatorii prevăzute de lege, câtă

vreme nu au fost depuse toate înscrisurile doveditoare, pe care intimata are

obligația de a le solicita contestatorilor, anterior emiterii unei noi decizii.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr.

239/R din 9 martie 2005, a respins apelurile declarate de reclamanți și de

pârâtă, reținând că în privința apelului declarat de reclamanți se aplică art.

292 C. proc. civ. și se constată că nu există vreun motiv de ordine publică

care să conducă la existența vreunei nulități absolute.

Cu privire la apelul declarat de pârâtă, se

reține că art. 23 din Normele metodologice, pe care se întemeiază soluția

pronunțată de tribunal, reprezintă norma comună privind procedura

administrativă, însă chiar și în raport de pct.28, invocat de apelantă, „nu se

verifică susținerea că A.V.A.S. nu era obligată să solicite petenților

completarea documentației".

Reține instanța de apel, că la pct. 28.1 se

arată expres că obligația de a emite decizie sau dispoziție se prorogă numai

dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege „corespondența scrisă,

transmisă periodic, prin care se solicită actele doveditoare și se invită la

negociere". Rezultă că, potrivit art. 27 și art. 28 din lege, apelanta era

obligată să comunice petenților lipsurile notificării din punct de vedere al

actelor necesare soluționării, să îi invite la negociere și abia apoi, după

expirarea termenului prevăzut de art. 22, să emită decizia, cu motivarea lipsei

documentației.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâta A.V.A.S. care, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că notificarea trebuie

soluționată după procedura prevăzută de art. 23 din Normele metodologice pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001, care este norma comună. A.V.A.S. soluționează

notificările în raport de prevederile art. 28 din Normele metodologice, iar

instanța de apel, interpretând greșit dispozițiile acestui text, care

reprezintă numai situația în care se poate proroga emiterea dispoziției după

împlinirea termenului de 60 zile, a reținut că este stabilită obligația de a

cere completarea documentației.

Arată recurenta, că faptul nedepunerii actelor

de către intimații-reclamanți în termenul prevăzut de lege nu poate fi

interpretat ca o obligație pentru A.V.A.S. de a le cere să depună documentația,

că intimații nu se pot folosi în apărarea lor de necunoașterea legii și că

decizia contestată a fost emisă la data de 10 martie 2004, după expirarea

termenului prevăzut de lege.

Intimații nu au solicitat prorogarea

termenului pentru completarea documentelor, iar dacă se reține obligația

A.V.A.S. de a cere documentația, înseamnă că această instituție este obligată

să acorde părților asistență juridică.

Actele necesare pentru dovedirea calității de

asociat sunt prevăzute de pct. 32.2 din H.G. nr. 498/2003, respectiv „acțiunile

deținute sau copie de pe registrul acționarilor", iar necompletarea

dosarului cu aceste acte se datorează culpei intimaților.

Analizând recursul, în limita motivului de

nelegalitate invocat care face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că este fondat.

Hotărârea atacată este dată cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 23 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001 și greșita interpretare a prevederilor art. 28 din Normele

metodologice.

Cererea reclamanților fiind întemeiată

pe prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, termenul în care instituția

publică implicată în privatizare trebuia să emită dispoziția era cel prevăzut

de art. 32 alin. (6) din lege [art. 31 alin. (6) din legea republicată], care

prevedea „în termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei

îndreptățite sau în termenul prelungit conform art. 28 instituția publică

implicată în privatizare va stabili prin decizie sau, după caz, prin dispoziție

motivată valoarea recalculată a acțiunilor".

Textul citat făcând trimitere la art. 28

din lege (în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate), procedura după

care trebuia emisă dispoziția era cea prevăzută de acest text și de art. 28.1

din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și nu cea stabilită

de art. 23, așa cum s-a reținut prin hotărârea atacată.

Or, prin art. 28.1 din Normele metodologice nu

este stabilită obligația unității notificate de a cere notificatorului să

depună actele doveditoare.

Din conținutul textului, rezultă pentru

entitatea investită cu soluționarea notificării existența obligației de a emite

decizia în termenul prevăzut de lege (60 zile de la data notificării),

obligație care poate fi prorogată numai dacă aceasta, prin corespondență,

solicită actele doveditoare și, tot prin corespondență scrisă, solicitantul

cere expres prorogarea termenului pentru procurarea și depunerea actelor.

Prin urmare, purtarea acestei corespondențe

este prevăzută ca o posibilitate de prorogare a termenului pentru emiterea

dispoziției și nu ca o obligație pentru vreuna din părți.

Nici art. 23 din Normele metodologice nu

stabilește obligația unității notificate de a comunica în scris persoanei

îndreptățite că trebuie să depună actele doveditoare. Această comunicare este

prevăzută tot ca o posibilitate de prorogare a termenului de 60 zile pentru

emiterea dispoziției.

Față de prevederile O.U.G. nr. 10/2003,

termenul pentru depunerea actelor, în etapa administrativă, a expirat la data

de 1 iulie 2003 și, pentru că recurenta a emis decizia după expirarea acestui

termen (la 10 martie 2004), intimații-reclamanți au avut posibilitatea să

depună actele prevăzute de art. 32 din Legea nr. 10/2001, anterior emiterii

deciziei contestate.

De aceea, greșit prin sentința tribunalului,

păstrată prin decizia atacată, s-a dispus anularea dispoziției contestate, cu

motivarea că recurenta nu și-a îndeplinit obligația purtării corespondenței cu

reclamanții.

Stabilirea momentului până la care, în

etapa procedurii administrative, intimații reclamanți au putut depune actele

doveditoare nu a exclus posibilitatea acestora de a depune actele în instanță,

pentru că instanța nu are obligația să soluționeze procesul, în cadrul

procedurii judiciare, numai pe baza actelor depuse în etapa procedurii

administrative.

Intimații-reclamanți care puteau să

depună în instanță actele prevăzute de lege pentru dovedirea calității de

acționar, în

întâmpinarea formulată la instanța de apel au

precizat că au depus la prima instanță toate actele de care au înțeles să se

folosească în proces. Tribunalul însă a reținut că nu au fost depuse actele

prevăzute de art. 32 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.

10/2001, iar pentru acest motiv, prima instanță a respins cererea reclamanților

pentru acordarea de despăgubiri.

Reclamanții au declarat apel, fără să-1

motiveze și nu au atacat cu recurs decizia prin care apelul le-a fost respins.

Prin urmare, față de prevederile art. 28 din

Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și de precizarea

reclamanților că au depus la dosar actele de care au înțeles să se folosească

în proces, nu există motiv pentru reluarea procedurii administrative, așa cum greșit

s-a reținut prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat

de pârâtă va fi admis și se va casa decizia atacată, în parte.

Se va admite apelul declarat de pârâtă și va fi

schimbată în parte sentința apelată, în sensul că se va respinge contestația și

cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. 98 din 10 martie 2004, emisă de

A.V.A.S.

Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei

și se vor păstra restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de A.V.A.S.

împotriva deciziei civile nr. 239/R din 9 martie 2005 a Curții de Apel Brașov,

pe care o casează în parte.

Admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva

sentinței civile nr. 664/S din 15 noiembrie 2004 a Tribunalului Brașov, pe care

o schimbă în parte în sensul respingerii contestației și cu privire la cererea

de anulare a deciziei nr. 98 din 10 martie 2004, emisă de A.V.A.S.

Menține restul dispozițiilor deciziei

și păstrează restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006

•         D