ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3587/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 296 din 8 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului și, în consecință, a dispus anularea Ordinului nr. 3269 din 27 aprilie 2005, emis de pârât. În motivarea sentinței se reține că prin ordinul atacat, ministrul economiei și comerțului a mandatat reprezentanții Statului în Adunarea Generală a Acționarilor SC E.S. SA să numească o altă persoană în calitate de membru al consiliului de administrație și director general în locul reclamantului, iar reclamantul să rămână la dispoziția societății pe un post corespunzător pregătiri profesionale.

Acest ordin este nelegal, deoarece art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 74/2005 privind înfățișarea SC E.S. SA, stabilește o anumită procedură privind numirea și revocarea membrilor consiliului de administrație și a directorului general al filialei, procedură ce nu a fost respectată; potrivit actului normativ citat, numirea și revocarea acestor persoane, din categoria cărora face parte și reclamantul, se face pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a SC E. SA (acționarul unic al SC E.S. SA), iar mandatarea reprezentanților Statului din cadrul SC E. SA se face prin ordin al ministrului economiei și comerțului. În mod greșit, Ministerul Economiei și Comerțului a mandatat reprezentanții Statului în Adunarea Generală a Acționarilor a SC E.S.

SA să numească o altă persoană în calitate de membru al Consiliului de Administrație și director general în locul reclamantului. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, Ministerul Economiei și Comerțului, susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și cu aplicarea greșită a art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum și a art. 6 din H.G. nr. 74/2005.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit, instanța a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată, motivând că la data formulării excepției trecuseră mai mult de 30 de zile de la data inițierii de către reclamantul-intimat a procedurii prealabile obligatorii, prevăzute imperativ de Legea nr. 554/2004; în speță, cererea introductivă de instanță a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, iar prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt imperative, în sensul că acordă reclamantului posibilitatea de a sesiza instanța judecătorească competentă, numai dacă persoana care pretinde vătămarea unui drept, este nemulțumită de răspunsul dat de autoritatea emitentă a actului, în urma plângerii prealabile sau dacă au trecut cel puțin 30 de zile de la înregistrarea plângerii și autoritatea emitentă nu a dat solicitantului nici un răspuns.

Instanța de fond ar fi trebuit să constate că acțiunea reclamantului este prematur introdusă și să o respingă ca atare. În ceea ce privește interpretarea art. 6 din H.G. nr. 74/2005, recurentul arată că actul care conduce la revocarea din funcția de director general și membru în consiliul de administrație al SC E.S. SA a reclamantului, este hotărârea Adunării Generale a Acționarilor acestei societăți, și nu Ordinul nr. 3269/2005, emis de Ministerul Economiei și Comerțului. Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a SC E.S. SA a aprobat în unanimitate revocarea reclamantului din funcțiile menționate, iar Ordinul nr. 3269/2005 este doar un act premergător acestei hotărâri care nu avea cum să lezeze drepturile sau interesele legitime ale reclamantului.

În plus, acest ordin a fost legal emis, în conformitate cu art. 6 din H.G. nr. 74/2005 care prevede că schimbarea directorului general și a membrilor consiliului de administrație ai SC E.S. SA este de competența Adunării Generale a Acționarilor acesteia, în baza Ordinului mandat al ministrului economiei și comerțului și a Adunării Generale a Acționarilor a SC E. SA, iar numirea reclamantului în funcțiile de director general și membru în consiliul de administrație al SC E.S. SA s-a făcut în mod identic cu revocarea acestuia din funcțiile arătate: s-a emis un ordin identic cu ordinul a cărui anulare se solicită, apoi a urmat hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a SC E. SA nr. 6/2005 și apoi s-a adoptat hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1/2005 a SC E.S.

SA. În drept, motivele de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Astfel, soluția instanței de fond, referitoare la excepția prematurității acțiunii, este corectă și în concordanță cu scopul prevederilor art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004. Procedura administrativă prealabilă a fost reglementată tocmai pentru a da posibilitatea autorității administrative să-și revoce propriul act, atunci când, în urma reclamației administrative formulate de persoana vătămată într-un drept sau interes legitim, constată că actul este nelegal, iar nu pentru a crea un impediment formal în ceea ce privește accesul la justiție.

În speță, deși reclamantul-intimat a formulat acțiunea, anterior expirării termenului de 30 de zile de la înregistrarea plângerii prealabile, acest termen se împlinise la data depunerii întâmpinării de către pârâtul-recurent și anterior primului termen de judecată, fără ca autoritatea pârâtă să-și exprime intenția de a reveni asupra propriului act. În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile nesoluționării în termenul legal a unei cereri, în sensul art. 1 și a art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, soluția contrară fiind de un formalism excesiv. În ceea ce privește legalitatea Ordinului nr. 3269 din 27 aprilie 2005, instanța de fond a constatat în mod temeinic că potrivit art. 6 alin. (3) din H.G.

nr. 74/2005 privind înființarea SC E.S. SA, Consiliul de Administrație al SC E.S. SA este format din 5 membri, din care unul este directorul general al filialei, numiți și revocați de adunarea generală a acționarilor a noii societăți comerciale, pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor SC E. SA, adoptate în baza mandatului emis de ministrul economiei și comerțului. SC E. SA are reprezentanți în consiliul de administrație al filialei, dintre care unul este președintele consiliului de administrație. Din conținutul normelor citate rezultă că ministrul economiei și comerțului are prerogativa de a da mandat pentru adoptarea unei hotărâri, Adunării Generale a Acționarilor a SC E. SA, care să stea la baza adoptării unei hotărâri ulterioare, de numire sau revocare din funcție a membrilor Consiliului de Administrație, de către SC E.S.

SA. În condițiile în care adunările generale ale acționarilor celor două societăți comerciale nu se confundă, fiind entități distincte, este evident că a fost încălcată o normă de competență stabilită prin hotărâre de guvern, vătămarea produsă reclamantului-intimat fiind aceea că s-a procedat la revocarea sa din funcție în baza mandatului emis de Ministerul Economiei și Comerțului, eludându-se condiția adoptării inclusiv a unei hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor a SC E. SA. În ceea ce privește argumentul invocat de recurent, în sensul că la numirea în funcție a reclamantului-intimat s-ar fi procedat în mod similar, acesta este nerelevant, deoarece actele respective nu fac obiectul acțiunii în justiție, iar Curtea nu are competența de a le supune unei analize.

Pentru considerentele menționate, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, atât în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, cât și în ceea ce privește caracterul nelegal al actului atacat și existența unei vătămări produse persoanei într-un drept al său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Comerțului împotriva sentinței civile nr. 296 din 8 februarie 2006 și a încheierii din 19 octombrie 2005 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2006.