ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ, reclamanta T.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 17309 din 9 mai 2005 și

obligarea pârâtei la recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 688 din 26

octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.E. și a

dispus anularea hotărârii nr. 17309 din 9 mai 2005, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj. A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul

de persoană refugiată pentru perioada 15 ianuarie 1941 - 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de

1 aprilie 2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de recurs a reținut că familia reclamantei a fost amenințată de

legionari și a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu, fiind,

astfel, făcută dovada persecuției etnice.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a motivat, în esență, că

așa zisul refugiu a avut loc în anul 1942, din localitatea Viișoara, județul

Cluj, localitate aflată sub administrația Statului român, schimbul de domiciliu

nefiind urmare a persecuției etnice.

Recursul este nefondat:

Din declarațiile martorilor se

reține că familia reclamantei a fost nevoită să părăsească localitatea de

domiciliu, Vlaha și să se refugieze la Cluj, fiind amenințată de legionari și

îndemnată să părăsească teritoriul, pe motiv că vorbesc limba maghiară, iar

medicii refuzau să consulte copiii din familie.

În mod corect a reținut instanța de

fond că mutarea reclamantei și a familiei sale într-o altă localitate, decât

cea de domiciliu, chiar justificată pe relația amenințării și atitudinii

autorităților, constituie persecuție etnică.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 688 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2006.