ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ, reclamanta T.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 17309 din 9 mai 2005 și obligarea pârâtei la recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 688 din 26 octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.E. și a dispus anularea hotărârii nr. 17309 din 9 mai 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată pentru perioada 15 ianuarie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că familia reclamantei a fost amenințată de legionari și a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu, fiind, astfel, făcută dovada persecuției etnice. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a motivat, în esență, că așa zisul refugiu a avut loc în anul 1942, din localitatea Viișoara, județul Cluj, localitate aflată sub administrația Statului român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuției etnice.

Recursul este nefondat: Din declarațiile martorilor se reține că familia reclamantei a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, Vlaha și să se refugieze la Cluj, fiind amenințată de legionari și îndemnată să părăsească teritoriul, pe motiv că vorbesc limba maghiară, iar medicii refuzau să consulte copiii din familie. În mod corect a reținut instanța de fond că mutarea reclamantei și a familiei sale într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, chiar justificată pe relația amenințării și atitudinii autorităților, constituie persecuție etnică. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 688 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2006.