ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2734/2007

Deliberând asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 432 din 22

aprilie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția

lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive, ca neîntemeiată; a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâtele A.N.Î.F. și A.M.I.F.R.A.,

sucursala Teritorială Argeș-Buzău, astfel cum a fost modificată, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în cauză nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului

a cărui restituire o solicită reclamantul C.C. și dacă reclamantul a deținut

imobilul în litigiu în momentul preluării abuzive.

De asemenea, s-a reținut că

reclamantul și autorii săi nu figurează înscriși în registrele agricole din

anii 1948-1951; 1956-1958; 1989-1963 și că în atare situație reclamantul nu a

făcut dovada celor susținute în sentință că este proprietarul imobilului

revendicat.

S-a mai reținut că reclamantul a

notificat-o pe pârâta SC Î.F. în condițiile art. 21 și art. 22 din Legea nr.

10/2001, cu privire la imobilul în litigiu iar pârâta a răspuns notificării

respective. În atare situație, are legitimare procesuală activă reclamantul

care a notificat unitatea deținătoare și căruia i s-a răspuns prin decizia

contestată, iar legitimare procesuală pasivă are pârâta - unitatea ce a fost

notificată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 239 din 2 iunie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamantul C.C. împotriva sentinței civile nr. 432 din 22 aprilie 2005

pronunțată de Tribunalul București în contradictoriu cu pârâții A.N.Î.F. și

A.N.Î.F. RA, sucursala Teritorială Argeș-Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că nu s-a probat de către reclamantul C.C. momentul la care

imobilul în litigiu a fost preluat și nici modul de preluare precum nici faptul

dacă imobilul în litigiu era deținut de către reclamant în momentul preluării.

Deci, imobilul nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționate a declarat recurs reclamantul C.C. criticând-o ca fiind nelegală,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 1, 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanțele în mod greșit au

reținut că nu s-a făcut dovada proprietății imobilului în litigiu situat în

comuna Pișcani, județul Argeș, de vreme ce din probele existente la dosar

rezultă contrariul.

De asemenea, deși s-a probat că

imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, totuși s-a reținut că în momentul

preluării, imobilul nu a fost stăpânit de reclamant.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Reclamantul C.C. a revendicat în

condițiile art. 22-23 din Legea nr. 10/2001 republicată imobilul, casă și

terenul aferent în suprafață de 3000 mp, situat în comuna Pișcani, județul

Argeș.

Unitatea deținătoare a imobilului în

litigiu, S.N. Î.F. SA, sucursala Argeș, prin decizia nr. 960 din 5 mai 2000 a

respins notificarea reclamantului ca neîntemeiată.

Instanțele, de fond și apel, au

reținut că reclamantul nu a făcut dovada proprietății cu privire la imobilul

din litigiu, a preluării abuzive a acestuia și dacă imobilul a fost deținut în

momentul preluării abuzive de către reclamant.

Din perspectiva criticilor formulate

de reclamantul C.C. în sensul că instanțele în mod greșit au reținut că

reclamantul nu a făcut dovada proprietății imobilului în litigiu și că în

momentul preluării abuzive a imobilului acesta nu ar fi fost deținut de

reclamant, criticile apar ca fondate.

Instanțele au făcut o apreciere

eronată a unora dintre probele administrate în cauză iar unele din probe

existente la dosarul cauzei au fost ignorate. Din această ultimă categorie de

probe avem în vedere: actul de proprietate xeroxat ilizibil, dar poate fi

solicitat originalul, f. 39 dosar fond; sentința civilă nr. 2935 din 13

octombrie 1988 a Judecătoriei Câmpulung Muscel, Argeș, f. 42 dosarul de fond;

Partajul voluntar, f. 122 dosar fond; adeverința nr. 349 din 30 aprilie 1997

emisă de Primăria Dărmănești, fila 98 dosar fond.

Sub acest aspect, recursul este

fondat și urmează a fi admis.

Instanța de recurs nu poate însă

hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc.

civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei vor fi stabilite

pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Toate cele învederate impun casarea

cu trimitere a cauzei în temeiul art. 313 C. proc. civ., la instanța de grad.

Instanța de trimitere va judeca din

nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei

hotărâre a fost casată, în funcție de actele existente la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul C.C. împotriva deciziei nr. 239 din 2 iunie 2006 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.