ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2734/2007

Deliberând asupra recursului de față; Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 432 din 22 aprilie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată; a respins acțiunea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâtele A.N.Î.F. și A.M.I.F.R.A., sucursala Teritorială Argeș-Buzău, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului a cărui restituire o solicită reclamantul C.C. și dacă reclamantul a deținut imobilul în litigiu în momentul preluării abuzive.

De asemenea, s-a reținut că reclamantul și autorii săi nu figurează înscriși în registrele agricole din anii 1948-1951; 1956-1958; 1989-1963 și că în atare situație reclamantul nu a făcut dovada celor susținute în sentință că este proprietarul imobilului revendicat. S-a mai reținut că reclamantul a notificat-o pe pârâta SC Î.F. în condițiile art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul în litigiu iar pârâta a răspuns notificării respective. În atare situație, are legitimare procesuală activă reclamantul care a notificat unitatea deținătoare și căruia i s-a răspuns prin decizia contestată, iar legitimare procesuală pasivă are pârâta - unitatea ce a fost notificată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 239 din 2 iunie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinței civile nr. 432 din 22 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București în contradictoriu cu pârâții A.N.Î.F. și A.N.Î.F. RA, sucursala Teritorială Argeș-Buzău. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că nu s-a probat de către reclamantul C.C. momentul la care imobilul în litigiu a fost preluat și nici modul de preluare precum nici faptul dacă imobilul în litigiu era deținut de către reclamant în momentul preluării. Deci, imobilul nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001. Împotriva deciziei civile mai sus menționate a declarat recurs reclamantul C.C.

criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 1, 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece: - Instanțele în mod greșit au reținut că nu s-a făcut dovada proprietății imobilului în litigiu situat în comuna Pișcani, județul Argeș, de vreme ce din probele existente la dosar rezultă contrariul. De asemenea, deși s-a probat că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, totuși s-a reținut că în momentul preluării, imobilul nu a fost stăpânit de reclamant. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Reclamantul C.C. a revendicat în condițiile art. 22-23 din Legea nr. 10/2001 republicată imobilul, casă și terenul aferent în suprafață de 3000 mp, situat în comuna Pișcani, județul Argeș.

Unitatea deținătoare a imobilului în litigiu, S.N. Î.F. SA, sucursala Argeș, prin decizia nr. 960 din 5 mai 2000 a respins notificarea reclamantului ca neîntemeiată. Instanțele, de fond și apel, au reținut că reclamantul nu a făcut dovada proprietății cu privire la imobilul din litigiu, a preluării abuzive a acestuia și dacă imobilul a fost deținut în momentul preluării abuzive de către reclamant. Din perspectiva criticilor formulate de reclamantul C.C. în sensul că instanțele în mod greșit au reținut că reclamantul nu a făcut dovada proprietății imobilului în litigiu și că în momentul preluării abuzive a imobilului acesta nu ar fi fost deținut de reclamant, criticile apar ca fondate. Instanțele au făcut o apreciere eronată a unora dintre probele administrate în cauză iar unele din probe existente la dosarul cauzei au fost ignorate.

Din această ultimă categorie de probe avem în vedere: actul de proprietate xeroxat ilizibil, dar poate fi solicitat originalul, f. 39 dosar fond; sentința civilă nr. 2935 din 13 octombrie 1988 a Judecătoriei Câmpulung Muscel, Argeș, f. 42 dosarul de fond; Partajul voluntar, f. 122 dosar fond; adeverința nr. 349 din 30 aprilie 1997 emisă de Primăria Dărmănești, fila 98 dosar fond. Sub acest aspect, recursul este fondat și urmează a fi admis. Instanța de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei vor fi stabilite pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Toate cele învederate impun casarea cu trimitere a cauzei în temeiul art. 313 C. proc.

civ., la instanța de grad. Instanța de trimitere va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată, în funcție de actele existente la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei nr. 239 din 2 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.