ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3417/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 551/C/2004

pronunțată la 1 iunie 2004 Tribunalul Bihor a admis în parte contestația

formulată de N.S. precum și B.E.K.J. în contradictoriu cu Primarul municipiului

Oradea, Primăria municipiului Oradea și a dispus anularea dispoziției de

respingere a notificării nr. 1704 din 24 octombrie 2003, emisă de Primarul municipiului

Oradea.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

constatat că petenții sunt îndreptățiți la restituirea imobilului din Oradea, înscris

în C.F. colectivă 23700 Oradea și C.F. individual Oradea, cu nr. top 1796/III,

1797/III în condițiile Legii nr. 10/2001 și drept consecință a dispus obligarea

Primarului municipiului Oradea să emită o nouă dispoziție de restituire în

natură a imobilului în favoarea petenților.

Instanța a reținut că apartamentul

în litigiu a fost deținut în proprietate de cei doi petenți împreună cu mama

acestora și a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974,

fără a se fi plătit despăgubirile la care fac referire procesele-verbale și

actele de preluare a imobilului.

Instanța a reținut că în speță

contestatorilor nu le erau incidente dispozițiunile Decretului nr. 223/1974,

deoarece având cetățenia maghiară și plecând în Ungaria, nu se putea considera

că au părăsit țara nici legal și nici ilegal cu atât mai mult nu s-a făcut

dovada unei cereri în acest sens.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

nr. 102 din 15 februarie 2005 a menținut soluția tribunalului, respingând ca

nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Oradea.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Primarul municipiului Oradea, solicitând în temeiul H.G. nr. 498/2003,

admiterea acesteia, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și

menținerea dispoziției nr. 1704 din 24 octombrie 2003.

În motivarea recursului se arată că,

imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974

acordându-se despăgubiri și ca urmare, potrivit art. 1.4. B din normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003,

foștii proprietari, respectiv contestatorii nu mai sunt îndreptățiți la

acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 deoarece

preluarea imobilului s-a făcut de stat cu titlu iar despăgubirile acordate sunt

rezonabile.

Recursul este nefondat.

Este de necontestat că imobilul în

litigiu aparținând contestatorilor și autoarei acestora, N.E., a fost preluat

de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974 și transcris în C.F. în favoarea

Statului Român. Deși în procesele-verbale și actele de preluare se face

referire la plata unor despăgubiri pentru imobilul preluat, statul, în temeiul

art. 1169 C. civ., nu a probat faptul pozitiv al achitării efective a

despăgubirilor și chiar dacă acele despăgubiri a existat, acest fapt nu este de

natură a demonstra că despăgubirile au fost echitabile și că preluarea nu a

fost abuzivă. Atari despăgubiri la valoarea actualizată pot fi doar deduse,

dacă măsurile reparatorii acordate sunt în echivalent sau restituite de cel

îndreptățit, dacă măsurile reparatorii constau în restituirea în natură a

bunului, conform art. 11 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea

nr. 247/2005.

Distincția pe care art. 1 B pct. 2

din normele metodologice aprobate prin H.G. 498/2003 o face în aplicarea

Decretului nr. 223/1974 considerând pentru ipoteza în care locuința a fost

înstrăinată către stat că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind

îndestulată rezonabil prin prețul primit, adaugă la lege și nu poate căpăta

eficiență juridică, de vreme ce normele metodologice trebuie să fie conforme

legii pe care o interpretează și îi asigură executarea.

De altfel, contestatorilor nici nu

le era incident Decretul nr. 223/1974, deoarece având cetățenia maghiară și

plecând în Ungaria, respectiv în țara a cărei cetățenie o aveau, nu se poate

spune că au părăsit România, indiferent de modalitatea legală sau ilegală a

plecării.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de Primarul Municipiului Oradea este nefondat și va fi

respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Primarul Municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 102 din 15

februarie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2006.