ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7358/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La data de 7 decembrie 2006, Curtea Militară de Apel a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul Istrate C.C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu referire la art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, 333 alin. (2) C. pen., 192 alin. (1) și (2) C. pen. și 20 raportat la art. 174, 175 lit. a) și c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Prin încheierea de la aceeași dată, pronunțată în dosarul nr. 103/2006, Curtea Militară de Apel a menținut starea de arest a inculpatului cu motivarea că aceasta a fost luată cu respectarea prevederilor legale, iar temeiurile ce au fost avute în vedere la data la care a fost luată se mențin și în prezent.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.C.C. prin care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, întrucât, pe de o parte, au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri iar, pe de altă parte, judecata poate avea loc și cu persoana sa în stare de libertate, având în vedere faptul că în cauză au fost administrate probele necesare, și deci nu există pericolul influențării în sens negativ al acestora. Recursul declarat de inculpatul I.C.C. este nefondat. Din întreg materialul probator existent la dosar se constată că temeiul juridic al arestării preventive a inculpatului l-a constituit prevederile art. 148 lit. e) și h) C. proc.

pen. [(în prezent art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006)], respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, temei care se menține și în momentul de față. Mai mult chiar, între timp, în contra inculpatului a fost pronunțată, în primă instanță, o hotărâre de condamnare care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să confirme, că acesta a săvârșit faptele pentru care este judecat. În consecință, pentru aceste considerente urmează a constata că recursul declarat de inculpatul I.C.C. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C.C. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel, pronunțată în dosarul nr. 103/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2006.