ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7358/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

La data de 7 decembrie 2006,

Curtea Militară de Apel a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive, luată față de inculpatul Istrate C.C. trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C.

pen., cu referire la art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, 333 alin.

(2) C. pen., 192 alin. (1) și (2) C. pen. și 20 raportat la art. 174, 175 lit.

a) și c) și art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prin încheierea de la

aceeași dată, pronunțată în dosarul nr. 103/2006, Curtea Militară de Apel a

menținut starea de arest a inculpatului cu motivarea că aceasta a fost luată cu

respectarea prevederilor legale, iar temeiurile ce au fost avute în vedere la

data la care a fost luată se mențin și în prezent.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.C.C. prin care a solicitat

revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, întrucât, pe

de o parte, au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri

iar, pe de altă parte, judecata poate avea loc și cu persoana sa în stare de

libertate, având în vedere faptul că în cauză au fost administrate probele

necesare, și deci nu există pericolul influențării în sens negativ al acestora.

Recursul declarat de

inculpatul I.C.C. este nefondat.

Din întreg materialul

probator existent la dosar se constată că temeiul juridic al arestării

preventive a inculpatului l-a constituit prevederile art. 148 lit. e) și h) C.

proc. pen. [(în prezent art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 356/2006)], respectiv că inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și

există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică, temei care se menține și în momentul de față.

Mai mult chiar, între timp,

în contra inculpatului a fost pronunțată, în primă instanță, o hotărâre de

condamnare care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să confirme, că

acesta a săvârșit faptele pentru care este judecat.

În consecință, pentru aceste

considerente urmează a constata că recursul declarat de inculpatul I.C.C. este

nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.C.C. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2006 a

Curții Militare de Apel, pronunțată în dosarul nr. 103/2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 22 decembrie 2006.