ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1060/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1060/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față constată:
Cu notificările nr. 680/2001, nr.
441/2001 și nr. 494/2001, petiționarii
D.E.M.G., D.A.E. și D.L.F., în calitate de nepoți ai
lui D.F., au cerut restituirea, în natură, a imobilului situat în Municipiul
Miercurea Ciuc, înscris în C.F. a localității Jigodin sub nr. top 2592, 2593 și
2596, preluat de stat prin naționalizare poz. 11 la anexa Decretului nr.
92/1950.
Petiționarii
arată că, în procedura Legii nr. 112/1995, prin hotărârea nr. 239/1997 a fost
acordată primei petiționare o despăgubire de 138.986.932 lei și că, în prezent,
imobilul este afectat activității Grădiniței nr. 3 din localitate.
Prin dispoziția nr. 668 din 5
septembrie 2002 Primarul Municipiului Miercurea Ciuc a respins cererea
petiționarilor reținând că, în raport de dispozițiile art. 16 din Legea nr.
10/2001, imobilele ocupate de unități bugetare din învățământ, cum este și cel
în litigiu, sunt exceptate de la restituirea în natură.
Prin cererea înregistrată la 10
octombrie 2002, reclamantele D.E.M.G. și C.T. au cerut anularea dispoziției
menționate și restituirea în natură a imobilului în litigiu.
În motivarea cererii se arată că
prin dispoziția alin. (4) al art. 16 din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la
interdicția instituită prin aliniatele anterioare ale aceluiași articol,
persoanelor ale căror bunuri au fost preluate de stat pe căi ilicite pot cere
restituirea în natură, fiind irelevant sub acest aspect faptul că acestea sunt
ocupate de unități de învățământ.
Așa fiind, cum imobilul în litigiu a
fost preluat de stat în mod abuziv, autorul lor fiind exceptat de la naționalizare
prin dispoziția art. II din Decretul nr. 92/1950, reclamantele apreciază că în
speță era dată situația de excepție prevăzută de art.16 alin.4 din lege, sens
în care se solicită ca imobilul să le fie restituit în natură.
Reclamanta C.T. invocă în susținerea
pretenției sale și omisiunea primarului de a se pronunța și cu privire la
cererea sa pe care i-a notificat-o împreună cu prima reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 470 din 26
martie 2003 Tribunalul Harghita a respins cererea formulată de reclamantele
D.E.M.G. și C.T.
În motivarea sentinței s-a reținut
că imobilul în litigiu aparține domeniului public al municipiului Miercurea
Ciuc fiind ocupat de o unitate bugetară de învățământ caz în care restituirea
sa în natură s-ar putea dispune numai dacă nu ar mai fi necesar scopului legal
stabilit, ceea ce nu este cazul în speță, împrejurare în care, în raport de
dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cererea reclamantelor nu
poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta
D.E.M.G. susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile
art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în redactarea de la data notificării
cererii, dispoziții care permiteau restituirea în natură a imobilelor deținute
de stat fără titlu valabil, cum este și cazul celui în litigiu, interdicția
prevăzută de alin. (1) a art. 16 din lege fiind aplicabilă doar imobilelor
preluate de stat cu titlu valabil.
Susține reclamanta că în speță nu
pot fi aplicate nici dispozițiile O.U.G. nr. 184 din 12 decembrie 2002, prin
care au fost abrogate dispozițiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,
întrucât aplicarea acestora ar constitui o încălcare a principiului
neretroactivității legii civile precum și a dispozițiilor art. 480 C. civ. și a
prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Prin decizia nr. 150/A din 28
octombrie 2003 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei, în
interpretarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001 în redactarea
inițială a legii, instanța apreciază că prin aceste dispoziții legiuitorul a
instituit principiul nerestituirii în natură a imobilelor care, la data
apariției legii, aparțin domeniului public de interes local, foștii proprietari
fiind îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
În interpretarea aceluiași articol
[art. 16 alin. (3)], instanța de apel reține că foștii proprietari pot cere
restituirea în natură a unor astfel de imobile doar la data încetării
afectațiunii prevăzute de art. 16 alin. (1), interpretare care apreciază că
este confirmată și prin modificarea legislativă adusă în cursul judecății
acestui articol prin dispozițiile O.U.G. nr. 184/2002.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs apelanta invocând greșita interpretare și a aplicare a dispozițiilor
art. 16 din Legea nr. 10/2001 în cauza dedusă judecății precum și
neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 184/2002.
Reiterează recurenta aspectele de
fapt arătate prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de apel,
susținând că atâta timp cât autorul său era exceptat de la naționalizare,
titlul invocat de stat pentru deținerea imobilului în litigiu nu este valabil,
caz în care, imobilul este supus restituirii în natură, conform art. 16 alin.
(4) din lege, pentru astfel de bunuri neoperând interdicția de restituire
prevăzută de art. 16 alin. (1) din lege.
Analizând criticile formulate de
reclamantă care se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. instanța constată următoarele:
În drept, potrivit art. 16 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001 (în redactarea inițială), pentru categoriile de imobile
enumerate, inclusiv cele ocupate de unități bugetare de învățământ, necesare în
vederea continuării activității de interes public, social cultural sau obștesc,
foștilor proprietari li se acordă doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin dispoziția legală menționată se
instituia o interdicție de restituire în natură a categoriilor de imobile
menționate și care erau afectate desfășurării activităților menționate.
Interdicția menționată, potrivit
alin. (4) al art. 16, nu se aplica însă acelor imobile care au fost preluate de
stat fără titlu, fiind irelevant sub acest aspect faptul că aceste imobile sunt
sau nu ocupate de unitățile enumerate la alin. (1).
Ca atare, în cazul litigiilor
referitoare la imobilele din categoria celor prevăzute la art. 16 alin. (1),
prejudicial stabilirii categoriei de măsuri reparatorii la care foștii
proprietari ori moștenitorii acestora ar fi fost îndreptățiți, instanțele aveau
obligația de a stabili dacă bunurile au fost preluate de stat cu titlu, caz în
care opera interdicția prevăzută de alin. (1) al art. 16 sau fără titlu
valabil, caz în care interdicția era inoperantă.
Or, în speță, în mod necontestat,
imobilul în litigiu este ocupat de Grădinița nr. 3 Miercurea Ciuc,
încadrându-se în categoria imobilelor prevăzute de art. 16 alin. (1) din lege.
Referitor la acest imobil atât la
judecata în primă instanță cât și în apel reclamanta a contestat valabilitatea
titlului statului și a susținut că, atâta timp cât imobilul a fost preluat fără
titlu nu se aplică interdicția de retrocedare în natură prevăzută de art. 16
alin. (1).
Omisiunea instanțelor de a verifica
valabilitatea titlului statului, concluzionând, fără vreo analiză a apărărilor
și argumentelor invocate de reclamantă în justificarea pretențiilor sale, că
imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură întrucât ar aparține
domeniului public de interes local, este esențială și echivalează cu o
necercetare în fond a procesului.
Așa fiind, în baza art. 316 C. proc.
civ. se impune casarea hotărârilor și reluarea judecății.
Cu ocazia rejudecării, instanțele
vor ordona probe pentru identificarea cu claritate a imobilului a cărui
retrocedare se cere și, în analiza argumentelor invocate de reclamantă în
justificarea faptului că imobilul în litigiu este supus restituirii în natură,
vor avea în vedere, prin prisma principiilor care reglementează aplicarea în
timp a legii civile, modificările aduse dispozițiilor Legii nr. 10/2001 prin Legea
nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta D.E.M.G.
împotriva deciziei nr. 150A din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș,
secția civilă.
Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr.
470 din 26 martie 2003 a Tribunalului Harghita și trimite cauza aceluiași
tribunal pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
1 februarie
2006.