ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3941/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 200

din 26 aprilie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.E.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut că în mod corect Casa Județeană de Pensii Cluj, prin

hotărârea nr. 16224 din 17 februarie 2005, i-a respins cererea privind

stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, întrucât reclamanta

nu a făcut dovada persecuției etnice, ca și motiv al refugiului din localitatea

Vlaha, în localitatea Cluj.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta care a susținut, în esență, că prima instanță a

soluționat greșit cererea, întrucât familia sa a fost persecutată de

autoritățile românești datorită apartenenței la etnia maghiară, fapt ce a

determinat refugiul din localitatea Vlaha, aflată sub administrație românească,

în localitatea Cluj, aflată sub administrație ungurească.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovedirea situațiilor

prevăzute de art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale

eliberate la cerere de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu

este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză, din probele administrate,

respectiv declarațiile martorilor F.A. și D.V. rezultă că familia reclamantei,

împreună cu reclamanta, s-a refugiat, în urma Dictatului de la Viena, din localitatea Vlaha, aflată sub administrație românească, în localitatea Cluj,

datorită persecuțiilor la care au fost supuși de autoritățile românești, pentru

motivul că aparțineau etniei maghiare.

Rezultă, așadar, că în cauză

sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru a

fi îndreptățită reclamanta, la beneficiul drepturilor compensatorii

reglementate de această lege.

De altfel, este constantă

practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul acordării drepturilor

și cetățenilor de etnie maghiară refugiați din localitatea Vlaha, în alte

localități care, în urma Dictatului de la Viena, au trecut în administrația statului maghiar.

În acest sens a fost și

hotărârea nr. 8160 din 8 ianuarie 2004, emisă în favoarea reclamantului F.A.,

aflat în aceeași situație cu reclamanta.

Așa fiind în cauză, instanța

constată că recursul este fondat, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (2)

C. proc. civ., îl va admite, cu consecința modificării în tot a sentinței

atacate și admiterii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.E. împotriva sentinței civile nr. 200 din 26 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică în tot sentința

atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei.

Anulează hotărârea nr. 16224

din 17 februarie 2005 a Casei Județene de Pensii Cluj și obligă pârâta să emită

o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei S.E., calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile aferente perioadei noiembrie

1940 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 ianuarie 2005.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2006.