ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 914/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 28 septembrie 2001, reclamanții C.Z.G.C. și C.Z.I.M., prin

reprezentat legal C.Z.I.O. au chemat în judecată pe pârâta D.M., solicitând

obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat prin fapta sa ilicită,

respectiv depășirea limitelor mandatului primit de la defuncta C.Z.O.

În motivarea cererii, întemeiată pe

art. 998 și art. 541 C. civ. și precizată la 16 ianuarie 2002, reclamanții au

susținut că:

-anterior decesului, defuncta

C.Z.O., mama lor, a mandatat pe pârâtă cu drept de semnătură în bancă;

-decesul mamei lor, aflată în comă

de la 16 august 2001, a survenit la 23 august 2001, în spital;

-profitând de starea de inconștiență

a mamei lor, pârâta a retras din contul acesteia importante sume de bani, cu

depășirea limitelor mandatului său, pe care trebuia să-l aducă la îndeplinire

cu bună credință;

-valoarea provizorie a obiectului

pricinii se ridică la 9.600.000.000 lei.

La 21 noiembrie 2001, C.A.O., în

calitate de curator al reclamanților minori, a formulat o cerere de intervenție

accesorie în interesul acestora, prin care a solicitat admiterea acțiunii

introductive și completarea ei, în sensul obligării pârâtei să dea socoteală de

îndeplinirea mandatului și, pe cale de consecință, să predea tot ceea ce a luat

în primire în puterea mandatului și să returneze toate sumele de bani încasate

din conturile mandantei și neîntrebuințate în folosul lor.

Judecătoria sectorului 3 București,

prin încheierea din 21 noiembrie, a admis în principiu cererea de intervenție

accesorie și apoi, prin sentința civilă nr. 251 din 16 ianuarie 2002, și-a

declinat competența în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că, potrivit relațiilor

comunicate de Banca Transilvania, în perioada 25 iulie-23 august, din conturile

defunctei au fost ridicate sumele de 500.000dolari SUA, 1.416.792.529 lei ș.a.,

deci valoarea procesului depășește două miliarde de lei.

La 8 aprilie 2002, reclamanții și-au

precizat din nou acțiunea în sensul că:

-pârâta trebuie să dea socoteală

pentru 14.692.565.000 lei, echivalentul a 445.000dolari SUA, corespuzător

sumelor de 10.000 dolari SUA, 30.000 dolari SUA, 100.000dolari SUA, 5.000

dolari SUA, și 300.000 dolari SUA, retrase din conturile defunctei la 25 iulie

2001, 26 iulie 2001, 1 august 2001 și, respectiv, 16 august 2001(două

retrageri);

-solicită obligarea pârâtei la

restituirea tuturor sumelor de bani încasate din conturile defunctei și

neîntrebuințate în interesul acesteia;

-își întemeiază pretențiile pe art.

1535, art. 1537, art. 1541 și art. 1544 C. civ.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 195 din 20 februarie 2004, a respins excepțiile

referitoare la lipsa calității procesuale active și lipsa de interes.

Totodată, instanța a respins

acțiunea, ca neîntemeiată, precum și cererea de intervenție accesorie și i-a

obligat pe reclamanți și intervenientă la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

-autoarea reclamanților a decedat la

23 august 2001 în Spitalul Clinic de Urgență, unde era internată de la 16

august 2001, cu diagnosticul de ciroză hepatică, și nu în stare de comă;

-pârâta a avut calitate de

administrator financiar și drept de semnătură în bancă pentru conturile bancare

ale autoarei reclamanților, bucurându-se de încrederea deplină a acesteia;

-drept consecință, conform art. 1541

C. proc. civ., pârâta trebuie să dea socoteală moștenitorilor defunctei mandate

cu privire la modul în care și-a îndeplinit mandatul și să le restituie toate

documentele și sumele de bani intrate în posesia sa cu acea ocazie;

-în perioada 25 iulie-16 august

2001, pârâta a retras din conturile defunctei diverse sume de bani, în total

445.000 dolari SUA, din care a remis numitului S.B. 400.000 dolari SUA, pe baza

a două chitanțe sub semnătură privată, ulterior autentificate;

-pentru diferența de 45.000 dolari

SUA, pârâta a făcut dovada descărcării și aprobării socotelilor cu extrase de

cont semnate de mandantă;

-ulterior decesului mandantei, când

potrivit art. 1552 C. proc. civ. mandatul a încetat, pârâta nu a mai efectuat

operațiuni în contul defunctei;

-prin urmare, pârâta și-a îndeplinit

întocmai însărcinările și nu deține vreo sumă de bani nedesocotită cu defuncta,

astfel că nu are ce să remită reclamanților;

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 1570 din 22 noiembrie 2005, a admis apelurile

declarate de reclamanți și intervenientă, a schimbat în parte sentința, a admis

în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să le plătească fraților C.Z.G.C. și

C.Z.I.M. suma de 405.000 dolari SUA și 156.526.000 lei cheltuieli de judecată.

Totodată, curtea a admis cererea de

intervenție accesorie în limita pretențiilor admise în acțiunea principală, a

menținut dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepțiilor lipsei

calității procesuale active și a lipsei de interes, a înlăturat obligarea reclamanților

și intervenientei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat-o pe pârâtă

să-i plătească 35.780.000 lei cheltuieli de judecată intervenientei.

S-a reținut că:

-pe parcursul judecării apelurilor,

calitatea procesuală a intervenientei C.A.O. a fost preluată de C.G., numită

curatoare a celor doi reclamanți minori la 25 mai 2005;

-în baza mandatului special primit

de la autoarea reclamanților, pârâta avea posibilitatea să ridice sume de bani

din conturile mandantei, dar nu și să dispună de sumele retrase, pentru care,

potrivit art. 1541 C. proc. civ., trebuia să dea socoteală acesteia din urmă;

-pârâta a dovedit îndeplinirea

obligației menționate numai cu privire la sumele de 10.000 dolari SUA și 30.000

dolari SUA (retrase la 25 iulie 2001 și, respectiv la 26 iulie 2001), prin

semnătura de confirmare a mandantei, existentă pe extrasele de cont;

-numitul S.B. a negat primirea

sumelor de 100.000 dolari SUA și 300.000 dolari SUA (retrase de pârâtă la 1

august 2001 și, respectiv, 16 august 2001), afirmând că nu cunoștea pe defunctă

și nici pe mandatara acesteia și a scris chitanțele liberatorii și declarațiile

ulterioare de confirmare la solicitarea avocatei P.M., care i-a spus că ar fi

vorba despre evitarea impozitării unui transfer bancar;

-audierea ca martor a numitei P.M.

nu a fost posibilă deoarece această persoană, domiciliată în Cluj-Napoca, a

plecat de 3 ani în Italia, iar prin întâmpinările depuse la dosar, pârâta nu a

făcut nici o referire la chitanțele liberatorii semnate de S.B.;

-potrivit art. 1203 C. proc. civ.,

aceste împrejurări creează prezumția că așa zisele chitanțe liberatorii au fost

constituite

pro causa

, și nu la momentul pretins de pârâtă pentru a

consemna predarea unor sume de bani;

-pe de altă parte, la 16 august 2001, când pârâta a retras sumele de

300.000 dolari SUA și 5.000dolari SUA, mandanta era internată în stare de

inconștiență, ceea ce exclude implicarea sa efectivă în aceste operațiuni;

-programarea retragerii celor 300.000 dolari SUA la 10 august 2001 nu

duce la o altă concluzie deoarece, potrivit declaraților martorilor, cu

aproximativ două săptămâni înainte de internare defuncta se afla în stare de

sevraj și semiconștiență, accentuată de consumul exagerat de alcool, iar

contrar obiceiului, cererea de retragere a sumei menționate a fost formulată de

pârâtă, și nu în urma unor convorbiri telefonice purtate de reprezentanții

Băncii Transilvania cu mandanta, care nici nu le-a confirmat apoi retragerea

banilor;

-de altfel, chiar dacă

s-ar accepta apărarea că retragerea sumelor în discuție s-a realizat din

dispoziția mandantei, pârâta nu a dovedit în continuare că a utilizat banii în

interesul acesteia;

-în sfârșit, apărarea pârâtei, că ar

fi folosit suma de 5.000 dolari SUA pentru plata cheltuielilor cu personalul

defunctei, este infirmată de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că

aceste cheltuieli au fost suportate de către C.Z.I.;

-prin urmare, pârâta trebuie să dea

socoteală moștenitorilor defunctei pentru sumele retrase la 1 august 2001 și 16

august 2001, în total 405.000 dolari SUA ;

-solicitarea intervenientei, de

obligare a pârâtei la restituirea tuturor documentelor primite de la defunctă,

nu poate fi valorificată pe calea intervenției accesorii, care presupune

formularea unor apărări în sprijinul pretențiilor reclamantului;

-această solicitare nu ar putea fi

primită nici în ipoteza recalificării cererii într-o intervenție principală

deoarece obiectul său este insuficient determinat pentru a permite analiza lui

și verificarea temeiniciei pretențiilor.

Pârâta a declarat recurs, prin care

a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelurilor

promovate de reclamanți și intervenientă.

În dezvoltarea primului motiv de

recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susținut, printre

altele, că deși a recunoscut și valorificat judiciar semnăturile defunctei, de

confirmare a extraselor de cont din 25 și 26 iulie 2001, instanța de apel, fără

nicio explicație, a ignorat aceeași semnătură existentă pe extrasul de cont din

1 august 2001, referitor la extragerea sumei de 100.000 dolari SUA .

Pentru a-și dovedi această critică,

pârâta a anexat la motivele de recurs copia extrasului de cont corespunzător

operațiunii menționate, afirmând că la 10 ianuarie 2003 ar fi depus la dosarul

instanței de fond o altă asemenea copie.

Intimații reclamanți nu au

recunoscut inițial (prin întâmpinarea din 15 iunie 2006) semnătura defunctei

lor mame pe înscrisul menționat, iar ulterior (prin cererea din 30 noiembrie

2006) au solicitat verificarea de scripte.

Înscrisul original a fost prezentat

și vizat spre neschimbare în ședința publică din 7 decembrie 2006 și, la

termenul următor, din 25 ianuarie 2006, pârâta recurentă a precizat că înțelege

să se folosească de acest act, în timp ce numitul C.I.O., reprezentantul legal

al reclamanților minori, a declarat că nu recunoaște semnătura defunctei pe

extrasul de cont în discuție.

Părțile au pus apoi concluzii cu

privire la modul de soluționare a acestui incident, reclamanții și

intervenienta solicitând suspendarea judecății pricinii și înaintarea

înscrisului la procuror, conform art. 183 C. proc. civ.

La rândul său, recurenta pârâtă a

solicitat admiterea recursului, casarea ultimei hotărâri și trimiterea cauzei

spre rejudecare la prima instanță, învederând că în speță nu sunt operante

dispozițiile textului precizat.

Înalta Curte de Casație și Justiție

reține că:

-atât recurenta, cât și intimații

consideră relevantă clarificarea apartenenței uneia din semnăturile existente

pe extrasul de cont în litigiu, contestată de reclamanții pârâți prin

declanșarea procedurii verificării de scripte;

-pentru soluționarea acestei

probleme art. 179 alin. (1) C. proc. civ. impune compararea semnăturii

contestate cu semnături certe și, eventual, efectuarea unei expertize, deci

administrarea de probe;

-art. 305 C. proc. civ. nu permite

însă producerea de noi probe în instanța de recurs, cu excepția înscrisurilor,

care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor;

-pe de altă parte, reprezentantul

reclamanților minori a susținut că semnătura de confirmare a extrasului de cont

nu aparține defunctei dar nu a indicat pe autorul sau complicele falsului, așa

cum prevede art. 183 C. proc. civ.;

-în atare situație, față de

caracterul imperativ al dispozițiilor legale precizate, lămurirea problemei în

discuție nu se poate face de instanța investită cu soluționarea recursului, ci

doar de către instanța de apel.

Așa fiind conform art. 314 C. proc.

civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării hotărârii atacate și

trimiterii cauzei spre rejudecare cauzei curții de apel, pentru expertizarea

semnăturii existente pe extrasul de cont din 1 august 2001, cu privire la care

pârâta susține că ar aparține defunctei C.Z.O.

Cu ocazia rejudecării se va ține

seama de împrejurarea că atât reclamantul C.Z.G.C., cât și C.Z.I.O.,

reprezentat legal al acestuia și al fratelui său, și-au modificat numele pe

cale administrativă, numindu-se în prezent C.Z.G.V și, respectiv, C.I.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

D.M. împotriva deciziei nr. 1570/A din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Casează decizia menționată și trimite

cauza spre rejudecare, pentru efectuarea expertizei la Curtea de Apel

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie

2007.