ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 914/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 28 septembrie 2001, reclamanții C.Z.G.C. și C.Z.I.M., prin reprezentat legal C.Z.I.O. au chemat în judecată pe pârâta D.M., solicitând obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat prin fapta sa ilicită, respectiv depășirea limitelor mandatului primit de la defuncta C.Z.O. În motivarea cererii, întemeiată pe art. 998 și art. 541 C. civ. și precizată la 16 ianuarie 2002, reclamanții au susținut că: -anterior decesului, defuncta C.Z.O., mama lor, a mandatat pe pârâtă cu drept de semnătură în bancă; -decesul mamei lor, aflată în comă de la 16 august 2001, a survenit la 23 august 2001, în spital; -profitând de starea de inconștiență a mamei lor, pârâta a retras din contul acesteia importante sume de bani, cu depășirea limitelor mandatului său, pe care trebuia să-l aducă la îndeplinire cu bună credință; -valoarea provizorie a obiectului pricinii se ridică la 9.600.000.000 lei.

La 21 noiembrie 2001, C.A.O., în calitate de curator al reclamanților minori, a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul acestora, prin care a solicitat admiterea acțiunii introductive și completarea ei, în sensul obligării pârâtei să dea socoteală de îndeplinirea mandatului și, pe cale de consecință, să predea tot ceea ce a luat în primire în puterea mandatului și să returneze toate sumele de bani încasate din conturile mandantei și neîntrebuințate în folosul lor. Judecătoria sectorului 3 București, prin încheierea din 21 noiembrie, a admis în principiu cererea de intervenție accesorie și apoi, prin sentința civilă nr. 251 din 16 ianuarie 2002, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut că, potrivit relațiilor comunicate de Banca Transilvania, în perioada 25 iulie-23 august, din conturile defunctei au fost ridicate sumele de 500.000dolari SUA, 1.416.792.529 lei ș.a., deci valoarea procesului depășește două miliarde de lei. La 8 aprilie 2002, reclamanții și-au precizat din nou acțiunea în sensul că: -pârâta trebuie să dea socoteală pentru 14.692.565.000 lei, echivalentul a 445.000dolari SUA, corespuzător sumelor de 10.000 dolari SUA, 30.000 dolari SUA, 100.000dolari SUA, 5.000 dolari SUA, și 300.000 dolari SUA, retrase din conturile defunctei la 25 iulie 2001, 26 iulie 2001, 1 august 2001 și, respectiv, 16 august 2001(două retrageri); -solicită obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor de bani încasate din conturile defunctei și neîntrebuințate în interesul acesteia; -își întemeiază pretențiile pe art. 1535, art. 1537, art. 1541 și art. 1544 C. civ.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 195 din 20 februarie 2004, a respins excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale active și lipsa de interes. Totodată, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată, precum și cererea de intervenție accesorie și i-a obligat pe reclamanți și intervenientă la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că: -autoarea reclamanților a decedat la 23 august 2001 în Spitalul Clinic de Urgență, unde era internată de la 16 august 2001, cu diagnosticul de ciroză hepatică, și nu în stare de comă; -pârâta a avut calitate de administrator financiar și drept de semnătură în bancă pentru conturile bancare ale autoarei reclamanților, bucurându-se de încrederea deplină a acesteia; -drept consecință, conform art. 1541 C. proc.

civ., pârâta trebuie să dea socoteală moștenitorilor defunctei mandate cu privire la modul în care și-a îndeplinit mandatul și să le restituie toate documentele și sumele de bani intrate în posesia sa cu acea ocazie; -în perioada 25 iulie-16 august 2001, pârâta a retras din conturile defunctei diverse sume de bani, în total 445.000 dolari SUA, din care a remis numitului S.B. 400.000 dolari SUA, pe baza a două chitanțe sub semnătură privată, ulterior autentificate; -pentru diferența de 45.000 dolari SUA, pârâta a făcut dovada descărcării și aprobării socotelilor cu extrase de cont semnate de mandantă; -ulterior decesului mandantei, când potrivit art. 1552 C. proc. civ.

mandatul a încetat, pârâta nu a mai efectuat operațiuni în contul defunctei; -prin urmare, pârâta și-a îndeplinit întocmai însărcinările și nu deține vreo sumă de bani nedesocotită cu defuncta, astfel că nu are ce să remită reclamanților; Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 1570 din 22 noiembrie 2005, a admis apelurile declarate de reclamanți și intervenientă, a schimbat în parte sentința, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să le plătească fraților C.Z.G.C. și C.Z.I.M. suma de 405.000 dolari SUA și 156.526.000 lei cheltuieli de judecată.

Totodată, curtea a admis cererea de intervenție accesorie în limita pretențiilor admise în acțiunea principală, a menținut dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, a înlăturat obligarea reclamanților și intervenientei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească 35.780.000 lei cheltuieli de judecată intervenientei. S-a reținut că: -pe parcursul judecării apelurilor, calitatea procesuală a intervenientei C.A.O. a fost preluată de C.G., numită curatoare a celor doi reclamanți minori la 25 mai 2005; -în baza mandatului special primit de la autoarea reclamanților, pârâta avea posibilitatea să ridice sume de bani din conturile mandantei, dar nu și să dispună de sumele retrase, pentru care, potrivit art. 1541 C. proc.

civ., trebuia să dea socoteală acesteia din urmă; -pârâta a dovedit îndeplinirea obligației menționate numai cu privire la sumele de 10.000 dolari SUA și 30.000 dolari SUA (retrase la 25 iulie 2001 și, respectiv la 26 iulie 2001), prin semnătura de confirmare a mandantei, existentă pe extrasele de cont; -numitul S.B. a negat primirea sumelor de 100.000 dolari SUA și 300.000 dolari SUA (retrase de pârâtă la 1 august 2001 și, respectiv, 16 august 2001), afirmând că nu cunoștea pe defunctă și nici pe mandatara acesteia și a scris chitanțele liberatorii și declarațiile ulterioare de confirmare la solicitarea avocatei P.M., care i-a spus că ar fi vorba despre evitarea impozitării unui transfer bancar; -audierea ca martor a numitei P.M.

nu a fost posibilă deoarece această persoană, domiciliată în Cluj-Napoca, a plecat de 3 ani în Italia, iar prin întâmpinările depuse la dosar, pârâta nu a făcut nici o referire la chitanțele liberatorii semnate de S.B.; -potrivit art. 1203 C. proc.

civ., aceste împrejurări creează prezumția că așa zisele chitanțe liberatorii au fost constituite pro causa , și nu la momentul pretins de pârâtă pentru a consemna predarea unor sume de bani; -pe de altă parte, la 16 august 2001, când pârâta a retras sumele de 300.000 dolari SUA și 5.000dolari SUA, mandanta era internată în stare de inconștiență, ceea ce exclude implicarea sa efectivă în aceste operațiuni; -programarea retragerii celor 300.000 dolari SUA la 10 august 2001 nu duce la o altă concluzie deoarece, potrivit declaraților martorilor, cu aproximativ două săptămâni înainte de internare defuncta se afla în stare de sevraj și semiconștiență, accentuată de consumul exagerat de alcool, iar contrar obiceiului, cererea de retragere a sumei menționate a fost formulată de pârâtă, și nu în urma unor convorbiri telefonice purtate de reprezentanții Băncii Transilvania cu mandanta, care nici nu le-a confirmat apoi retragerea banilor; -de altfel, chiar dacă s-ar accepta apărarea că retragerea sumelor în discuție s-a realizat din dispoziția mandantei, pârâta nu a dovedit în continuare că a utilizat banii în interesul acesteia; -în sfârșit, apărarea pârâtei, că ar fi folosit suma de 5.000 dolari SUA pentru plata cheltuielilor cu personalul defunctei, este infirmată de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că aceste cheltuieli au fost suportate de către C.Z.I.; -prin urmare,

pârâta trebuie să dea socoteală moștenitorilor defunctei pentru sumele retrase la 1 august 2001 și 16 august 2001, în total 405.000 dolari SUA ; -solicitarea intervenientei, de obligare a pârâtei la restituirea tuturor documentelor primite de la defunctă, nu poate fi valorificată pe calea intervenției accesorii, care presupune formularea unor apărări în sprijinul pretențiilor reclamantului; -această solicitare nu ar putea fi primită nici în ipoteza recalificării cererii într-o intervenție principală deoarece obiectul său este insuficient determinat pentru a permite analiza lui și verificarea temeiniciei pretențiilor. Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelurilor promovate de reclamanți și intervenientă.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susținut, printre altele, că deși a recunoscut și valorificat judiciar semnăturile defunctei, de confirmare a extraselor de cont din 25 și 26 iulie 2001, instanța de apel, fără nicio explicație, a ignorat aceeași semnătură existentă pe extrasul de cont din 1 august 2001, referitor la extragerea sumei de 100.000 dolari SUA . Pentru a-și dovedi această critică, pârâta a anexat la motivele de recurs copia extrasului de cont corespunzător operațiunii menționate, afirmând că la 10 ianuarie 2003 ar fi depus la dosarul instanței de fond o altă asemenea copie. Intimații reclamanți nu au recunoscut inițial (prin întâmpinarea din 15 iunie 2006) semnătura defunctei lor mame pe înscrisul menționat, iar ulterior (prin cererea din 30 noiembrie 2006) au solicitat verificarea de scripte.

Înscrisul original a fost prezentat și vizat spre neschimbare în ședința publică din 7 decembrie 2006 și, la termenul următor, din 25 ianuarie 2006, pârâta recurentă a precizat că înțelege să se folosească de acest act, în timp ce numitul C.I.O., reprezentantul legal al reclamanților minori, a declarat că nu recunoaște semnătura defunctei pe extrasul de cont în discuție. Părțile au pus apoi concluzii cu privire la modul de soluționare a acestui incident, reclamanții și intervenienta solicitând suspendarea judecății pricinii și înaintarea înscrisului la procuror, conform art. 183 C. proc. civ. La rândul său, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea ultimei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, învederând că în speță nu sunt operante dispozițiile textului precizat.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că: -atât recurenta, cât și intimații consideră relevantă clarificarea apartenenței uneia din semnăturile existente pe extrasul de cont în litigiu, contestată de reclamanții pârâți prin declanșarea procedurii verificării de scripte; -pentru soluționarea acestei probleme art. 179 alin. (1) C. proc. civ. impune compararea semnăturii contestate cu semnături certe și, eventual, efectuarea unei expertize, deci administrarea de probe; -art. 305 C. proc. civ. nu permite însă producerea de noi probe în instanța de recurs, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor; -pe de altă parte, reprezentantul reclamanților minori a susținut că semnătura de confirmare a extrasului de cont nu aparține defunctei dar nu a indicat pe autorul sau complicele falsului, așa cum prevede art. 183 C. proc.

civ.; -în atare situație, față de caracterul imperativ al dispozițiilor legale precizate, lămurirea problemei în discuție nu se poate face de instanța investită cu soluționarea recursului, ci doar de către instanța de apel. Așa fiind conform art. 314 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare cauzei curții de apel, pentru expertizarea semnăturii existente pe extrasul de cont din 1 august 2001, cu privire la care pârâta susține că ar aparține defunctei C.Z.O. Cu ocazia rejudecării se va ține seama de împrejurarea că atât reclamantul C.Z.G.C., cât și C.Z.I.O., reprezentat legal al acestuia și al fratelui său, și-au modificat numele pe cale administrativă, numindu-se în prezent C.Z.G.V și, respectiv, C.I.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta D.M. împotriva deciziei nr. 1570/A din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia menționată și trimite cauza spre rejudecare, pentru efectuarea expertizei la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.