ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8929/2005

Asupra recursului de față, constată:

Reclamantul S.P.L., prin cererea formulată la 18 august 2003

și înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 5913, a contestat dispoziția

nr. 6663 din 15 iulie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova, cerere

formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Craiova și primarul

Craiovei.

În motivarea cererii se arată că

dispoziția de respingere a cererii sale de restituire în natură a terenului în

suprafață de 443 mp situat în Craiova, este nelegală, câtă vreme o parte din

teren este liber.

Instanța prin sentința civilă nr. 223

de la 25 mai 2004, a anulat dispoziția și a dispus restituirea în natură 079,8 mp,

iar pentru diferența de 316,2 mp a obligat primarul municipiului Craiova să

facă reclamantului ofertă de restituire prin echivalent.

A reținut instanța că față de

dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, art. 9 alin. (1) și (2) și art. 24

din Legea nr. 10/2001, precum și H.G. nr. 498/2003 cererea este întemeiată.

Hotărârea primei instanțe a fost

menținută de Curtea de Apel Craiova prin respingerea, ca nefondat, a apelului,

declarat de Consiliul local Craiova, prin decizia civilă nr. 3898 din 24

noiembrie 2004.

Prin motivarea dată instanța de apel

arată că pe baza expertizei tehnice de specialitate efectuată în cauză, în mod

corect s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 79,8 mp.

Împotriva deciziei a declarat recurs

apelantul-pârât Consiliul local al municipiului Craiova, întemeiat în baza

dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Criticile aduse deciziei

susmenționate se referă la cele ce succed.

Dispoziția contestată este emisă în

conformitate cu Legea nr. 10/2001 deoarece terenul solicitat a fost expropriat

pentru cauză de utilitate publică, iar scopul exproprierii a fost realizat,

terenul fiind inclus în Planul urbanistic general al municipiului Craiova.

Întregul teren este afectat de detalii de sistematizare, prin construirea de

parcări, căi de acces, zonă verde etc. Suprafața de teren restituită se află

amplasată între blocuri de locuințe, fiind imposibil de restituit în natură.

H.G. nr. 498/2003 atribuie

plenitudinea de competență unității deținătoare în soluționarea notificărilor

în sensul că aceasta poate aprecia asupra oportunității restituirii în natură.

Intimatul-reclamant, prin

întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului întrucât din probele

administrate (înscrisuri, expertiză tehnică, cercetare la fața locului) a

rezultat că terenul în suprafață de 79,8 mp este liber, fiind folosit de

intimat de peste 10 ani.

Recursul este nefondat.

Terenul solicitat a fi restituit în

natură a făcut parte din imobilul proprietatea intimatului reclamant, compus

din teren în suprafață de 605,00 mp și clădire în suprafață de 94,38 mp, imobil

ce a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, în situația în care construcțiile au fost integral

demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul

parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură, pentru cea

ocupată de construcții noi și pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a

acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Dispozițiile mai sus arătate nu

permit unității deținătoare să aprecieze asupra „oportunității” restituirii în

natură, câtă vreme lucrurile pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul

parțial.

Din raportul de expertiză tehnică

coroborat cu procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării la fața

locului, rezultă că suprafața de teren de 79,8 mp este liber de detalii de

sistematizare ori de utilități publice.

Rezultă astfel că instanțele au

aplicat corect dispozițiile legii reparatorii atunci când au dispus restituirea

în natură a terenului rămas liber.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte, constată că motivele de recurs întemeiate în baza dispozițiilor

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. nu subzistă, în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Consiliul General al Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 3898

din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2005.