ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2053/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 29 martie 2006, contestatoarea H.A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 322 din 1 februarie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 7065/2004. În motivarea contestației arată că la data pronunțării deciziei nu s-a avut în vedere că solicitase încă de la început ca judecata să se facă în lipsa sa, deoarece este la o vârstă înaintată și bolnavă. Contestația în anulare este nefondată. Din materialul probator aflat la dosar rezultă că prin sentința nr. 362/CA/2004 - P.I. din 26 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de H.A.

împotriva Casei Județene de Pensii Satu Mare, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, ca urmare a constatării perimării recursului declarat de H.A. împotriva acesteia, prin decizia nr. 322 din 1 februarie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (contestată în prezenta cauză). Contestatoarea susține că eronat s-a constatat perimat recursul, cu toate că solicitase prin cererea de chemare în judecată, soluționarea pricinii în lipsa acesteia. Dar Înalta Curte reține că acest punct de vedere nu poate fi însușit, pentru că în faza procesuală a recursului nu s-a cerut de către nici una dintre părți ca acesta să fie judecat și în lipsa ei.

Recurenta trebuia să formuleze expres, prin cererea de recurs sau printr-o cerere ulterioară, solicitarea ca judecata recursului să se facă în lipsa sa, ținându-se cont că era o nouă fază procesuală față de judecata în fond. Cum n-a procedat în acest fel, se constată că instanța de recurs a dispus legal suspendarea judecării recursului, la termenul de la 8 decembrie 2004, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că nici una dintre părți nu a fost prezentă la judecată și nici nu a solicitat ca judecata să se facă în lipsa acesteia. Deoarece a trecut o perioadă mai mare de 1 an de la data suspendării judecății în calea de atac a recursului, fără ca vreuna dintre părți să solicite repunerea pe rol a cauzei, instanța de recurs a făcut aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., în sensul că a constatat perimat, recursul. Ca atare, nu se reține că hotărârea instanței de recurs a fost dată în urma unei greșeli materiale, în sensul prevederilor art. 318 teza I C. proc. civ., pentru a se putea admite contestația în anulare. De aceea, contestația de față va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de H.A. împotriva deciziei nr. 322 din 1 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2006.