ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 442/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 442/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 7

iulie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a

condamnat pe inculpații:

și câte 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de

mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 6 și art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, pe

durata termenului de încercare de câte 5 ani stabilit conform art. 86

2

din același cod.

În baza dispozițiilor art. 86

3

alin. (1) lit. a) – d) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de

încercare, inculpații să se prezinte trimestrial la S.P.V.R.S.I. din cadrul

Tribunalului Harghita, să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

să comunice și să justifice, după caz, orice schimbare a locului de muncă

precum și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor

de existență.

Inculpaților li s-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 254 alin.

(3) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpatul D.M.S., a sumei de 230

lei.

În baza dispozițiilor art. 255 alin.

final C. pen., s-a dispus restituirea, de către inculpați, către

autodenunțătorul Ș.A., a sumei de 700 Euro sau echivalentul în lei la data

plății.

Totodată, s-a dispus restituirea

către F.P.S.N. Miercurea Ciuc, a unui set de 3 chei aparținând autoturismului

VW Santana ridicate conform dovezii aflate la dosarul nr. 77/P/2004 al P.N.A.,

Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Mureș.

S-a respins cererea procurorului

privind publicarea, conform art. 30 din Legea nr. 78/2000, a hotărârii

definitive de condamnare.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații erau cadre cu funcții de

control în S.I.F.I.P. al județului Harghita.

La 2 martie 2004, inculpații, C.M.

fiind subcomisar, iar coinculpatul D.M.S., subinspector, s-au deplasat la SC X.T.

SRL Miercurea Ciuc, ocazie cu care au cerut administratorului Ș.A. și

asociatului lui, H.J., documentele firmei și contractele de muncă ale

angajaților.

Verificând actele, cei doi

inculpați, verbal, le-au comunicat reprezentanților societății controlate, că

au constatat inexistența cărților de muncă pentru 5 angajați și că în obiectul

de activitate nu au specificat dreptul de a comercializa produse electronice

audio și video, aceste constatări nefiind însă menționate în procesul-verbal de

control. Totodată, inculpații nu au înscris în Registrul Unic de Control al

firmei, efectuarea controlului.

De asemenea, procesul-verbal de

control nu a fost înregistrat nici în registrul de evidență a corespondenței de

la I.P.J. Harghita și nici în registrul de evidență a lucrărilor penale.

B.C., șef al celor doi inculpați, la

data de 25 februarie 2004, a menționat „De acord” pe un Raport informativ

întocmit de inculpatul C.M., în acesta înscriindu-se propunerea efectuării unui

control la firma amintită, cu indicarea unor aspecte ținând de aprovizionarea

cu componente pentru calculatoare, numai acest act fiind înscris în documentele

de evidență.

Inculpații au semnat procesul-verbal

din 2 martie 2004.

În continuare, inculpații le-au

cerut reprezentanților societății că la 4 martie 2004 să se prezinte la sediul

inspectoratului cu unele documente, inculpatul C.M. dându-i lui H.J. numărul

telefonului său. În acea zi, la diferite intervale de timp, reprezentanții

firmei s-au întâlnit la un motel și la un club cu inculpatul D.M.S., acesta

solicitându-le 800 Euro, negocierea ducând la acceptarea a 700 Euro plătibili

până la o dată fixată de comun acord (8 sau 9 martie 2004).

În dimineața zilei de 10 martie

2004, inculpatul D.M.S. l-a contactat pe administratorul firmei cerându-i să se

achite de promisiune. După ce a primit răspuns că acest lucru se va întâmpla

„mâine pe la prânz”, inculpatul i-a comunicat locul de întâlnire, respectiv

Liceul M.A. La 11 martie 2004, Ș.A. a venit la întâlnire, s-a îmbarcat pe

bancheta din spate a autoturismului condus de inculpat și i-a înmânat banii.

Coinculpatul C.M., în acea perioadă, l-a apelat telefonic pe D.M.S. pentru a-i

cere să se grăbească, să nu piardă timpul în zadar, el găsindu-se în apropiere

într-un autoturism aparținând mamei sale.

După realizarea primirii banilor,

vehiculul pilotat de inculpatul D.M.S. a fost blocat în trafic de 2 autoturisme

ale procurorilor care supravegheau „întâlnirea”, dar a reușit să scape și, la

capătul unei străzi, a aruncat banii.

Împotriva sentinței, au declarat

recursuri P.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea și cei doi inculpați.

Parchetul și-a motivat recursul pe

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv în cauză s-au aplicat pedepse greșit individualizare în raport cu

prevederile art. 72 C. pen., precum și pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

din același cod, în sensul că, prin respingerea dispunerii,

în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 78/2000, a publicării

hotărârii judecătorești, după rămânerea sa definitivă, într-un ziar central, nu

s-a aplicat legea.

Inculpații și-au întemeiat calea de

atac pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt, ei nefiind vinovați de

săvârșirea faptei reținută în sarcina lor, sens în care, în opinia lor, dosarul

trebuie restituit la procuror pentru refacerea urmăririi penale, aceasta fiind

nulă întrucât a fost efectuată de un organ necompetent.

Recursul declarat de parchet este

fondat pentru considerentele ce se vor detalia.

Conform art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare, la aplicarea pedepsei

se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite,

de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 din

același cod, stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc

de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Alin. (2) al textului prevede că

prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de

ordinea de drept.

În cadrul procesului de

individualizare a pedepsei ce se aplică, interesează și modalitatea de

executare a ei, respectiv prin privare de libertate sau prin suspendare

condiționată a executării sau suspendare, sub supraveghere, a executării ei (art.

81 și art. 86

1

C. pen.).

Raportând la cauză aceste dispoziții

legale, se reține că instanța de fond, aplicând inculpaților pedepsele de câte

3 ani închisoare, în ce privește cuantumul, a considerat că acesta ar reflecta

funcția și scopul pedepsei, dar a subdimensionat pericolul social grav al

faptei, acesta rezidând într-o infracțiune de corupție, împrejurările în care a

fost săvârșită, respectiv de către persoane care au avut calități de organe

specializate în combaterea și prevenirea de fapte antisociale, precum și

persoana făptuitorilor, D.M.S., pentru a-și asigura scăparea, a trecut de blocajele

organizate de organul de urmărire penală, el punând astfel în pericol

integritatea corporală sau chiar viața pietonilor și membrilor echipei de

constatare, iar C.M., pe tot parcursul procesului penal, negând comiterea

faptei, a demonstrat că nu a regretat nici un moment comiterea infracțiunii.

Pentru considerentele expuse, se

apreciază că scopul pedepsei, astfel cum s-a arătat, nu se poate realiza decât

prin executarea, de către inculpați, a pedepsei de câte 3 ani închisoare în

regim de privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.

Privind motivarea instanței de fond,

de respingere a publicării hotărârii judecătorești de condamnare, după

rămânerea ei definitivă, respectiv că ar fi vorba de amestec al autorității

judiciare odată ce există obligația respectării stricte a drepturilor

fundamentale ale inculpaților, inclusiv a celor la care face referire art. 8

din Convenția de la Strasbourg, aceasta este netemeinică, respectarea vieții

private și de familie neavând nimic în comun cu săvârșirea unei infracțiuni de

corupție, în cazul acesteia legea specială creând facultatea, pentru instanța

judecătorească, să dispună sau nu o asemenea aducere la cunoștința opiniei

publice, despre consecințele săvârșirii, de către inculpați ce au avut atribute

de serviciu tocmai în materia eradicării fraudării legii, publicarea fiind

justificată de existența unui interes al colectivității.

În plus, cu referire concretă la

cauză, mass-media din județul Harghita a informat, la data constatării faptei,

opinia publică, iar strămutarea judecării la instanța bihoreană necesită

continuarea aducerii la cunoștință, a actului de justiție, considerente pentru

care, în baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 se va dispune publicarea hotărârii

definitive de condamnare în cotidienele R.L., A. și Z.

Pentru cele ce preced, recursul

declarat de P.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea fiind fondat, în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis

și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Inculpatul D.M.S., subinspector în

cadrul S.I.F. al I.P.J. Harghita, în înțelegere cu coinculpatul C.M.,

subcomisar în același compartiment de investigare al poliției, în perioada 2 –

11 martie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod direct, a

pretins, în mai multe rânduri și în urma unor contacte nemijlocite cu H.J. și Ș.A.,

suma de 700 Euro, la aceasta ajungându-se prin „negocierea” pornită de la suma

de 3000 Euro, primind, efectiv, 700 Euro și contravaloarea unor consumații în

localuri publice în sumă de 2.500.000 lei la acea dată, pentru a nu-și

îndeplini atribuțiile de serviciu în sensul neconsemnării în actul de control

întocmit în 02 martie 2004 la SC X.T. SRL Miercurea Ciuc, a neregulilor

constatate.

Activitatea infracțională a

coinculpatului C.M., înfăptuită în baza aceleiași rezoluții, a constat în

inițierea, determinarea, supravegherea și conlucrarea, prin acte de executare,

a pretinderii și ulterior, a primirii folosului material al infracțiunii prin

intermediul celuilalt inculpat.

Faptele inculpaților au fost

probate, fără dubiu, în urma coroborării materialului probator administrat la

urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești (procese-verbale de

consemnare a denunțului din 05 martie și 06 martie 2004 Ș.A. și H.J.,

declarația inculpatului D.M.S., procesul-verbal de confruntare dintre cei doi

inculpați, procesul-verbal de confruntare cu denunțătorii, procesul-verbal de

prindere în flagrant a inculpatului D.M.S., procesul-verbal de constatare a

întâlnirii dintre inculpatul D.M.S. cu Ș.A. și depășirii, de către inculpat, a

blocajului rutier menit a-l identifica, declarațiile martorilor H.J., Ș.A., P.L.O.,

T.R., B.C., listele apelurilor telefonice ale SC O.R. SA și R. SA, recunoașterea

inculpatului D.M.S.

Privind nerecunoașterea, de către

inculpați, a săvârșirii faptei, instanța de fond, analizând probele, le-a

respins motivat, sens în care sunt de reținut inexistența vreunei explicații

verosimile privind conducerea, de către inculpatul D.M.S., în teren, a

organului de urmărire penală la reconstituirea traseului urmat de el din

momentul luării banilor până când a aruncat suma, el indicând de bună-voie,

traseul parcurs și zona în care s-a debarasat de cei 700 Euro, precum și împrejurarea

că fapta le-ar fi fost „provocată” de „îndrăzneala” de a fi cerut informații

celor doi denunțători în legătură cu „afacerile dubioase” ale firmei N.I. SRL

Miercurea Ciuc, patronată de C.I., la acea dată persoană aflată în atenția

organelor judiciare harghitene.

În consecință, vinovăția

inculpaților a fost stabilită fără dubiu, sub acest aspect starea de fapt fiind

corect și judicios probată.

În ce privește susținerea

recurenților, în sensul nulității urmăririi penale și, deci, și a hotărârii instanței

de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 13 pct. 1 lit. b) din O.G. nr. 43/2002

modificată, competența de efectuare a urmăririi penale aparține P.N.A., secția

de combatere a infracțiunilor de corupție (la acea dată).

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi

respinse.

Conform art. 192 C. proc. pen., cu

referire la art. 189 alin. (1) și art. 349 din același cod, inculpații recurenți

vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.N.A. -

Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinței penale nr. 38/ P din 7 iulie

2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind

pe inculpații D.M.S. și C.M.

Casează sentința atacată, numai cu

privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților și la

neaplicarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea,

descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.

86

1

C. pen., și dispune ca inculpații D.M.S. și C.M. să execute

pedepsele aplicate, prin privare de libertate.

Face aplicarea art. 71 și a art. 64 C.

pen.

În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000

dispune publicarea hotărârii definitive de condamnare în ziarele R.L., A. și Z.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.M.S. și C.M. împotriva aceleiași sentințe penale.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 martie 2004 până la 18

martie 2004 pentru inculpatul C.M. și de la 12 martie 2004 până la 10 aprilie

2004 pentru inculpatul D.M.S.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 120 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2006.