ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 442/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 7 iulie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a condamnat pe inculpații: 1. C.M., și 2. D.M.S., la câte 3 ani închisoare și câte 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de câte 5 ani stabilit conform art. 86 2 din același cod.

În baza dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) lit. a) – d) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpații să se prezinte trimestrial la S.P.V.R.S.I. din cadrul Tribunalului Harghita, să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice, după caz, orice schimbare a locului de muncă precum și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. Inculpaților li s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 86 4 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpatul D.M.S., a sumei de 230 lei.

În baza dispozițiilor art. 255 alin. final C. pen., s-a dispus restituirea, de către inculpați, către autodenunțătorul Ș.A., a sumei de 700 Euro sau echivalentul în lei la data plății. Totodată, s-a dispus restituirea către F.P.S.N. Miercurea Ciuc, a unui set de 3 chei aparținând autoturismului VW Santana ridicate conform dovezii aflate la dosarul nr. 77/P/2004 al P.N.A., Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Mureș. S-a respins cererea procurorului privind publicarea, conform art. 30 din Legea nr. 78/2000, a hotărârii definitive de condamnare. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații erau cadre cu funcții de control în S.I.F.I.P. al județului Harghita.

La 2 martie 2004, inculpații, C.M. fiind subcomisar, iar coinculpatul D.M.S., subinspector, s-au deplasat la SC X.T. SRL Miercurea Ciuc, ocazie cu care au cerut administratorului Ș.A. și asociatului lui, H.J., documentele firmei și contractele de muncă ale angajaților. Verificând actele, cei doi inculpați, verbal, le-au comunicat reprezentanților societății controlate, că au constatat inexistența cărților de muncă pentru 5 angajați și că în obiectul de activitate nu au specificat dreptul de a comercializa produse electronice audio și video, aceste constatări nefiind însă menționate în procesul-verbal de control. Totodată, inculpații nu au înscris în Registrul Unic de Control al firmei, efectuarea controlului.

De asemenea, procesul-verbal de control nu a fost înregistrat nici în registrul de evidență a corespondenței de la I.P.J. Harghita și nici în registrul de evidență a lucrărilor penale. B.C., șef al celor doi inculpați, la data de 25 februarie 2004, a menționat „De acord” pe un Raport informativ întocmit de inculpatul C.M., în acesta înscriindu-se propunerea efectuării unui control la firma amintită, cu indicarea unor aspecte ținând de aprovizionarea cu componente pentru calculatoare, numai acest act fiind înscris în documentele de evidență. Inculpații au semnat procesul-verbal din 2 martie 2004. În continuare, inculpații le-au cerut reprezentanților societății că la 4 martie 2004 să se prezinte la sediul inspectoratului cu unele documente, inculpatul C.M.

dându-i lui H.J. numărul telefonului său. În acea zi, la diferite intervale de timp, reprezentanții firmei s-au întâlnit la un motel și la un club cu inculpatul D.M.S., acesta solicitându-le 800 Euro, negocierea ducând la acceptarea a 700 Euro plătibili până la o dată fixată de comun acord (8 sau 9 martie 2004). În dimineața zilei de 10 martie 2004, inculpatul D.M.S. l-a contactat pe administratorul firmei cerându-i să se achite de promisiune. După ce a primit răspuns că acest lucru se va întâmpla „mâine pe la prânz”, inculpatul i-a comunicat locul de întâlnire, respectiv Liceul M.A. La 11 martie 2004, Ș.A. a venit la întâlnire, s-a îmbarcat pe bancheta din spate a autoturismului condus de inculpat și i-a înmânat banii.

Coinculpatul C.M., în acea perioadă, l-a apelat telefonic pe D.M.S. pentru a-i cere să se grăbească, să nu piardă timpul în zadar, el găsindu-se în apropiere într-un autoturism aparținând mamei sale. După realizarea primirii banilor, vehiculul pilotat de inculpatul D.M.S. a fost blocat în trafic de 2 autoturisme ale procurorilor care supravegheau „întâlnirea”, dar a reușit să scape și, la capătul unei străzi, a aruncat banii. Împotriva sentinței, au declarat recursuri P.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea și cei doi inculpați. Parchetul și-a motivat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv în cauză s-au aplicat pedepse greșit individualizare în raport cu prevederile art. 72 C. pen., precum și pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 din același cod, în sensul că, prin respingerea dispunerii, în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 78/2000, a publicării hotărârii judecătorești, după rămânerea sa definitivă, într-un ziar central, nu s-a aplicat legea. Inculpații și-au întemeiat calea de atac pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt, ei nefiind vinovați de săvârșirea faptei reținută în sarcina lor, sens în care, în opinia lor, dosarul trebuie restituit la procuror pentru refacerea urmăririi penale, aceasta fiind nulă întrucât a fost efectuată de un organ necompetent.

Recursul declarat de parchet este fondat pentru considerentele ce se vor detalia. Conform art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 din același cod, stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Alin. (2) al textului prevede că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept.

În cadrul procesului de individualizare a pedepsei ce se aplică, interesează și modalitatea de executare a ei, respectiv prin privare de libertate sau prin suspendare condiționată a executării sau suspendare, sub supraveghere, a executării ei (art. 81 și art. 86 1 C. pen.).

Raportând la cauză aceste dispoziții legale, se reține că instanța de fond, aplicând inculpaților pedepsele de câte 3 ani închisoare, în ce privește cuantumul, a considerat că acesta ar reflecta funcția și scopul pedepsei, dar a subdimensionat pericolul social grav al faptei, acesta rezidând într-o infracțiune de corupție, împrejurările în care a fost săvârșită, respectiv de către persoane care au avut calități de organe specializate în combaterea și prevenirea de fapte antisociale, precum și persoana făptuitorilor, D.M.S., pentru a-și asigura scăparea, a trecut de blocajele organizate de organul de urmărire penală, el punând astfel în pericol integritatea corporală sau chiar viața pietonilor și membrilor echipei de constatare, iar C.M., pe tot parcursul procesului penal, negând comiterea faptei, a demonstrat că nu a regretat nici un moment comiterea infracțiunii.

Pentru considerentele expuse, se apreciază că scopul pedepsei, astfel cum s-a arătat, nu se poate realiza decât prin executarea, de către inculpați, a pedepsei de câte 3 ani închisoare în regim de privare de libertate, în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.

Privind motivarea instanței de fond, de respingere a publicării hotărârii judecătorești de condamnare, după rămânerea ei definitivă, respectiv că ar fi vorba de amestec al autorității judiciare odată ce există obligația respectării stricte a drepturilor fundamentale ale inculpaților, inclusiv a celor la care face referire art. 8 din Convenția de la Strasbourg, aceasta este netemeinică, respectarea vieții private și de familie neavând nimic în comun cu săvârșirea unei infracțiuni de corupție, în cazul acesteia legea specială creând facultatea, pentru instanța judecătorească, să dispună sau nu o asemenea aducere la cunoștința opiniei publice, despre consecințele săvârșirii, de către inculpați ce au avut atribute de serviciu tocmai în materia eradicării fraudării legii, publicarea fiind justificată de existența unui interes al colectivității.

În plus, cu referire concretă la cauză, mass-media din județul Harghita a informat, la data constatării faptei, opinia publică, iar strămutarea judecării la instanța bihoreană necesită continuarea aducerii la cunoștință, a actului de justiție, considerente pentru care, în baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 se va dispune publicarea hotărârii definitive de condamnare în cotidienele R.L., A. și Z. Pentru cele ce preced, recursul declarat de P.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Inculpatul D.M.S., subinspector în cadrul S.I.F.

al I.P.J. Harghita, în înțelegere cu coinculpatul C.M., subcomisar în același compartiment de investigare al poliției, în perioada 2 – 11 martie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod direct, a pretins, în mai multe rânduri și în urma unor contacte nemijlocite cu H.J. și Ș.A., suma de 700 Euro, la aceasta ajungându-se prin „negocierea” pornită de la suma de 3000 Euro, primind, efectiv, 700 Euro și contravaloarea unor consumații în localuri publice în sumă de 2.500.000 lei la acea dată, pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu în sensul neconsemnării în actul de control întocmit în 02 martie 2004 la SC X.T. SRL Miercurea Ciuc, a neregulilor constatate. Activitatea infracțională a coinculpatului C.M., înfăptuită în baza aceleiași rezoluții, a constat în inițierea, determinarea, supravegherea și conlucrarea, prin acte de executare, a pretinderii și ulterior, a primirii folosului material al infracțiunii prin intermediul celuilalt inculpat.

Faptele inculpaților au fost probate, fără dubiu, în urma coroborării materialului probator administrat la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești (procese-verbale de consemnare a denunțului din 05 martie și 06 martie 2004 Ș.A. și H.J., declarația inculpatului D.M.S., procesul-verbal de confruntare dintre cei doi inculpați, procesul-verbal de confruntare cu denunțătorii, procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului D.M.S., procesul-verbal de constatare a întâlnirii dintre inculpatul D.M.S. cu Ș.A. și depășirii, de către inculpat, a blocajului rutier menit a-l identifica, declarațiile martorilor H.J., Ș.A., P.L.O., T.R., B.C., listele apelurilor telefonice ale SC O.R. SA și R. SA, recunoașterea inculpatului D.M.S.

Privind nerecunoașterea, de către inculpați, a săvârșirii faptei, instanța de fond, analizând probele, le-a respins motivat, sens în care sunt de reținut inexistența vreunei explicații verosimile privind conducerea, de către inculpatul D.M.S., în teren, a organului de urmărire penală la reconstituirea traseului urmat de el din momentul luării banilor până când a aruncat suma, el indicând de bună-voie, traseul parcurs și zona în care s-a debarasat de cei 700 Euro, precum și împrejurarea că fapta le-ar fi fost „provocată” de „îndrăzneala” de a fi cerut informații celor doi denunțători în legătură cu „afacerile dubioase” ale firmei N.I. SRL Miercurea Ciuc, patronată de C.I., la acea dată persoană aflată în atenția organelor judiciare harghitene.

În consecință, vinovăția inculpaților a fost stabilită fără dubiu, sub acest aspect starea de fapt fiind corect și judicios probată. În ce privește susținerea recurenților, în sensul nulității urmăririi penale și, deci, și a hotărârii instanței de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 13 pct. 1 lit. b) din O.G. nr. 43/2002 modificată, competența de efectuare a urmăririi penale aparține P.N.A., secția de combatere a infracțiunilor de corupție (la acea dată). Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. Conform art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) și art. 349 din același cod, inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinței penale nr. 38/ P din 7 iulie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații D.M.S. și C.M. Casează sentința atacată, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților și la neaplicarea dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., și dispune ca inculpații D.M.S. și C.M. să execute pedepsele aplicate, prin privare de libertate. Face aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 dispune publicarea hotărârii definitive de condamnare în ziarele R.L., A. și Z. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M.S. și C.M. împotriva aceleiași sentințe penale. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 martie 2004 până la 18 martie 2004 pentru inculpatul C.M. și de la 12 martie 2004 până la 10 aprilie 2004 pentru inculpatul D.M.S. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 120 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2006.