ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8999/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8999/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului București la data de 1 februarie 2005, T.E., M.S. și G.A. au
solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, anularea deciziei nr. 306 din 17
decembrie 2004 emisă de A.V.A.S. și obligarea Statului Român la restituirea
prin echivalent a bunurilor preluate în mod abuziv.
Prin sentința nr. 385 din 12 aprilie
2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea
reclamantelor în contradictoriu cu A.V.A.S. A anulat decizia nr. 306 din 17
decembrie 2004 emisă de pârâtă. A dispus obligarea A.V.A.S. la restituirea prin
echivalent, către reclamante, a fostei U.C. din satul Papaut, comuna Zagon,
județul Covasna, astfel cum a fost aceasta identificată și evaluată de expertul
K.N. din Târgu Mureș, prin raportul de expertiză extrajudiciară din 12
decembrie 2002, cu respectarea dispozițiilor art. 34 și urm. din Legea nr.
10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii
în baza Legii nr. 10/2001, în sensul art. 3. Astfel, la data preluării U.C. de
către stat, aceasta era proprietatea S.N.C.I.L.P.K.C., reprezentata de dr. Z.K.
si B.B., coproprietarii firmei, fiind de necontestat calitatea de asociat a
bunicului reclamantelor. Față de împrejurarea că reclamantele nu au depus la
dosar o dovadă a acceptării exprese a succesiunii de pe urma bunicului lor,
tribunalul a făcut aplicațiunea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. S-a
constatat totodată că a fost dovedită de către reclamante vocația la
succesiune. S-a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că aceasta nu poate acorda
despăgubiri bănești, așa cum s-a solicitat prin notificare, având în vedere
dispozițiile art. 32 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora conținutul
măsurii reparatorii prin echivalent urmează a se stabili de A.V.A.S. prin
negociere cu reclamantele.
Apelul declarat de A.V.A.S.
împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat de către Curtea de
Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
prin decizia nr. 1477 A din 31 octombrie 2005.
S-a reținut de către instanța de
apel că legitimarea procesuală pasivă a pârâtei rezultă din calitatea sa de
emitentă a deciziei a cărei anulare se cere și este susținută și de dispozițiile
art. 24 alin. (3
2
) din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr.
247/2005. Instanța a reținut ca nefondată și critica privind tardivitatea
depunerii actelor doveditoare de către reclamante, în raport de dispozițiile
art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001 și ale Normelor metodologice de
aplicare a acesteia, arătând că deși pârâta a soluționat notificarea cu
depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege nu s-a dovedit că ar fi
solicitat anterior reclamantelor completarea actelor anexate acesteia, iar
actele depuse la dosar dovedesc calitatea autorului reclamantelor de asociat al
uzinei supusă naționalizării și vocația reclamantelor la moștenirea rămasă de
pe urma bunicului lor. Totodată, a arătat că restituirea prin echivalent
dispusă de instanța de judecată nu înseamnă obligatoriu restituirea prin
acordarea de despăgubiri bănești ci restituirea în forma și condițiile impuse
de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs A.V.A.S. , solicitând admiterea acestuia, cu modificarea în tot a
deciziei pronunțată în apel, admiterea apelului și schimbarea în tot a
sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca
netemeinică și nelegală. A arătat că instanțele au admis probe peste termenul
legal și au motivat hotărârile pe actele prezentate de intimatele-reclamante în
fața instanței de judecată. Al doilea motiv de recurs a vizat aspectul potrivit
căruia s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) și
art. 32 din Legea nr .10/2001, în raport de care era necesară identificarea
persoanelor juridice care după naționalizare au preluat patrimoniul S.N.I.L.
din Papauti, comuna Zagon, județul Covasna, la care antecesorul
intimatelor-reclamante a fost asociat/acționar. Așadar, pentru a putea
beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru acțiunile deținute de
antecesorul intimatelor-reclamante trebuia să se facă dovada că patrimoniul
S.N.I.L. din Papauti a fost preluat de societăți privatizate de A.V.A.S. sau
aflate încă în portofoliul acesteia. S-a arătat totodată că era necesară
dovedirea calității de acționar a autorului reclamantelor cu extras din
registrul acționarilor la societatea naționalizată și la data preluării abuzive
a acesteia, respectiv iunie 1948, iar pentru dovedirea pretențiilor acestora
era necesară depunerea ultimului bilanț contabil al societății înaintea
naționalizării, în speță la 31 decembrie 1947. Prin al treilea motiv de recurs,
s-a arătat că față de noile reglementări în domeniu, respectiv art. 31 din
Legea nr. 10/2001, republicată și Legea nr. 247/2005, rezultă în mod evident că
A.V.A.S. nu mai are competența legală de a acorda măsuri reparatorii în
echivalent ci numai de a propune acordarea acestora în condițiile legii,
instituției competente, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În
final, cel de-al patrulea motiv de recurs privește nelegalitatea omologării
raportului de expertiză extrajudiciară a expertului K.N. din data de 12
decembrie 2002 privind evaluarea fostei U.C., apreciindu-se că este obligatoriu
să se facă dovada parcurgerii procedurii reglementată de Titlul VII din Legea
nr. 247/2005.
Recursul urmează a fi admis pentru
considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 32 alin.
(1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în forma aplicabilă la data introducerii
acțiunii, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice
naționalizate prin Legea nr.1 19/1948 sau prin alte acte normative au dreptul
la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea
comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau cu
prioritate la o altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital,
iar acțiunile se vor acorda, la cererea persoanei îndreptățite, de către
instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale.
Alin. (3) al art. 32 din
Legea nr. 10/2001 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în sensul că
măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, după stabilirea valorii
recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a instituției publice implicate
în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei
juridice sau, după caz, prin ordin al ministrului finanțelor publice, în
situația în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice
naționalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o
asemenea continuitate.
Se reține că în speța
dedusă judecății nu s-a stabilit dacă patrimoniul fostei U.C. a fost preluat de
una din societățile privatizate de A.V.A.S.
Se impune astfel casarea
deciziei pronunțată în apel pentru ca în rejudecare să se stabilească cine este
unitatea deținătoare care a preluat patrimoniul persoanei juridice
naționalizate și dacă aceasta a fost privatizată de A.V.A.S.
Pentru cele ce preced,
recursul va fi admis, va fi casată decizia atacată și se va trimite cauza la
aceeași instanță pentru rejudecare, urmând a se analiza, sub formă de apărări
și celelalte susțineri din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta
A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1477 A din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe
care o casează și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 8 noiembrie 2006.