ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8999/2006

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 1 februarie 2005, T.E., M.S. și G.A. au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, anularea deciziei nr. 306 din 17 decembrie 2004 emisă de A.V.A.S. și obligarea Statului Român la restituirea prin echivalent a bunurilor preluate în mod abuziv. Prin sentința nr. 385 din 12 aprilie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu A.V.A.S. A anulat decizia nr. 306 din 17 decembrie 2004 emisă de pârâtă. A dispus obligarea A.V.A.S. la restituirea prin echivalent, către reclamante, a fostei U.C. din satul Papaut, comuna Zagon, județul Covasna, astfel cum a fost aceasta identificată și evaluată de expertul K.N.

din Târgu Mureș, prin raportul de expertiză extrajudiciară din 12 decembrie 2002, cu respectarea dispozițiilor art. 34 și urm. din Legea nr. 10/2001. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în sensul art. 3. Astfel, la data preluării U.C. de către stat, aceasta era proprietatea S.N.C.I.L.P.K.C., reprezentata de dr. Z.K. si B.B., coproprietarii firmei, fiind de necontestat calitatea de asociat a bunicului reclamantelor. Față de împrejurarea că reclamantele nu au depus la dosar o dovadă a acceptării exprese a succesiunii de pe urma bunicului lor, tribunalul a făcut aplicațiunea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a constatat totodată că a fost dovedită de către reclamante vocația la succesiune. S-a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că aceasta nu poate acorda despăgubiri bănești, așa cum s-a solicitat prin notificare, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora conținutul măsurii reparatorii prin echivalent urmează a se stabili de A.V.A.S. prin negociere cu reclamantele. Apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 1477 A din 31 octombrie 2005. S-a reținut de către instanța de apel că legitimarea procesuală pasivă a pârâtei rezultă din calitatea sa de emitentă a deciziei a cărei anulare se cere și este susținută și de dispozițiile art. 24 alin. (3 2 ) din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005.

Instanța a reținut ca nefondată și critica privind tardivitatea depunerii actelor doveditoare de către reclamante, în raport de dispozițiile art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001 și ale Normelor metodologice de aplicare a acesteia, arătând că deși pârâta a soluționat notificarea cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege nu s-a dovedit că ar fi solicitat anterior reclamantelor completarea actelor anexate acesteia, iar actele depuse la dosar dovedesc calitatea autorului reclamantelor de asociat al uzinei supusă naționalizării și vocația reclamantelor la moștenirea rămasă de pe urma bunicului lor. Totodată, a arătat că restituirea prin echivalent dispusă de instanța de judecată nu înseamnă obligatoriu restituirea prin acordarea de despăgubiri bănești ci restituirea în forma și condițiile impuse de lege.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S. , solicitând admiterea acestuia, cu modificarea în tot a deciziei pronunțată în apel, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței tribunalului în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca netemeinică și nelegală. A arătat că instanțele au admis probe peste termenul legal și au motivat hotărârile pe actele prezentate de intimatele-reclamante în fața instanței de judecată. Al doilea motiv de recurs a vizat aspectul potrivit căruia s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) și art. 32 din Legea nr .10/2001, în raport de care era necesară identificarea persoanelor juridice care după naționalizare au preluat patrimoniul S.N.I.L.

din Papauti, comuna Zagon, județul Covasna, la care antecesorul intimatelor-reclamante a fost asociat/acționar. Așadar, pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru acțiunile deținute de antecesorul intimatelor-reclamante trebuia să se facă dovada că patrimoniul S.N.I.L. din Papauti a fost preluat de societăți privatizate de A.V.A.S. sau aflate încă în portofoliul acesteia.

S-a arătat totodată că era necesară dovedirea calității de acționar a autorului reclamantelor cu extras din registrul acționarilor la societatea naționalizată și la data preluării abuzive a acesteia, respectiv iunie 1948, iar pentru dovedirea pretențiilor acestora era necesară depunerea ultimului bilanț contabil al societății înaintea naționalizării, în speță la 31 decembrie 1947. Prin al treilea motiv de recurs, s-a arătat că față de noile reglementări în domeniu, respectiv art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată și Legea nr. 247/2005, rezultă în mod evident că A.V.A.S. nu mai are competența legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent ci numai de a propune acordarea acestora în condițiile legii, instituției competente, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În final, cel de-al patrulea motiv de recurs privește nelegalitatea omologării raportului de expertiză extrajudiciară a expertului K.N. din data de 12 decembrie 2002 privind evaluarea fostei U.C., apreciindu-se că este obligatoriu să se facă dovada parcurgerii procedurii reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 32 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în forma aplicabilă la data introducerii acțiunii, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naționalizate prin Legea nr.1 19/1948 sau prin alte acte normative au dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital, iar acțiunile se vor acorda, la cererea persoanei îndreptățite, de către instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale.

Alin. (3) al art. 32 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al ministrului finanțelor publice, în situația în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate. Se reține că în speța dedusă judecății nu s-a stabilit dacă patrimoniul fostei U.C. a fost preluat de una din societățile privatizate de A.V.A.S.

Se impune astfel casarea deciziei pronunțată în apel pentru ca în rejudecare să se stabilească cine este unitatea deținătoare care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate și dacă aceasta a fost privatizată de A.V.A.S. Pentru cele ce preced, recursul va fi admis, va fi casată decizia atacată și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare, urmând a se analiza, sub formă de apărări și celelalte susțineri din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1477 A din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2006.