ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2024/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 620 din 01 februarie 2005 pe rolul Tribunalul București, secția a III-a civilă reclamantele T.E., M.S. și G.A. au formulat contestație împotriva deciziei civile nr. 306 din 17 decembrie 2004 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanței anularea acesteia și obligarea Statului Român la restituirea prin echivalent a bunurilor preluate în mod abuziv de la autorul lor, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 385 din 12 aprilie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis contestația, a anulat decizia menționată emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a dispus obligarea acesteia la restituirea prin echivalent a fostei Uzine de Cherestea din satul Păpăuți, comuna Zagon, județul Covasna, astfel cum a fost identificată și evaluată de expertul K.N.

din Târgu Mureș către reclamantă, cu respectarea dispozițiilor art. 34 și urm. din Legea nr. 10/2001 și plata sumei de 3.000.000 lei (ROL), reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în sensul art. 3. La data preluării Uzinei de Cherestea de către stat, aceasta era proprietatea societății în nume colectiv I.L.P. Dr. K.Z. & C., reprezentată de Dr. K.Z. și B.B., coproprietarii firmei, fiind de necontestat calitatea de asociat a bunicului reclamantelor. Fată de împrejurarea că reclamantele nu au depus la dosar o dovadă a acceptării exprese a succesiunii de pe urma bunicului lor, tribunalul a făcut aplicarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că aceasta nu poate acorda despăgubiri bănești, așa cum s-a solicitat prin notificare, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (8) din Lege nr. 10/2001 potrivit cărora conținutul măsurilor reparatorii prin echivalent urmează a se stabili de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin negociere cu reclamantele. Apelul formulat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1477/A din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. S-a reținut de către instanța de apel că legitimarea procesuală pasivă a pârâtei rezultă din calitatea sa de emitentă a deciziei a cărei anulare se cere și este susținută și de dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Instanța a apreciat ca nefondată și critica privind tardivitatea depunerii actelor doveditoare de către reclamante, în raport de dispozițiile art. 22 șl art. 23 din Legea nr. 10/2001. Prin decizia nr. 8999 din 08 noiembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție de Proprietate Intelectuală a admis recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei instanței de apel, decizie pe care a casat-o și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut prin decizia de casare că, în speța dedusă judecății, nu s-a stabilit dacă patrimoniul fostei Uzine de cherestea a fost preluat de una din societățile privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Potrivit art. 32 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în forma aplicabilă la data introducerii acțiunii, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naționalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative, au dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau la o altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital, iar acțiunile se vor acorda, la cererea persoanei îndreptățite, de către instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale.

Alin. (3) din art. 32 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice, în situația în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate. Prin urmare, casarea deciziei pronunțate în apel, s-a impus pentru ca, în rejudecare, să se stabilească cine este unitatea deținătoare care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate, precum și dacă aceasta a fost privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Rejudecând cauza, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 315 C. proc. civ., instanța de apel a solicitat apelantei și intimatelor înscrisuri în dovedirea modalității de preluare a patrimoniului S.N. I.L.P., comuna Zagon județul Covasna, dacă acest patrimoniu a fost preluat de vreo societate privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în sensul dispus prin decizia de casare, însă, apelanta a învederat instanței că nu deține date și documente cu privire la preluarea patrimoniului fostelor întreprinderi naționalizate în afara celor depuse deja la dosar, același fiind și răspunsul intimatelor contestatoare prin care solicitau instanței să-i pună în vedere apelantei să indice dacă patrimoniul fostei Uzine de Cherestea Păpăuți a trecut în patrimoniul unor societăți privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Drept urmare, prin decizia civilă nr. 685/A din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, apelul formulat de pârâtă a fost admis, sentința apelată a fost schimbată în tot, iar pe fond, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin notificarea din 29 septembrie 2003 adresată Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, intimatele au solicitat despăgubiri pentru imobilul de natură industrială, respectiv Uzina de Cherestea Păpăuți, comuna Zagon, județul Covasna, iar prin decizia nr. 306 din 17 decembrie 2004 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a soluționat notificarea, respingând cererea intimatelor de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul fabrica Cherestea – clădiri, reținându-se că intimatele nu au făcut dovada calității de asociat a autorului, respectiv, a antecesorilor, la momentul naționalizării societății.

Față de această soluție, intimatele au depus în fața primei instanțe actele de stare civilă, contractul de vânzare - cumpărare din 09 martie 1934, procesul - verbal de preluare din 13 martie 1945 din care rezultă calitatea de asociat al autorului lor, K.Z., al societății în nume colectiv în al cărei patrimoniu figurau imobilele pentru care intimatele contestatoare au solicitat despăgubiri. Potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

Măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, în condițiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 247/2005, după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice. Prin urmare, având în vedere aceste texte de lege, instanța de apel a constatat că reclamantele nu au identificat, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1169 C. civ., persoana juridică care, după naționalizare, a preluat patrimoniul S.N. Păpăuți, comuna Zagon, jud. Covasna la care antecesorul lor a fost asociat și nu au dovedit că patrimoniul acestei societăți a fost preluat de societăți care au fost privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau care se află încă în portofoliul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele legii speciale de restituire respectiv, cele prevăzute de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acesta a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 și, văzând dispozițiile art. 296 C. proc. civ., s-a dispus admiterea apelului, cu consecința schimbării sentinței, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiate. Celelalte critici invocate prin memoriul de recurs, și asupra cărora instanța de casare a stabilit că vor fi avute în vedere la soluționarea apelului, relativ la raportul de expertiză extrajudiciară din data de 12 decembrie 2002 privind evaluarea fostei Uzine de Cherestea din județul Covasna, la cuantumul despăgubirilor și atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu au mai fost cercetate de instanța de apel, față de soluția dată cu privire la contestația reclamantelor.

În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantele au promovat recurs, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantele învederează că până în prezent nu au reușit să producă dovezi suplimentare în legătura cu modalitatea de transfer a patrimoniului fostei Uzine de Cherestea Păpăuți, jud. Covasna în patrimoniul unor societăți privatizate de A.V.A.S. sau aflate încă în portofoliul acesteia. Deși au formulat nenumărate cereri către Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna pentru a le indica ce s-a întâmplat cu patrimoniul fostei uzine I.L.P., aceste cereri au rămas fără răspuns până în prezent. Recurentele consideră că trebuia a se pune în vedere intimatei să indice dacă patrimoniului fostei Uzine de Cherestea Păpăuți a trecut in patrimoniul unor societăți privatizate de A.V.A.S.

sau aflate încă în portofoliul acesteia, deoarece recurentele nu sunt în măsură să precizeze acest aspect. Totodată, recurentele precizează că din extrasele de carte funciară depuse la dosarul cauzei, reiese că o parte din patrimoniul fostei Uzine de Cherestea, mai exact terenul acesteia, a trecut la fosta S.M.A. din localitate, societăți care s-au aflat în portofoliu antecesoarelor A.V.A.S. În privința construcțiilor care au aparținut Uzinei de Cherestea, acestea au trecut, conform Legii nr. 91/1945 și Decretului nr. 228/1948, în patrimoniul Statului Roman și în administrarea autorităților locale. Ulterior, acestea au fost distruse sau demolate.

În aceste condiții, recurentele susțin că au făcut dovada pe parcursul soluționării prezentei cauze că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum au reținut și instanțele care au judecat anterior prezenta speță, ca urmare a naționalizării fostei Uzine de Cherestea din localitatea Păpăuti, jud. Covasna, la care autorul lor a fost asociat la data naționalizării, astfel încât, li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, astfel cum prevede art. 32 și urm. din Legea nr. 10/2001. Măsurile reparatorii prin echivalent dispuse de instanțele de judecată, nu înseamnă acordarea de despăgubiri bănești, cum a indicat instanța supremă, ci restituirea în forma și condițiile impuse de lege.

La fila 36 a dosarului de recurs, recurentele reclamante au depus anumite precizări sub aspectul înscrisurilor pe care le consideră relevante pentru dovedirea circuitului fostei uzine la care autorul lor a avut calitatea de asociat, susținându-se că patrimoniul fostei uzine de cherestea Păpăuți a fost preluat de IFET Secuiesc, iar arhiva acestei societăți se află la SC B. SA Brașov. Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs. Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce succed. Deși prin decizia anterioară de casare s-a stabilit în sarcina instanței de rejudecare obligația de a verifica dacă patrimoniul fostei Uzine de Cherestea Păpăuți, com. Zagon, jud. Covasna a fost preluat de una dintre societățile comerciale privatizate de A.V.A.S.

sau care se mai află încă în portofoliul intimatei, în îndeplinirea acestei îndrumări, date fiind dispozițiile art. 315 C. proc. civ., instanța de apel a procedat la emiterea a două adrese: una către reclamante și una către pârâta A.V.A.S. Dacă A.V.A.S. a răspuns că nu deține asemenea date prin adresa ce se regăsește la fila 13 dosar apel, reclamanta intimată M.S., prin adresa înaintată la dosarul de apel (fila 38) a semnalat instanței că la prima instanță au fost depuse extrasele de Carte Funciară din care reiese că cel puțin o parte din patrimoniul fostei Uzine de Cherestea (terenul) a fost trecut în patrimoniul societății de mecanizare a agriculturii din localitate, societate care s-a aflat în portofoliul antecesoarelor A.V.A.S.

- ului. În privința construcțiilor, aceeași reclamantă a precizat că acestea au trecut în patrimoniul Statului Român, în baza Legii nr. 91/1945 și a Decretului nr. 228/1948, fiind în prezent distruse sau demolate. În consecință, față de aceste precizări ale reclamantei, dar și având în vedere că aceste susțineri se coroborau cu înscrisurile cauzei, anume, cu mențiunile din Cartea funciară ce se regăsește la fila 11 dosar fond, se poate constata că instanța de apel avea indicii temeinice cu privire la preluarea terenului ce a aparținut fostei societăți în nume colectiv Uzinele de Cherestea Păpăuți, pentru a dispune cercetări în vederea lămuririi situației de fapt și a verificării situației juridice actuale a imobilului ce a aparținut firmei la care autorul reclamantelor a avut calitatea de asociat și, în consecință, pentru a îndeplini cele stabilite în sarcina sa, prin decizie de casare.

Astfel, din copia înscrisurilor cauzei reiese cu certitudine că autorul reclamantelor a avut calitatea de asociat la fosta Uzină de Cherestea Păpăuți, jud. Covasna, imobil înscris inițial în CF (dosar fond), că ulterior, după naționalizare, aceeași proprietate se transnotează în CF, Jud. Covasna (dosar fond), pentru ca în iunie 1994, după emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, terenul să se transnoteze în CF, nou înființată, în favoarea SC A. SA (poz. 4 din CF). În consecință, astfel cum reclamantele au pretins, în cauză există probe certe privind circuitul juridic al imobilului ulterior naționalizării, instanța de rejudecare urmând să verifice situația la zi, solicitând în acest sens relații de la pârâta A.V.A.S.

cu privire la patrimoniul SC A. SA și eventuala privatizare a acesteia, dar și Primăriei localității Zagon, Jud. Covasna care este în măsură să furnizeze relații referitoare la societatea care a preluat Uzina de Cherestea, dar și în ce privește soarta juridică a construcțiilor ce se aflau pe teren. Se constată, totodată, că din adresa emisă către una dintre reclamante de Primăria com. Zagon la 5 iulie 2002, cercetările au privit în mod greșit imobilele înscrise în altă Carte Funciară, respectiv, cum era corect; în plus, se va observa că reclamantele prin cererea depusă în prezentul dosar de recurs la fila 36 oferă alte indicii cu privire la preluarea patrimoniului fostei Uzine de Cherestea de către IFET Secuiesc, sens în care se va stabili dacă SC A.C.

SA este aceeași persoană juridică cu IFET Secuiesc, ori o altă societate căreia i-a fost transmis o parte din patrimoniul aceleiași Uzine de Cherestea, ș.a.m.d.

Având în vedere că prin decizia anterioară de casare s-au stabilit ca obiective ale rejudecării identificarea unității care a preluat patrimoniul fostei Uzine de Cherestea și dacă această societate face parte dintre cele care au fost sau vor fi privatizate de A.V.A.S., se constată că aspectele ținând de calitatea reclamantelor de moștenitoare ale autorului lor (K.Z.) care a avut calitatea de asociat la fosta Uzină de Cherestea, ca și cele privind existența în patrimoniul acestei societăți în nume colectiv a unui imobil ce a fost preluat abuziv de stat prin naționalizare (în sensul art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001), sunt chestiuni care au intrat în puterea lucrului judecat, după epuizarea primului ciclu procesual; astfel, din contractul de vânzare cumpărare din 12 august 1939 (dosar fond) reiese că însăși societatea în nume colectiv (având doi coproprietari, autorul reclamantelor – K.Z.

și B.B., ceea ce oferă indicii cu privire la întinderea măsurilor reparatorii ce s-ar cuveni reclamantelor) a avut calitatea de cumpărătoare, care figurează, de altfel, în calitate de proprietară tabulară în CF. Prin urmare, la acest moment se impune verificarea cerințelor specifice prevăzute de art. 31, potrivit celor anterior arătate; totodată, urmează a se observa că după modificarea acestui text prin Legea nr. 302/2009, A.V.A.S. este entitate învestită cu soluționarea notificării și în ipoteza în care actuala societate deținătoare a imobilului nu ar putea fi identificată, nu mai există sau nu a existat o asemenea continuitate (forma anterioară a art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prevăzând că, în aceste ipoteze, măsurile reparatorii se propuneau prin ordin al ministrului finanțelor publice).

Față de cele anterior redate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) rap. la art. 304 pct. 9, observând și cele prevăzute de art. 314 C. proc. civ., va admite recursul reclamantelor, sens în care va dispune casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, situația de fapt nefiind pe deplin lămurită, astfel cum s-a arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantele M.S., T.E. și G.A., împotriva deciziei civile nr. 685/A din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2011.