ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2024/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2024/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 620 din 01 februarie 2005 pe rolul Tribunalul București, secția

a III-a civilă reclamantele T.E., M.S. și G.A. au formulat contestație

împotriva deciziei civile nr. 306 din 17 decembrie 2004 emisă de Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanței anularea acesteia

și obligarea Statului Român la restituirea prin echivalent a bunurilor preluate

în mod abuziv de la autorul lor, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

385 din 12 aprilie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis

contestația, a anulat decizia menționată emisă de Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, a dispus obligarea acesteia la restituirea

prin echivalent a fostei Uzine de Cherestea din satul Păpăuți, comuna Zagon,

județul Covasna, astfel cum a fost identificată și evaluată de expertul K.N. din

Târgu Mureș către reclamantă, cu respectarea dispozițiilor art. 34 și urm. din

Legea nr. 10/2001 și plata sumei de 3.000.000 lei (ROL), reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele sunt persoane îndreptățite

la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în sensul art. 3.

La data preluării

Uzinei de Cherestea de către stat, aceasta era proprietatea societății în nume

colectiv I.L.P. Dr. K.Z. & C., reprezentată de Dr. K.Z. și B.B.,

coproprietarii firmei, fiind de necontestat calitatea de asociat a bunicului

reclamantelor. Fată de împrejurarea că reclamantele nu au depus la dosar o

dovadă a acceptării exprese a succesiunii de pe urma bunicului lor, tribunalul

a făcut aplicarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a înlăturat

apărarea pârâtei în sensul că aceasta nu poate acorda despăgubiri bănești, așa

cum s-a solicitat prin notificare, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (8)

din Lege nr. 10/2001 potrivit cărora conținutul măsurilor reparatorii prin

echivalent urmează a se stabili de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului prin negociere cu reclamantele.

Apelul formulat de

pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva acestei

hotărâri a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1477/A din 31

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

S-a reținut de către

instanța de apel că legitimarea procesuală pasivă a pârâtei rezultă din

calitatea sa de emitentă a deciziei a cărei anulare se cere și este susținută

și de dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin

Legea nr. 247/2005.

Instanța a apreciat

ca nefondată și critica privind tardivitatea depunerii actelor doveditoare de

către reclamante, în raport de dispozițiile art. 22 șl art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 8999

din 08 noiembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție de Proprietate

Intelectuală a admis recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei instanței de apel, decizie

pe care a casat-o și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut prin

decizia de casare că, în speța dedusă judecății, nu s-a stabilit dacă

patrimoniul fostei Uzine de cherestea a fost preluat de una din societățile

privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Potrivit art. 32 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în forma aplicabilă la data introducerii

acțiunii, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice

naționalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative, au dreptul

la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea

comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau la o

altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital, iar acțiunile se

vor acorda, la cererea persoanei îndreptățite, de către instituția publică implicată

în privatizarea societății comerciale.

Alin. (3) din art. 32

din Legea nr. 10/2001 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, în sensul că

măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, după stabilirea valorii

recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a instituției publice implicate

în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei

juridice sau, după caz, prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice, în

situația în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei

juridice naționalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a

existat o asemenea continuitate.

Prin urmare, casarea

deciziei pronunțate în apel, s-a impus pentru ca, în rejudecare, să se

stabilească cine este unitatea deținătoare care a preluat patrimoniul persoanei

juridice naționalizate, precum și dacă aceasta a fost privatizată de

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Rejudecând cauza, în

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 315 C. proc. civ., instanța de apel a

solicitat apelantei și intimatelor înscrisuri în dovedirea modalității de

preluare a patrimoniului S.N. I.L.P., comuna Zagon județul Covasna, dacă acest

patrimoniu a fost preluat de vreo societate privatizată de Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, în sensul dispus prin decizia de casare,

însă, apelanta a învederat instanței că nu deține date și documente cu privire

la preluarea patrimoniului fostelor întreprinderi naționalizate în afara celor

depuse deja la dosar, același fiind și răspunsul intimatelor contestatoare prin

care solicitau instanței să-i pună în vedere apelantei să indice dacă

patrimoniul fostei Uzine de Cherestea Păpăuți a trecut în patrimoniul unor

societăți privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Drept urmare, prin

decizia civilă nr. 685/A din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

apelul formulat de pârâtă a fost admis, sentința apelată a fost schimbată în

tot, iar pe fond, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că prin notificarea din 29 septembrie 2003

adresată Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, intimatele au

solicitat despăgubiri pentru imobilul de natură industrială, respectiv Uzina de

Cherestea Păpăuți, comuna Zagon, județul Covasna, iar prin decizia nr. 306 din 17

decembrie 2004 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a soluționat

notificarea, respingând cererea intimatelor de acordare de măsuri reparatorii

pentru imobilul fabrica Cherestea – clădiri, reținându-se că intimatele nu au

făcut dovada calității de asociat a autorului, respectiv, a antecesorilor, la

momentul naționalizării societății.

Față de această

soluție, intimatele au depus în fața primei instanțe actele de stare civilă,

contractul de vânzare - cumpărare din 09 martie 1934, procesul - verbal de

preluare din 13 martie 1945 din care rezultă calitatea de asociat al autorului

lor, K.Z., al societății în nume colectiv în al cărei patrimoniu figurau

imobilele pentru care intimatele contestatoare au solicitat despăgubiri.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri

reparatorii persoanele fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețineau

imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod

abuziv.

Măsurile reparatorii

prin echivalent se vor propune, în condițiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 247/2005,

după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a

instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a

preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al Ministrului

Finanțelor Publice.

Prin urmare, având în

vedere aceste texte de lege, instanța de apel a constatat că reclamantele nu au

identificat, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1169 C. civ.,

persoana juridică care, după naționalizare, a preluat patrimoniul S.N. Păpăuți,

comuna Zagon, jud. Covasna la care antecesorul lor a fost asociat și nu au

dovedit că patrimoniul acestei societăți a fost preluat de societăți care au

fost privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau

care se află încă în portofoliul Autorității pentru Valorificarea Activelor

Statului.

În aceste condiții,

instanța de apel a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele legii

speciale de restituire respectiv, cele prevăzute de dispozițiile art. 32 din

Legea nr. 10/2001, astfel cum acesta a fost modificată prin Legea nr. 247/2005

și, văzând dispozițiile art. 296 C. proc. civ., s-a dispus admiterea apelului,

cu consecința schimbării sentinței, în sensul respingerii contestației ca

neîntemeiate.

Celelalte critici

invocate prin memoriul de recurs, și asupra cărora instanța de casare a

stabilit că vor fi avute în vedere la soluționarea apelului, relativ la

raportul de expertiză extrajudiciară din data de 12 decembrie 2002 privind

evaluarea fostei Uzine de Cherestea din județul Covasna, la cuantumul

despăgubirilor și atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, nu au mai fost cercetate de instanța de apel, față de soluția

dată cu privire la contestația reclamantelor.

În termen legal,

împotriva acestei decizii, reclamantele au promovat recurs, prevalându-se de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, reclamantele învederează că până în prezent nu au reușit

să producă dovezi suplimentare în legătura cu modalitatea de transfer a

patrimoniului fostei Uzine de Cherestea Păpăuți, jud. Covasna în patrimoniul

unor societăți privatizate de A.V.A.S. sau aflate încă în portofoliul acesteia.

Deși au formulat

nenumărate cereri către Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna

pentru a le indica ce s-a întâmplat cu patrimoniul fostei uzine I.L.P., aceste

cereri au rămas fără răspuns până în prezent.

Recurentele consideră

că trebuia a se pune în vedere intimatei să indice dacă patrimoniului fostei

Uzine de Cherestea Păpăuți a trecut in patrimoniul unor societăți privatizate

de A.V.A.S. sau aflate încă în portofoliul acesteia, deoarece recurentele nu

sunt în măsură să precizeze acest aspect.

Totodată, recurentele

precizează că din extrasele de carte funciară depuse la dosarul cauzei, reiese

că o parte din patrimoniul fostei Uzine de Cherestea, mai exact terenul

acesteia, a trecut la fosta S.M.A. din localitate, societăți care s-au aflat în

portofoliu antecesoarelor A.V.A.S.

În privința

construcțiilor care au aparținut Uzinei de Cherestea, acestea au trecut,

conform Legii nr. 91/1945 și Decretului nr. 228/1948, în patrimoniul Statului

Roman și în administrarea autorităților locale. Ulterior, acestea au fost

distruse sau demolate.

În aceste condiții,

recurentele susțin că au făcut dovada pe parcursul soluționării prezentei cauze

că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, așa cum au

reținut și instanțele care au judecat anterior prezenta speță, ca urmare a

naționalizării fostei Uzine de Cherestea din localitatea Păpăuti, jud. Covasna,

la care autorul lor a fost asociat la data naționalizării, astfel încât, li se

cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, astfel cum prevede art. 32 și urm.

din Legea nr. 10/2001.

Măsurile reparatorii

prin echivalent dispuse de instanțele de judecată, nu înseamnă acordarea de

despăgubiri bănești, cum a indicat instanța supremă, ci restituirea în forma și

condițiile impuse de lege.

La fila 36 a dosarului de recurs, recurentele reclamante au depus anumite precizări sub aspectul

înscrisurilor pe care le consideră relevante pentru dovedirea circuitului

fostei uzine la care autorul lor a avut calitatea de asociat, susținându-se că

patrimoniul fostei uzine de cherestea Păpăuți a fost preluat de IFET Secuiesc,

iar arhiva acestei societăți se află la SC B. SA Brașov.

Intimata pârâtă nu a

formulat întâmpinare la motivele de recurs.

Recursul formulat

este fondat, potrivit celor ce succed.

Deși prin decizia

anterioară de casare s-a stabilit în sarcina instanței de rejudecare obligația

de a verifica dacă patrimoniul fostei Uzine de Cherestea Păpăuți, com. Zagon,

jud. Covasna a fost preluat de una dintre societățile comerciale privatizate de

A.V.A.S. sau care se mai află încă în portofoliul intimatei, în îndeplinirea

acestei îndrumări, date fiind dispozițiile art. 315 C. proc. civ., instanța de

apel a procedat la emiterea a două adrese: una către reclamante și una către

pârâta A.V.A.S.

Dacă A.V.A.S. a

răspuns că nu deține asemenea date prin adresa ce se regăsește la fila 13 dosar

apel, reclamanta intimată M.S., prin adresa înaintată la dosarul de apel (fila

38) a semnalat instanței că la prima instanță au fost depuse extrasele de Carte

Funciară din care reiese că cel puțin o parte din patrimoniul fostei Uzine de

Cherestea (terenul) a fost trecut în patrimoniul societății de mecanizare a agriculturii

din localitate, societate care s-a aflat în portofoliul antecesoarelor A.V.A.S.

- ului. În privința construcțiilor, aceeași reclamantă a precizat că acestea au

trecut în patrimoniul Statului Român, în baza Legii nr. 91/1945 și a Decretului

nr. 228/1948, fiind în prezent distruse sau demolate.

În consecință, față

de aceste precizări ale reclamantei, dar și având în vedere că aceste susțineri

se coroborau cu înscrisurile cauzei, anume, cu mențiunile din Cartea funciară

ce se regăsește la fila 11 dosar fond, se poate constata că instanța de apel

avea indicii temeinice cu privire la preluarea terenului ce a aparținut fostei

societăți în nume colectiv Uzinele de Cherestea Păpăuți, pentru a dispune

cercetări în vederea lămuririi situației de fapt și a verificării situației

juridice actuale a imobilului ce a aparținut firmei la care autorul

reclamantelor a avut calitatea de asociat și, în consecință, pentru a îndeplini

cele stabilite în sarcina sa, prin decizie de casare.

Astfel, din copia

înscrisurilor cauzei reiese cu certitudine că autorul reclamantelor a avut

calitatea de asociat la fosta Uzină de Cherestea Păpăuți, jud. Covasna, imobil

înscris inițial în CF (dosar fond), că ulterior, după naționalizare, aceeași

proprietate se transnotează în CF, Jud. Covasna (dosar fond), pentru ca în

iunie 1994, după emiterea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, terenul să se transnoteze în CF, nou înființată, în favoarea SC A.

SA (poz. 4 din CF).

În consecință, astfel

cum reclamantele au pretins, în cauză există probe certe privind circuitul

juridic al imobilului ulterior naționalizării, instanța de rejudecare urmând să

verifice situația la zi, solicitând în acest sens relații de la pârâta A.V.A.S.

cu privire la patrimoniul SC A. SA și eventuala privatizare a acesteia, dar și

Primăriei localității Zagon, Jud. Covasna care este în măsură să furnizeze

relații referitoare la societatea care a preluat Uzina de Cherestea, dar și în

ce privește soarta juridică a construcțiilor ce se aflau pe teren.

Se constată,

totodată, că din adresa emisă către una dintre reclamante de Primăria com.

Zagon la 5 iulie 2002, cercetările au privit în mod greșit imobilele înscrise

în altă Carte Funciară, respectiv, cum era corect; în plus, se va observa că reclamantele

prin cererea depusă în prezentul dosar de recurs la fila 36 oferă alte indicii

cu privire la preluarea patrimoniului fostei Uzine de Cherestea de către IFET

Secuiesc, sens în care se va stabili dacă SC A.C. SA este aceeași persoană

juridică cu IFET Secuiesc, ori o altă societate căreia i-a fost transmis o

parte din patrimoniul aceleiași Uzine de Cherestea, ș.a.m.d.

Având în vedere că

prin decizia anterioară de casare s-au stabilit ca obiective ale rejudecării

identificarea unității care a preluat patrimoniul fostei Uzine de Cherestea și

dacă această societate face parte dintre cele care au fost sau vor fi

privatizate de A.V.A.S., se constată că aspectele ținând de calitatea

reclamantelor de moștenitoare ale autorului lor (K.Z.) care a avut calitatea de

asociat la fosta Uzină de Cherestea, ca și cele privind existența în

patrimoniul acestei societăți în nume colectiv a unui imobil ce a fost preluat

abuziv de stat prin naționalizare (în sensul art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 10/2001), sunt chestiuni care au intrat în puterea lucrului judecat, după

epuizarea primului ciclu procesual; astfel, din contractul de vânzare cumpărare

din 12 august 1939 (dosar fond) reiese că însăși societatea în nume colectiv

(având doi coproprietari, autorul reclamantelor – K.Z. și B.B., ceea ce oferă

indicii cu privire la întinderea măsurilor reparatorii ce s-ar cuveni

reclamantelor) a avut calitatea de cumpărătoare, care figurează, de altfel, în

calitate de proprietară tabulară în CF.

Prin urmare, la acest

moment se impune verificarea cerințelor specifice prevăzute de art. 31,

potrivit celor anterior arătate; totodată, urmează a se observa că după

modificarea acestui text prin Legea nr. 302/2009, A.V.A.S. este entitate

învestită cu soluționarea notificării și în ipoteza în care actuala societate

deținătoare a imobilului nu ar putea fi identificată, nu mai există sau nu a

existat o asemenea continuitate (forma anterioară a art. 31 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, prevăzând că, în aceste ipoteze, măsurile reparatorii se propuneau

prin ordin al ministrului finanțelor publice).

Față de cele anterior

redate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) rap.

la art. 304 pct. 9, observând și cele prevăzute de art. 314 C. proc. civ., va

admite recursul reclamantelor, sens în care va dispune casarea deciziei

recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, situația de

fapt nefiind pe deplin lămurită, astfel cum s-a arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantele M.S., T.E. și G.A., împotriva deciziei civile nr. 685/A

din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 martie 2011.