ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2389/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului I București la data de 2 martie 2004, Biroul Executorului Judecătoresc C.M. a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire asupra conturilor debitoarei SC S. SA BUCUREȘTI, deschide la terții popriți indicați, la cererea creditoarei SC M. SRL PARVA, în temeiul titlului executoriu, sentința civilă nr. 9554 din 27 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, îndreptată prin sentința civilă nr. 3797 din 14 martie 2002, până la concurența creanței de 1.023.651.351 lei plus daune cominatorii de 10.000.000 lei/zi începând cu data de 27 noiembrie 2001 data rămânerii definitive a sentinței civile, până la executarea integrală a obligației.

Prin încheierea pronunțată la data de 3 martie 2004 în Camera de Consiliu instanța a admis, în parte, cererea și a încuviințat executarea silită prin poprire asupra conturilor debitoarei SC S. SA BUCUREȘTI, deschisă la terții popriți M., B.F.R., P., sucursala București, A.B. ROMÂNIA, I.B., sucursala București, A.A.B. SA, C. SA, C.B.G., E.B., L.B. SA, H.B., G.B.I., E.B. SA, B.C.C. SA, E.B., B.R.D., T.S.B., până la concurența sumei de 1.023.651.351 lei și a sumei de 10 milioane lei reprezentând daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv 14 martie 2002, până la executarea obligației, în temeiul titlurilor executorii sentința civilă nr. 9554 din 27 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, astfel cum a fost îndreptată și completată prin sentința civilă nr. 3797 din 14 martie 2002 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la cererea creditoarei SC M. SRL.

În considerentele încheierii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 9554 din 27 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în dosarul nr. 1656/2001, a fost obligată debitoarea la executarea prevederilor articolului 3.2 din actul adițional nr. 171 din 4 octombrie 1000 respectiv aducerea ca aport în natură a mijloacelor fixe prevăzute în anexa 1 la contract și a contravalorii utilajului pentru micronizare marmură, precum și să plătească creditoare, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma totală de 79.747.589 lei.

Prin sentința civilă nr. 3797 din 14 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 1656/2001, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 9554 din 27 noiembrie 2001, în sensul precizării și a contravalorii utilajului pentru micronizare marmură 3.422.400.000 lei precum și completarea sentinței civile nr. 955427 din 27 noiembrie 2001 în sensul obligării debitoarei să plătească creditoarei suma de 100 milioane lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea obligației. Prin urmare, instanța constată că începând cu data pronunțării acestei sentințe civile de completare a hotărârii inițiale s-a născut obligația debitoarei de a plăti creditoarei suma de 10 milioane lei reprezentând daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea obligației.

Împotriva acestei încheieri, cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 C. proc. civ., a declarat apel debitoarea SC S. SA, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii de încuviințare a executării silite. Prin decizia comercială nr. 357 din 22 aprilie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul debitoarei și a schimbat în parte încheierea atacată în sensul că a respins cererea de încuviințare a executării silite pentru daunele cominatorii de 10.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că daunele cominatorii stabilite prin titlu executoriu nu constituie o creanță certă și lichidă, nefiind îndeplinite condițiile art. 379 C. proc.

civ., pentru încuviințarea executării silite și că celelalte critici aduse încheierii atacate sunt nefondate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât creditoarea SC M. SRL PARVA cât și debitoarea SC S. SA BUCUREȘTI. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., creditoarea critică hotărârea instanței de apel pentru că în mod incorect au fost aplicate prevederi legale care nu erau în vigoare în momentul începerii executării silite, considerând că executarea creanței trebuia să continue conform procedurii reglementate de legiuitor la momentul începerii ei întrucât creanța îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 379 C. proc. civ. Recurenta debitoare, în recursul său, întemeiat în drept tot pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., consideră hotărârea atacată nelegală și netemeinică. Sub un prim aspect se apreciază că încheierea de încuviințare, executării silite prin poprire până la concurența sumei de 1.023.651.351 lei cu titlu rest creanță întrucât contractul de asociere în participațiune care a stat la baza emiterii titlului executoriu a încetat de drept la 28 ianuarie 2002 ca urmare a îndeplinirii termenului pentru care a fost constituită asocierea iar părțile au fost puse în situația anterioară. Se susține că este inoportună încuviințarea executării silite a obligației de a aduce ca aport o sumă de bani, obligație asumată tocmai în scopul de a desfășura în comun anumite activități comerciale, de vreme ce asocierea nu-și mai produce efectele.

În continuare debitoarea face o analiză a „raporturilor juridice de drept material izvorâte din contractul de asociere în participațiune” încheiat cu creditoarea și consideră că în cauză este vorba nu de o obligație de a da ci de o obligație de-a face care nu mai poate fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită întrucât efectele contractului au încetat. Debitoarea critică, în recurs, nu încheierea atacată ci faptul că ”prin hotărârile care constituie titlul executoriu în prezenta cauză nu putea fi conferită calitatea de creditor intimatei SC M. SRL PARVA, având în vedere obligația de a face (de a aduce ca aport contravaloarea utilajului de micronizare marmura) rezultă din încheierea contractului de asociere în participațiune nr. 145 din 28 ianuarie 1997, astfel încât calitatea de creditoare o deținea asociația în participațiune”.

Debitoarea mai susține că încheierea de încuviințare a executării atacată a rămas fără obiect întrucât prin decizia comercială nr. 181 din 14 martie 2005 a Curții de Apel București a fost admis apelul SC C.I. SRL (cesionară a creanței) împotriva încheierii din 29 septembrie 2004 a Judecătoriei Sector 3 și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a admis cererea de intervenție în interes propriu și a validat poprirea până la concurența sumei de 1.023.651.351 lei cu titlu de rest de plată în virtutea în temeiul acelorași titluri executorii, când suma ce mai era datorată a fost executată. Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.

Recursul creditoarei SC M. SRL PARVA este nefondat întrucât, așa cum corect a reținut instanța de apel, daunele cominatorii stabilite prin titlul a cărui executare s-a cerut a fi încuviințată nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379 C. proc. civ., îndeplinirea acestor condiții neputând fi apreciată doar printr-o „deosebită socoteală” așa cum susține debitoarea, făcând trimitere la alin. (4) al art. 379, care vizează doar caracterul lichid al creanței.

Prin recursul său debitoarea aduce critici care nu vizează hotărârea atacată ci titlul executoriu a cărui executare s-a cerut a fi încuviințată, ar fi o obligație de a face și nu de a da și calitatea de creditoare nu ar mai fi avut-o SC M. SRL PARVA ci asociația în participațiune, cerând să se facă o analiză „a raporturilor juridice de drept material izvorâte din contractul de asociere în participațiune”, aspecte ce nu pot fi examinate în faza de executare silită ci au făcut, sau trebuiau să facă, obiect de dispută juridică între părți în faza judecății. În motivarea recursului său debitoarea mai invocă și unele aspecte ulterioare titlului executoriu și care ar face, în opinia ei, imposibilă executarea silită: încetarea de drept a contractului de asociere și rămânerea fără obiect a prezentei încheieri de încuviințare a executării ca urmare a validării unei alte popriri și executării sumei datorate.

Or, aceste aspecte nu pot face obiectul unei analize în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite ci pot fi supuse examenului instanței judecătorești prin contestație la executare ori, eventual, pe calea unei alte acțiuni pe care debitoarea va considera util să o exercite. Din cele arătate rezultă că instanța de apel, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, pronunțând o decizie legală, iar Înalta Curte urmează să respingă ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de creditoarea SC M. SRL PARVA și de debitoarea SC S. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 357 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel București, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2006.