ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2389/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Sectorului I București la data de 2 martie 2004, Biroul

Executorului Judecătoresc C.M. a solicitat încuviințarea executării silite prin

poprire asupra conturilor debitoarei SC S. SA BUCUREȘTI, deschide la terții

popriți indicați, la cererea creditoarei SC M. SRL PARVA, în temeiul titlului

executoriu, sentința civilă nr. 9554 din 27 noiembrie 2001 a Tribunalului

București, secția comercială, îndreptată prin sentința civilă nr. 3797 din 14

martie 2002, până la concurența creanței de 1.023.651.351 lei plus daune

cominatorii de 10.000.000 lei/zi începând cu data de 27 noiembrie 2001 data

rămânerii definitive a sentinței civile, până la executarea integrală a

obligației.

Prin încheierea pronunțată

la data de 3 martie 2004 în Camera de Consiliu instanța a admis, în parte,

cererea și a încuviințat executarea silită prin poprire asupra conturilor

debitoarei SC S. SA BUCUREȘTI, deschisă la terții popriți M., B.F.R., P., sucursala

București, A.B. ROMÂNIA, I.B., sucursala București, A.A.B. SA, C. SA, C.B.G., E.B.,

L.B. SA, H.B., G.B.I., E.B. SA, B.C.C. SA, E.B., B.R.D., T.S.B., până la

concurența sumei de 1.023.651.351 lei și a sumei de 10 milioane lei

reprezentând daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea

definitivă a hotărârii, respectiv 14 martie  2002, până la executarea

obligației, în temeiul titlurilor executorii sentința civilă nr. 9554 din 27

noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, astfel cum a fost îndreptată

și completată prin sentința civilă nr. 3797 din 14 martie 2002 a Tribunalului București,

secția a VI-a comercială, la cererea creditoarei SC M. SRL.

În considerentele încheierii

s-a arătat că prin sentința civilă nr. 9554 din 27 noiembrie 2001 pronunțată de

Tribunalul București, secția comercială, în dosarul nr. 1656/2001, a fost

obligată debitoarea la executarea prevederilor articolului 3.2 din actul

adițional nr. 171 din 4 octombrie 1000 respectiv aducerea ca aport în natură a

mijloacelor fixe prevăzute în anexa 1 la contract și a contravalorii utilajului

pentru micronizare marmură, precum și să plătească creditoare, cu titlu de

cheltuieli de judecată, suma totală de 79.747.589 lei.

Prin sentința civilă nr. 3797

din 14 martie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 1656/2001, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în

dispozitivul sentinței civile nr. 9554 din 27 noiembrie 2001, în sensul

precizării și a contravalorii utilajului pentru micronizare marmură 3.422.400.000

lei precum și completarea sentinței civile nr. 955427 din 27 noiembrie 2001 în

sensul obligării debitoarei să plătească creditoarei suma de 100 milioane lei

daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă a

hotărârii până la executarea obligației.

Prin urmare, instanța

constată că începând cu data pronunțării acestei sentințe civile de completare

a hotărârii inițiale s-a născut obligația debitoarei de a plăti creditoarei

suma de 10 milioane lei reprezentând daune cominatorii pentru fiecare zi de

întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea

obligației.

Împotriva acestei încheieri,

cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 C. proc. civ., a declarat apel

debitoarea SC S. SA, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul

respingerii cererii de încuviințare a executării silite.

Prin decizia comercială nr. 357

din 22 aprilie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul debitoarei și a

schimbat în parte încheierea atacată în sensul că a respins cererea de

încuviințare a executării silite pentru daunele cominatorii de 10.000.000 lei

pe fiecare zi de întârziere.

Pentru a pronunța această

decizie, curtea de apel a reținut că daunele cominatorii stabilite prin titlu executoriu

nu constituie o creanță certă și lichidă, nefiind îndeplinite condițiile art. 379

C. proc. civ., pentru încuviințarea executării silite și că celelalte critici aduse

încheierii atacate sunt nefondate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs atât creditoarea SC M. SRL PARVA cât și debitoarea SC S. SA

BUCUREȘTI.

În recursul său, întemeiat

în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., creditoarea critică

hotărârea instanței de apel pentru că în mod incorect au fost aplicate

prevederi legale care nu erau în vigoare în momentul începerii executării

silite, considerând că executarea creanței trebuia să continue conform procedurii

reglementate de legiuitor la momentul începerii ei întrucât creanța

îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 379 C. proc. civ.

Recurenta debitoare, în

recursul său, întemeiat în drept tot pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., consideră hotărârea atacată nelegală și netemeinică.

Sub un prim aspect se

apreciază că încheierea de încuviințare, executării silite prin poprire până la

concurența sumei de 1.023.651.351 lei cu titlu rest creanță întrucât contractul

de asociere în participațiune care a stat la baza emiterii titlului executoriu

a încetat de drept la 28 ianuarie 2002 ca urmare a îndeplinirii termenului

pentru care a fost constituită asocierea iar părțile au fost puse în situația

anterioară. Se susține că este inoportună încuviințarea executării silite a

obligației de a aduce ca aport o sumă de bani, obligație asumată tocmai în

scopul de a desfășura în comun anumite activități comerciale, de vreme ce asocierea

nu-și mai produce efectele.

În continuare debitoarea

face o analiză a „raporturilor juridice de drept material izvorâte din

contractul de asociere în participațiune” încheiat cu creditoarea și consideră

că în cauză este vorba nu de o obligație de a da ci de o obligație de-a face

care nu mai poate fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită întrucât efectele

contractului au încetat.

Debitoarea critică, în

recurs, nu încheierea atacată ci faptul că ”prin hotărârile care constituie

titlul executoriu în prezenta cauză nu putea fi conferită calitatea de creditor

intimatei SC M. SRL PARVA, având în vedere obligația de a face (de a aduce ca

aport contravaloarea utilajului de micronizare marmura) rezultă din încheierea

contractului de asociere în participațiune nr. 145 din 28 ianuarie 1997, astfel

încât calitatea de creditoare o deținea asociația în participațiune”.

Debitoarea mai susține că

încheierea de încuviințare a executării atacată a rămas fără obiect întrucât

prin decizia comercială nr. 181 din 14 martie 2005 a Curții de Apel București a

fost admis apelul SC C.I. SRL (cesionară a creanței) împotriva încheierii din

29 septembrie 2004 a Judecătoriei Sector 3 și a schimbat în parte hotărârea

atacată în sensul că a admis cererea de intervenție în interes propriu și a

validat poprirea până la concurența sumei de 1.023.651.351 lei cu titlu de rest

de plată în virtutea în temeiul acelorași titluri executorii, când suma ce mai

era datorată a fost executată.

Examinând recursurile

declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că

ambele recursuri sunt nefondate.

Recursul creditoarei SC M. SRL

PARVA este nefondat întrucât, așa cum corect a reținut instanța de apel,

daunele cominatorii stabilite prin titlul a cărui executare s-a cerut a fi

încuviințată nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art.

379 C. proc. civ., îndeplinirea acestor condiții neputând fi apreciată doar

printr-o „deosebită socoteală” așa cum susține debitoarea, făcând trimitere la alin.

(4) al art. 379, care vizează doar caracterul lichid al creanței.

Prin recursul său debitoarea

aduce critici care nu vizează hotărârea atacată ci titlul executoriu a cărui

executare s-a cerut a fi încuviințată, ar fi o obligație de a face și nu de a

da și calitatea de creditoare nu ar mai fi avut-o SC M. SRL PARVA ci asociația

în participațiune, cerând să se facă o analiză „a raporturilor juridice de

drept material izvorâte din contractul de asociere în participațiune”, aspecte

ce nu pot fi examinate în faza de executare silită ci au făcut, sau trebuiau să

facă, obiect de dispută juridică între părți în faza judecății.

În motivarea recursului său

debitoarea mai invocă și unele aspecte ulterioare titlului executoriu și care

ar face, în opinia ei, imposibilă executarea silită: încetarea de drept a

contractului de asociere și rămânerea fără obiect a prezentei încheieri de

încuviințare a executării ca urmare a validării unei alte popriri și executării

sumei datorate. Or, aceste aspecte nu pot face obiectul unei analize în

procedura necontencioasă a încuviințării executării silite ci pot fi supuse examenului

instanței judecătorești prin contestație la executare ori, eventual, pe calea

unei alte acțiuni pe care debitoarea va considera util să o exercite.

Din cele arătate rezultă că

instanța de apel, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, pronunțând

o decizie legală, iar Înalta Curte urmează să respingă ambele recursuri ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de creditoarea SC M. SRL PARVA și de debitoarea SC S. SA BUCUREȘTI

împotriva deciziei nr. 357 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel București, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2006.