CtEDO 08.08.2006 Auto

AFFAIRE SITARSKI c. POLOGNE

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
08.08.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE SITARSKI c. POLOGNE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA SITARSKI c. POLONIA Cererea nr. 71068/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 august 2006 DEFINIF 08/11/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Sitarski c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza Președintele dnii Casadevall Bonello Traja Pavlovski Garlicki, Mijović, judecători , și de M.T.L. Early grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 iulie 2006, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 7668/01) îndreptată împotriva Republicii Polone și al cărei resortisant al acestui stat, Stanisław Sitarski ( reclamantul a sesizat Curtea la data de 9 aprilie 2001 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 22 septembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și fond. La 10 iulie 1992, tribunalul regional a pronunțat divorțul între solicitant și soția sa. La 12 ianuarie 1993, reclamantul a formulat în fața tribunalului de district o cerere de împărțire a bunurilor matrimoniale. La 18 ianuarie 1993, a fost scutit de la plata cheltuielilor de judecată. Cinci audieri s-au ținut la intervale regulate între 20 ianuarie și 8 iulie 1993. Trei audieri prevăzute pentru 14 octombrie, 12 noiembrie și 9 decembrie 1993 au fost amânate, aceasta din urmă pe motiv de nevoie de expertiză și de viziuni locale. În anii 1994-1997, tribunalul a ținut de cinci ori la interogarea experților : 3 octombrie 1994, 19 mai 1995, 21 martie, 2 iulie, 2 august 1996, 4 martie și 28 martie 1997. Pe parcursul procedurii, reclamantul a formulat în mai multe rânduri cereri privind diferite aspecte ale procedurii și a contestat în special ordinul de plată pentru expertizele efectuate. Prima sa acțiune a fost declarată inadmisibilă ca fiind tardivă la 21 noiembrie 1994, a doua a fost respinsă la 11 iunie 1997 și reclamantul a contestat, de asemenea, competențele efectuate de specialiști, în special cele ale unui geodezist prezentat în instanță la 28 martie 1997 și a solicitat ca o expertiză să fie pregătită de o comisie independentă. Un alt expert a fost invitat de către instanță să-și prezinte observațiile cu privire la contestațiile emise de către instanță. La 20 septembrie 1995, reclamantul a formulat o cerere fără a-și preciza în mod clar obiectul. Invitat să definească obiectul acestora, el a afirmat că a solicitat un proces echitabil. La 4 martie 1997, în cursul unei ședințe de judecată, reclamantul a formulat o altă cerere care, după cum s-a dovedit ulterior, nu s-ar mai repeta procedurii în curs. 10. La 29 octombrie 1995, reclamantul s-a plâns în fața Ministerului Justiției de durata excesivă a procedurii. La 7 decembrie 1995, ministrul justiției a constatat o durată excesivă și a justificat-o prin complexitatea cauzei (dificultatea de a stabili masa bunurilor care urmează să fie partajate), dar a acoperit neglijența instanței. La 31 octombrie 1996, reclamantul a anulat procedura pe motiv că o procedură privind transferul de proprietate asupra fiului său minor nu era finalizată. La 22 noiembrie 1996, instanța a respins această cerere. 12. La 1 septembrie 1997, reclamantul își va reitera plângerea cu privire la durata excesivă a procedurii la data de 1 septembrie 1997, direct președintelui Tribunalului însărcinat cu monitorizarea desfășurării cauzei sale. Prin scrisoarea din 15 octombrie 1997, președintele, recunoscând durata excesivă a procedurii, a decis să transfere cauza unui alt judecător. La 18 octombrie 1997, la data de 14 ianuarie 1998, partea pârâtă a solicitat continuarea procedurii. La 11 februarie 1999, tribunalul de district a statuat cu privire la împărțirea proprietăților matrimoniale în la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere faptul că proprietatea în cauză este împărțită în natură, casa și terenul au fost atribuite în întregime fiicei de la l La 29 octombrie 1999, Tribunalul Regional a infirmat parțial această decizie și a trimis cauza spre reexaminare în ceea ce privește eliminarea proprietății. În ceea ce privește împărțirea proprietății, hotărârea tribunalului de district a fost confirmată, iar la 15 mai 2000, a fost aplicat un titlu executoriu asupra acestei părți a sentinței. 17. La 9 mai 2000, tribunalul de district a stat cu privire la problemele de trimitere și a somat reclamantul la plata unei sume de bani în beneficiul debitoarei cu titlu de decontare a creanțelor reciproce care rezultă din eliminarea coproprietății. Suma a fost majorată cu dobândă începând cu 1992, adică de la data divorțului. noiembrie 2000, cu privire la cererea interjucată în paralel de solicitant și de debitoare împotriva deciziei din 9 mai 2000, tribunalul regional l-a respins în ceea ce privește persoana în cauză și a declarat inadmisibilitatea sa în ceea ce privește debitoarea. 18. La 22 februarie 2001, tribunalul regional a declarat inadmisibil recursul în casare formulat de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La art. 16 din Legea din 17 iunie 2004, care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004, (denumită în continuare "legea din 2004"), introduce în sistemul juridic polonez o cale de atac împotriva lungimii excesive a unei proceduri judiciare, (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadniej zwłoki prevede O parte care nu a depus o plângere pentru întârzierea excesivă a procedurii în conformitate cu art. 5 alineatul (1) pentru a solicita - în temeiul articolului 417 din Codul civil - o despăgubire pentru prejudiciile cauzate de întârzierea excesivă, după încheierea procedurii pe fond. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 22. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 1 mai 1993, cu luarea în considerare a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Polonia; totuși, pentru a aprecia caracterul rezonabil al termenelor de la această dată, trebuie să se țină seama de situația în care se afla atunci cazul. Prin urmare, procedura în cauză a durat opt ani și o lună pentru trei instanțe. Cu privire la admisibilitate 23. Guvernul ridică o excepție preliminară care susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne. 24. Guvernul consideră, în primul rând, că reclamantul ar fi trebuit să facă uz de art. 417 din Codul civil, dispoziție care permite să se obțină o satisfacție pentru prejudiciile care rezultă dintr-un comportament vinovat al organelor de la . Acesta susține că această cale de atac a fost eficientă pentru a contesta durata excesivă a unei proceduri începând cu 18 decembrie 2001, data hotărârii Curții Constituționale, care precizează interpretarea acestei dispoziții. 25. Curtea reamintește că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul nu prezintă niciun element nou de modificare a jurisprudenței existente, prin urmare, acest argument ar trebui respins. 26. Guvernul susține în al doilea rând că reclamantul ar fi trebuit să facă uz de art. 16 din Legea din 17 iunie 2004, care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004 (denumită mai jos Legea din 2004) care permite contestarea în fața instanțelor interne a duratei excesive a procedurii și care se referă la conținutul acesteia la art. 417 din Codul civil. 27. Curtea amintește că a fost deja pronunțată și cu privire la problema dacă art. 16 din Legea din 2004 în legătură cu 417 din Codul civil constituia o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție. Această cale de atac a fost considerată efectivă în cazurile în care procedura a cărei durată era supusă Ös Õ a fost încheiată mai puțin de trei ani înainte de intrarea în vigoare a Legii din 2004, termenul de prescripție a acțiunii din art. 417 (a se vedea Õ Hotărârea din 14 iunie 2005, Krasuski c. Polonia, nr. 61444/00, punctul 72). 28. Curtea a statuat că această dispoziție nu putea fi considerată o cale de atac efectivă dacă procedura a cărei durată a făcut obiectul contestației se încheiase cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a Legii din 2004 (a se vedea Ratajczyk c. Polonia, nr. 1115/02, cauza 31 mai 2005). 29. În acest sens, procedura în sine încheiată la 22 februarie 2001, prin urmare, cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004. În consecință, reclamantul nu dispunea de o cale de atac eficientă pentru a contesta durata excesivă a procedurii în fața organismelor interne. Prin urmare, argumentul guvernului nu poate fi luat în considerare. 30. În cele din urmă, guvernul consideră că termenul de prescripție a acțiunii din art. 417 din Codul civil nu ar trebui să fie calculat de la data încheierii procedurii a cărei durată este contestată, ci din momentul în care prejudiciul apare ca atare. Potrivit guvernului cele două evenimente nu au loc la aceeași dată. 31. Curtea amintește că această teză a făcut, de asemenea, obiectul evaluării sale în Hotărârea Barszcz c. Polonia citată anterior. Guvernul nu prezintă niciun element nou, prin urmare, trebuie respinsă excepția sa preliminară. 32. Curtea constată, în sfârșit, că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d În primul rând, guvernul susține că cauza era extrem de complexă atât în ceea ce privește circumstanțele din speță, cât și în ceea ce privește dreptul aplicabil și, în al doilea rând, pune accentul pe faptul că: nicio perioadă de inacțiune nu poate fi reprovocată organismelor naționale, întrucât audierile au avut loc la intervale regulate. În cele din urmă, guvernul consideră că reclamantul însuși a contribuit în mare măsură la continuarea procedurii prin formularea unor cereri inadecvate, precum și prin punerea la îndoială a expertizei efectuate. 35. Reclamantul contestă argumentele guvernului și susține că durata excesivă a procedurii nu poate fi explicată numai prin complexitatea cauzei și subliniază participarea sa activă în cadrul procedurii. 36. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 37. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior). 38. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 40. Reclamantul solicită 250 000 PLN (60 000 EUR) pentru daune materiale și 100 000 PLN (25 000 EUR) pentru daune morale pe care le-ar fi suferit. 41. Guvernul contestă aceste pretenții și solicită Curții să decidă că, în caz de încălcare, constatarea acesteia ar reprezenta o satisfacție echitabilă. În subsidiar, el solicită să se acorde reclamantului o satisfacție echitabilă a cărei valoare nu ar depăși 10 000 PLN, aproximativ 2 600 EUR, suma maximă prevăzută de legea din 2004. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 600 EUR pentru prejudiciul moral. Drept și cheltuieli de judecată 43. Reclamantul solicită, de asemenea, 60 000 PLN (15 000 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții, dar nu prezintă documente care să ateste cheltuielile de judecată pretinse suportate. 44. Guvernul contestă aceste pretenții care pun accentul pe faptul că reclamantul nu își retrage cererea prin documente. 45. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră că reclamantul nu a demonstrat că cheltuielile pentru care solicită rambursarea au fost suportate. În acest caz, este necesar să se respingă cererea sa. Interese moratorii 46. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 600 EUR (două mii șase sute de euro) daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în zloți polonezi la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 8 august 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. T.L. Early Nicolas Bratza Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-10-17
0,97
AFFAIRE AUGUSTYNIAK c. POLOGNE
QUATRIEME SECTION AFFAIRE AUGUSTYNIAK c. POLOGNE ( Requête n o 5413/02) ARRÊT STRASBOURG 17 octobre 2006 DÉFINITIF 17/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2006-10-17
0,97
AFFAIRE ANDRZEJEWSKI c. POLOGNE
QUATRIEME SECTION AFFAIRE ANDRZEJEWSKI c. POLOGNE ( Requête n o 72999/01) ARRÊT STRASBOURG 17 octobre 2006 DÉFINITIF 12/02/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2006-12-05
0,97
AFFAIRE ZYGMUNT c. POLOGNE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ZYGMUNT c. POLOGNE ( Requête n o 69128/01) ARRÊT STRASBOURG 5 décembre 2006 DÉFINITIF 05/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2006-10-24
0,97
AFFAIRE SOKOLOWSKI c. POLOGNE
QUATRIEME SECTION AFFAIRE SOKOŁOWSKI c. POLOGNE ( Requête n o 15337/02) ARRÊT STRASBOURG 24 octobre 2006 DÉFINITIF 24/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2006-01-10
0,97
AFFAIRE SWIERZKO c. POLOGNE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ŚWIERZKO c. POLOGNE (Requête n o 9013/02) ARRÊT STRASBOURG 10 janvier 2006 DÉFINITIF 10/04/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă