AFFAIRE SOKOLOWSKI c. POLOGNE

AFFAIRE SOKOLOWSKI c. POLOGNE (CtEDO, 2006)

În cazul Sokołowski c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Sir Sir Sir, se află într-o cameră formată din Sir Sir, care poate fi arestată de către STRASBURG 24 octombrie 2006 def. 24/01/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44ŁOWSKI c. POLONIA poate fi supusă unor modificări de formă. În cazul Sokołowski c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra) Nicolas Bratza președinte dnii Casadevall Bonello Traja Pavlovschi Garlicki, Mijović, judecători și al dlui T.L. Early, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 3 octombrie 2006, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 15337/02) îndreptat împotriva Republicii Polone și al cărui resortisant al acestui stat, Władysław Sokołowski ( La 11 noiembrie 2005, președintele camerei a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul s-a născut în 1957 și își are reședința în Radom. În 1994, (părțile care nu au precizat data exactă), reclamantul a inițiat o acțiune împotriva clinicii facultăii de medicină în despăgubire pentru că a fost infectat cu hepatita B în timpul șederii sale la spital. La 5 decembrie 1994, Tribunalul Regional din Radom s-a declarat incompetent și a retrimis cauza Tribunalului Districtual Varșovia. La 8 februarie 1995, tribunalul a desemnat un avocat din oficiu și l-a exonerat pe acesta de plata cheltuielilor de judecată. Ședințele au avut loc la 26 aprilie și 11 noiembrie 1995, 8 mai 1996 și 30 iulie 1997. La 17 martie 1998, tribunalul a primit o expertiză medicală suplimentară. La 14 iunie 1999 a avut loc o audiere. La tribunalul din 12 aprilie 2000, consiliul pârâtului a solicitat ca ministrul să fie citat în locul clinicii Facultății de Medicină. 10. La 12 mai 2000 a avut loc o audiere care a fost stabilită la 11 iulie 2000, din cauza absenței, pentru concediu, a judecătorului însărcinat cu cauza. 11. La 13 septembrie, 23 octombrie și 21 noiembrie 2000. 12. La 5 decembrie 2000, tribunalul de district a respins cererea reclamantului. 13. La 20 decembrie 2000, tribunalul a rectificat o eroare de scriere. 14. Decizia a fost notificată reclamantului la 2 ianuarie 2001. 15. La 16 ianuarie 2001, la 16 ianuarie 2001, la o interjeta. 16. Audiențele în apel au avut loc la 16 martie, 10 aprilie și 12 septembrie 2001. 17. La 13 septembrie 2001, instanța regională a modificat decizia prin acordarea unei anumite sume de bani reclamantului. II. DREPTUL INTERNELE PERTINENTE 18. Trezoreria publică este responsabilă pentru prejudiciile cauzate de actele unui funcționar de stat 19.L.16 din Legea din 17 iunie 2004, care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004 (denumită în continuare "legea din 2004"), introducând în sistemul juridic polonez o cale de atac împotriva lungimii excesive a unei proceduri judiciare ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadniej zwłoki prevede o parte care nu a depus plângere pentru întârzierea excesivă a procedurii în conformitate cu art. 5 alineatul (1) poate solicita - în temeiul articolului 417 din Codul civil - o despăgubire pentru prejudiciile care au rezultat din întârzierea excesivă, după finalizarea procedurii de fond. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție 20, reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timpul rezonabil" astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 21. Cu privire la admisibilitate 23. Guvernul ridică o excepție preliminară care susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne. 24. Guvernul consideră în primul rând că reclamantul ar fi trebuit să facă uz de art. 417 din Codul civil, dispoziție care permite obținerea unei satisfacții pentru prejudiciile rezultate din comportamentul greșit al organelor de stat. Acesta susține că această cale de atac a fost eficientă pentru a contesta durata excesivă a unei proceduri începând cu 18 decembrie 2001, data hotărârii Curții Constituționale, care precizează interpretarea acestei dispoziții. 25. Curtea reamintește că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul nu prezintă niciun element nou de modificare a jurisprudenței existente, prin urmare, acest argument ar trebui respins. Guvernul susține în al doilea rând că reclamantul ar fi trebuit să facă uz de art. 16 din Legea din 2004 care permite contestarea în fața instanțelor interne a duratei excesive a procedurii și care face trimitere la art. 417 din Codul civil 27. Curtea reamintește deja că se pronuna deja și cu privire la problema dacă art. 16 din Legea din 2004 în legătură cu: art. 417 din Codul civil constituia o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenie. 28. Această cale de atac a fost considerată eficientă în cazurile în care procedura a cărei durată a fost supusă Ös Õ a fost încheiată cu mai puțin de trei ani înainte de intrarea în vigoare a Legii din 2004, termenul de prescripție a acțiunii Õ art. 417 (a se vedea Hotărârea din 14 iunie 2005, Krasuski c. Polonia, nr. 61444/00, § 72 29. Cu toate acestea, Curtea a statuat că această dispoziție nu putea fi considerată o cale de atac efectivă dacă procedura a cărei durată a fost contestată se încheiase cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004 (a se vedea Ratajczyk c. Polonia (dec.), nr. 1115/02, 31 mai 2005). 30. În acest sens, procedura sa se încheie la 13 septembrie 2001, deci cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004. În consecință, reclamantul nu dispunea de o cale de atac eficientă pentru a contesta durata excesivă a procedurii în fața instanțelor interne. Prin urmare, argumentul guvernului nu poate fi luat în considerare. 31. În cele din urmă, guvernul consideră că termenul de prescripție a acțiunii din art. 417 din Codul civil nu ar trebui să fie calculat de la data încheierii procedurii a cărei durată este contestată, ci din momentul în care prejudiciul apare ca atare. Potrivit guvernului, ambele evenimente nu au loc la aceeași dată. 32. Curtea amintește că această teză a făcut, de asemenea, obiectul evaluării sale în Hotărârea Barszcz c. Polonia citată anterior. Guvernul nu prezintă niciun element nou, prin urmare, trebuie respinsă excepția sa preliminară. 33. Curtea constată, în sfârșit, că nu este în mod evident întemeiat în mod greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Pe fond 34. Curtea subliniază că, în prezenta cauză, guvernul, deși invitat de Curte să facă acest lucru, a prezentat că observațiile privind admisibilitatea și nu se pronunță cu privire la fondul cauzei. 35. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, Czech c. Polonia, n 49034/99, § 44, 15 noiembrie 2005, Wojda c. Polonia, 55233/00, § 9, 8 noiembrie 2005) 36. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Czech, Wojda de mai sus). 37. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 38. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 50 000 PLN (12 500 EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit. 40. Guvernul contestă aceste pretenții. El invită Curtea să decidă că, în caz de încălcare, constatarea acesteia ar reprezenta o satisfacție echitabilă. În subsidiar, el solicită reclamantului să acorde o satisfacție echitabilă a cărei valoare nu ar depăși 10 000 PLN, aproximativ 2 600 EUR), suma maximă prevăzută de legea din 2004. 41. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 3 600 EUR pentru prejudiciul moral. Costuri și cheltuieli de judecată 42. Reclamantul nu solicită nicio sumă pentru aceste cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 43. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE ACESURI, CURȚA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 600 EUR (trei mii șase sute de euro) pentru daune morale plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit care urmează să fie convertită în zloți polonezi la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 24 octombrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. T.L. Early Nicolas Bratza Modululer Președintele

QUATRIEME SECTION

AFFAIRE

SOKOŁOWSKI c. POLOGNE

(

Requête n

o

15337/02)

ARRÊT

STRASBOURG

24 octobre 2006

DÉFINITIF

24/01/2007

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Sokołowski c. Pologne,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de

:

Sir

Nicolas

Bratza

,

président

,

MM.

J.

Casadevall

,

G.

Bonello

,

K.

Traja

,

S.

Pavlovschi

,

L.

Garlicki,

M

me

L.

Mijović,

juges

et de M. T.L.

Early,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 3 octobre 2006,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

15337/02) dirigée contre la République de Pologne et dont un ressortissant de cet Etat, Władysław Sokołowski («

le requérant

») a saisi la Cour le 1

er

décembre 2001 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement polonais («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.

3.

Le 11 novembre 2005, le Président de la chambre a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Conformément à l’article 29 § 3 de la Convention, il a été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.

EN FAIT

I. LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4.

Le requérant est né en 1957 et réside à Radom.

5.

En 1994, (les parties n’ayant pas précisé la date exacte), le requérant engagea une action contre la clinique de la faculté de médecine en dommages et intérêts pour avoir été infecté par l’hépatite B durant son séjour à l’hôpital.

6.

Le 5 décembre 1994, le tribunal régional de Radom se déclara incompétent et renvoya l’affaire au tribunal de district de Varsovie.

7.

Le 8 février 1995, le tribunal désigna un avocat d’office et dispensa l’intéressé des frais de justice. Les audiences eurent lieu les 26 avril et 11

novembre 1995, 8 mai 1996 et 30 juillet 1997.

8.

Le 17 mars 1998, le tribunal accueillit une expertise médicale complémentaire.

9.

Une audience eut lieu le 14 juin 1999. A l’audience du 12 avril 2000, le conseil de la partie défenderesse demanda à ce que le ministre de la Santé soit cité à la place de la clinique de la faculté de médecine.

10.

Une audience eut lieu le 12 mai 2000. Celle fixée au 11 juillet 2000, fut annulée en raison de l’absence, pour congé, du juge chargé de l’affaire.

11.

Les audiences suivantes eurent lieu les 13 septembre, 23 octobre et 21

novembre 2000.

12.

Le 5 décembre 2000, le tribunal de district rejeta la demande du requérant.

13.

Le 20 décembre 2000, le tribunal rectifia une erreur d’écriture.

14.

La décision fut notifiée au requérant le 2 janvier 2001.

15.

Le 16 janvier 2001, l’intéressé interjeta appel.

16.

Les audiences en appel eurent lieu les 16 mars, 10 avril et 12

septembre 2001.

17.

Le 13 septembre 2001, le tribunal régional modifia la décision en octroyant au requérant une certaine somme d’argent.

II.

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

18.

L’article 417 al. 1 du code civil

«

Le Trésor public est responsable pour les dommages résultant des actes d’un fonctionnaire de l’État

».

19.

L’article 16 de la loi de 17 juin 2004, entrée en vigueur le 17

septembre 2004 (ci-dessous

: loi de 2004), introduisant dans le système juridique polonais une voie de recours contre la longueur excessive d’une procédure judiciaire, (

Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki

)

stipule

:

«

Une partie qui n’a pas déposé plainte pour retard excessif de procédure conformément à l’article 5 § 1 peut demander - au titre de l’article 417 du Code civil - une réparation pour les dommages ayant résulté du retard excessif, une fois terminée la procédure sur le fond.

»

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

20.

Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

21.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

22.

La période à considérer a débuté en 1994 et s’est terminée le 13

septembre 2001. Elle a donc duré environ 7 années, pour deux instances.

A.

Sur la recevabilité

23.

Le Gouvernement soulève une exception préliminaire alléguant que le requérant n’a pas épuisé les voies de recours internes.

24.

Le Gouvernement estime en premier lieu que le requérant aurait du faire l’usage de l’article 417 du code civil, disposition permettant d’obtenir une satisfaction pour les préjudices résultant d’un comportement fautif des organes de l’Etat. Il prétend que cette voie de recours était effective pour contester la durée excessive d’une procédure depuis le 18 décembre 2001, date de l’arrêt de la Cour constitutionnelle précisant l’interprétation de cette disposition.

25.

La Cour rappelle qu’elle s’était déjà prononcée sur la question de l’efficacité de cette voie de recours à plusieurs reprises en constatant qu’elle ne pouvait être considérée comme telle

(voir

Skawińska

c. Pologne

(déc.), n

o

42096/98, 4 mars 2004

;

Małasiewicz

c. Pologne

, n

o

22072/02, 14

octobre 2003 et récemment

:

Barszcz

c

. Pologne

, n

o

71152/01, 30 mai 2006).

Le Gouvernement ne présente aucun élément nouveau propre à modifier la jurisprudence existante, il convient en conséquence de rejeter cet argument.

26.

Le Gouvernement soutient en deuxième lieu que le requérant aurait du faire usage de l’article 16 de la loi de 2004 qui permet de contester devant les juridictions internes la durée excessive de la procédure et qui renvoie dans sa teneur à l’article 417 du code civil.

27.

La Cour rappelle qu’elle s’est déjà également prononcée sur la question de savoir si l’article 16 de la loi de 2004 en relation avec l’article

417 du code civil constituait une voie de recours effective au sens de l’article 13 de la Convention.

28.

Cette voie de recours a été jugé effective dans les cas où la procédure dont la durée faisait l’objet de contestation s’était terminée moins de trois ans avant l’entrée en vigueur de la loi de 2004, délai de prescription de l’action de l’article 417 (voir l’arrêt du 14 juin 2005,

Krasuski c.

Pologne, n

o

61444/00, § 72).

29.

La Cour a jugé en revanche que cette disposition ne pouvait être considérée en tant que voie de recours effective si la procédure dont la durée faisait l’objet de la contestation avait pris fin plus que trois ans avant l’entrée en vigueur de la loi de 2004 (voir

Ratajczyk

c. Pologne

(déc.), n

o

11215/02, 31

mai 2005).

30.

En l’occurrence, la procédure s’est terminée le 13 septembre 2001, donc plus de trois ans avant l’entrée en vigueur de la loi de 2004. En conséquence, le requérant ne disposait pas de voie de recours effective pour contester la durée excessive de la procédure devant les instances internes. Partant, l’argument du Gouvernement ne peut être pris en considération.

31.

Le Gouvernement considère en dernier lieu que le délai de prescription de l’action de l’article 417 du code civil ne devrait pas être calculé à partir de la date de la fin de la procédure dont la durée est contestée mais à partir du moment où le dommage survient en tant que tel. Selon le Gouvernement, les deux événements ne se produisent pas à la même date.

32.

La Cour rappelle que cette thèse a également fait l’objet de son appréciation dans son arrêt

Barszcz c. Pologne

précité. Le Gouvernement ne présentant aucun élément nouveau, il convient en conséquence de rejeter son exception préliminaire.

33.

La Cour constate enfin que la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève en outre qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable.

B.

Sur le fond

34.

La Cour souligne que dans la présente affaire le Gouvernement, bien qu’invité par la Cour à le faire n’a présenté que des observations concernant la recevabilité et ne s’est pas prononcé quant au fond de l’affaire.

35.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir,

Czech c. Pologne

, n

o

49034/99, § 44, 15 novembre 2005,

Wojda c. Pologne

, n

o

55233/00, § 9, du 8 novembre 2005)

36.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir

Czech, Wojda

précités).

37.

Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

38.

Aux termes de l

’

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

39.

Le requérant réclame 50 000 PLN (12 500 euros (EUR)) au titre du préjudice matériel qu’il aurait subi.

40.

Le Gouvernement conteste ces prétentions. Il invite la Cour à décider qu’en cas de violation, le constat de celle-ci représenterait une satisfaction équitable. A titre subsidiaire, il demande d’accorder au requérant une satisfaction équitable dont le montant ne dépasserait pas 10

000 PLN, (2 600 EUR environ), la somme maximale prévue par la loi de 2004.

41.

La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué et rejette cette demande. En revanche, elle estime qu’il y a lieu d’octroyer au requérant 3 600 EUR au titre du préjudice moral.

B.

Frais et dépens

42.

Le requérant ne sollicite aucune somme pour ces frais et dépens.

C.

Intérêts moratoires

43.

La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

3.

Dit

a)

que l

’

Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44

§

2 de la Convention, 3 600 EUR (trois mille six cents euros) pour dommage moral plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt à convertir en zlotys polonais au taux applicable à la date du règlement

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

4.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 24 octobre 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Greffier

Président